„Penibil” este „fotbalul lui 272-0” a cărui „cremă” de… cacao este sistematic apă de closet internaţional, cât despre umplutura şi blatul intern sub nivelul mării, sunt neghină necompetitivă şi cu specimene gen „fii” de membri CEx AJF rezerve la ligi mici

Cu promovarea în Liga 3 deja în buzunar încă după elocventul 4-0 (2-0) tur în deplasarea de sâmbăta anterioară la Geoagiu, ba chiar încă din momentul în care îşi asigurase în avans câştigarea Diviziei D Timiş, dat fiind că din chiar primele luni ale anului se cunoştea împerecherea la baraj cu o reprezentantă a slabei ligi a IV-a hunedorene, CSC Peciu Nou a stropit-o cum se cuvine, cu încă un succes şi în retur, în sâmbăta sărbătorească pe propriul teren, împărtăşită cu simpatizanţii ei localnici, prag între eşalonul 4 şi cel terţ trecut în premieră absolută de „verzi” cu zâmbetul pe buze, la încheierea unui sezon fast.

Prag pe care alb-verzii puneau cât se poate de apăsat piciorul încă din manşa I în deplasare a dublei tur-retur de baraj, prim joc în nordul judeţului Hunedoara în care tranşau practic promovarea, timişenii făcându-şi de-atunci viaţa uşoară cu un sec 4-0 şi lăsând de îndeplinit doar o simplă formalitate în returul sărbătoresc de pe teren propriu, devenit mai degrabă de palmares şi în orice caz nici pe departe cu aceeaşi încărcătură: CSC Peciu Nou – CS Gloria al Oraşului Geoagiu 2-1 (1-1).

A fost poate cea mai facilă misiune, nu pe puncte, atât de preţioase adjudecării pas cu pas a Diviziei D Timiş, dar la adăpostul avantajului clar din tur, însă cum ultima impresie contează, şi mai ales în faţa propriilor susţinători, campionii ligii a IV-a judeţene au ţinut să încheie în aceeaşi notă pozitivă, „verzii” învingători, junii lor admiratori literalmente pe garduri.

Încă o victorie la zecile de succese ale unui sezon aproape fără nicio sincopă, victorie cu gândul deja şi la primul meci din Liga 3, de puţin peste două luni, un alt prilej de sărbătoare pentru Peciul Nou timişean.

Serbare a promovării în aerul şi ambianţa ultimei sâmbete din iunie, una a alb-verzilor dar şi la oarecare concurenţă orară cu meciul oficial găzduit de „tineretul” României pe „Steaua” în cadrul turneului final UEFA Euro U-21 2023 pe care ţara noastră îl co-organizează cu gruzinii, barajele pentru Liga 3 de la 17:30 pe 20 de terenuri divizionare „D”, 0-1 (0-0) în Ghencea cu Ucraina U21 de la ora 19, încă un eşec „tricolor” drept o altă şi altă oglindire a stării reale de fapt din fotbalul intern, înseriate înfrângeri internaţionale ale „cremelor” sportului în 11 din spaţiul mioritic prin prisma cărora, dacă unii au totuşi capacitatea de asimilare şi deducţie, pot evalua mai exact nivelul absolut modest, sub cel… al „mării”, la care activează în bătătura „fotbalului lui 272-0” păstorit de FRF şi asociaţiile sale din teritorii.

Un fotbal care pare-a fi bun doar în proprii-i ochi, cât joacă românii pe plan intern ei de ei, supraevaluându-se cât se poate de eronat, dar „dovedit” fiind odată luat la bani mărunţi pe plan extern. Şi-ar putea oare deduce cei care activează în „fotbalul mic” al eşaloanelor inferioare de pe plan intern la ce nivel cât se poate de slab sunt implicaţi într-un „fotbal al lui 272-0” care pe plan extern, prin cele mai reprezentative „produse” ale sale pe scena internaţională, este pur şi simplu constant măturat ca o măsură reală a necompetitivităţii şi modestului calibru valoric al sportului în 11 din Carpaţi!?! Bineînţeles că nu pot deduce, şi încă deloc şi în absolut. Nu pot pur şi simplu deduce contribuţia la afundarea constantă şi sigură într-o tot mai mare mediocritate.   

Un fotbal trăgându-şi aşadar zilele cu „tineretul” naţional zero vreme de chiar 270 de minute pe terenul propriu al arenei externe, „viitor de aur” România are, un fotbal căutându-şi micile bucurii simple în sucul propriu al arenei interne.   

Şi împăcaţi au zâmbit cei peste 500 de spectatori din asistenţă în jurul dreptunghiului verde şi foarte bun al Peciului Nou, mai puţin mica galerie sosită din feericul Geoagiu hunedorean, consolată în faţa evidenţei calificării mai mult decât meritate dar mai ales previzibile şi anticipabile a timişenilor, cu scorul general de 6-1, unul fără dubii. Prin alte părţi, de exemplu la Breaza, a fost pe muchie, Tricolorul localnic trecând de Daco-Getica bucureşteană cu 10-9 la lovituri de departajare după remize tur-retur, sau ceea ce înseamnă să existe un eşalon 4 ceva mai închegat precum al Timişului şi unele de-a dreptul subţiri şi străvezii prin preajmă, în Gorj şi Mehedinţi, în Hunedoara şi chiar Caraş-Severin. Iar drept dovadă, ACS Slatina Timiş 2017, a Caraş-Severinului, a cedat 1-0 în returul la Turceni, după 1-1 acasă cu gorjenii în manşa I, reprezentanta Aradului urcând în schimb o treaptă deşi învinsă sâmbătă acasă, 0-1 (0-1), promovare pe baza unui 3-0 în tur în Mehedinţi, la Dănceu. 

La Peciu Nou, alb-verzii ar fi putut deschide scorul deja la finele primului sfert de oră, atunci când Ioan Făndel, marcator şi în întâlnirea tur şi al doilea principal autor de goluri pentru timişeni pe parcursul Diviziei D, a şutat de la 8 metri în transversală. Având a fi mai precis puţin mai apoi, deschidere de scor doar amânată.

Fără a fi însă lăsată după mijlocul primei reprize, 1-0 deja în minutul 20, după o acţiune purtată pe flancul drept de golgheterul din campionat, Marco Enciu, care a driblat 2 adversari, a intrat în careu şi a aşezat mingea în faţa porţii, lui Făndel, marcator cu latul.

Egalarea survenea însă după numai cinci minute, în urma unui contraatac rapid purtat de Marcu, care a trecut şi de junele portar Braşoveanu şi a trimis fără replică în plasă, egalitate consemnată şi la pauză, moment până la care primeau cartonaşul galben Denis Bud şi Ciucurescu, pentru îmbrânceli.

Iar apropo de împărţitorii dreptăţii, la centru a fost craioveanca Ionela Peşu, asistată de arădeanul Cristian Căşuţ şi Ionel Humiţa – conform înscrisurilor FRF din Armenişul Caraş-Severinului dar de 4 ani trăind în Timişoara şi adesea delegat la meciuri din eşaloanele 4-6 ale „fotbalului mic” timişean, ceea ce, pentru rigurozitate, putea naşte întrebări şi în privinţa delegărilor efectuate „de la centrul” federal în condiţiile în care partida de la Peciu Nou nu era una inter-timişeană, ci timişean-hunedoreană, tot aşa cum întrebări legitime şi imperativ a fi adresate despre „starea naţiunii” erau lansate în aceste pagini în preziua returului barajului şi în sensul că unde-or fi oare noile generaţii de tineri jucători cât de cât mai răsăriţi, şi ce mai vine oare „din urmă”, dacă într-adevăr mai vine care cumva ceva, din moment ce o grupare cu o medie ridicată de vârstă precum cea a Peciului Nou a „defilat” şi încheiat în trombă campania în „D”, meritoriu detaşată în sprinţar pas tineresc, întrebările fiind îndreptate în direcţia Asociaţiilor Judeţene de Fotbal dar prin extensie şi la adresa forului federal, în sensul că oare ce întreprind cu-adevărat şi cu eficienţă pentru a stimula şi însufleţi regenerarea fondului de tineri jucători şi creşterea creditului acordat sportivilor din noile „valuri”. 

Însă major a devenit în ziua de azi riscul aducerii în discuţie a unor aspecte ce ţin de deficienţele fotbalului românesc, fie cât se poate de argumentate şi legitime, ori a adresării unor întrebări evident retorice şi a semnalării unor aspecte la fel de evidente, căci, pe fondul instalat şi încurajat de către formatul platformelor social media al combaterii agresive a realităţii şi adevărului cât se poate de inconvenabile, periclitate de tirul mojiciilor nefondate şi al atacurilor defăimătoare la persoane şi activităţi, atacuri la fel de nefondate şi mizerabile dar cu rol de descurajare pe viitor a opiniei şi de „cenzură”, apare inevitabil măcar câte-un „Dorel” al neînţelegerii duale a sportului şi limbii române, cu „fii” în dotare, şi care loveşte-n forţă cu toată ignoranţa cu putinţă.     

„Unde-or fi oare noile generaţii de tineri jucători timişeni cât de cât mai răsăriţi”, exact astfel a abordat Sporttim încă de la începutul introducerii problematica miez al rândurilor avancronicii, în lumina exemplului adjudecării la pas a Diviziei D de către CSC Peciu Nou cu un lot cu numeroşi sportivi binişor peste 30 de ani, repetând apoi într-un fel sau altul, dintr-un punct de vedere ori altul, de încă 7 ori această întrebare cheie a subiectului principal al articolului, prin a întări specific atât că „problema în sine nu este strict a grupării alb-verde din Peciu Nou”, cu referire clară la înscrisul „X”, valabil oricărui alt cutare club, ci una de ordin general, preocupantă atât pentru AJFT cât şi pentru FRF – iar sugestiv este că „verzii” au trecut tocmai acest prag de sub egida unui for la altul, cât şi că „evident şi bineînţeles că nu este absolut deloc problema jucătorilor în speţă, mai vârstnicii Peciului Nou, iar la fel de evident este şi că gruparea timişeană ar alinia unsprezece titulari de la 24 de ani în jos dacă asemenea tineri ar exista şi ar fi mai competitivi”.

Precum şi că „viziunea decidenţilor de la CSC Peciu Nou s-a dovedit aşadar a fi una de succes, şi nu neapărat judecăm mai jos limitările altfel evidente ale unui asemenea „proiect” bazat pe experienţa competiţională a unor ex-divizionari repliaţi la D”.

Şi mai ales că „nu le ştirbeşte nimeni din merite <bătrânilor> lui Sorin Gheju, dar şi-au putut face jocul şi impune autoritatea de o asemenea manieră nu doar pentru că îl stăpânesc mai bine, dar şi pentru că, datorită limitărilor partenerelor de întrecere, le-au permis să şi-l facă”.

Iar nu în ultimul rând că „dând Cezarului ce i se cuvine, e de subliniat că atât CS Phoenix Buziaş în primăvara trecută, cât şi CSC Peciu Nou luna aceasta, au câştigat campionate ale Diviziei D Timiş revenite în matca normalităţii în regim de continuitate, tur-retur, în contrast vădit cu marile oportunităţi de care au putut profita în 2020 şi 2021 cei din Periam şi Dudeştii Vechi”.

În plus, şi cu aprecierea evidenţei că, „desigur, nu-i de datoria micuţului Peciu Nou să <schimbe lumea>”, absolut toate cele de mai sus neputând însă înlătura realitatea factuală obiectivă fără tăgadă a crizei de „sânge proaspăt” calitativ şi valoric din fotbalul intern, văduvit de această oxigenare imperativ necesară, aşadar absolut necesară – asta dacă într-adevăr se vrea stoparea declinului şi relansarea, şi nu de maniera emoţională a dorinţei Moftului Român, ci drept urmare a exercitării a unei voinţe autentice a schimbării. În bine.

Sau oare cei implicaţi în fenomen nu conştientizează nivelul valoric necompetitiv la care activează pe palierele inferioare ale „fotbalului lui 272-0” măturat repetitiv pe scena internaţională, nivel totodată în continuă decădere? Şi cât de slab trebuie că este standardul performanţei sportive în catacombele din „D” şi „C” ale unui „fotbal al lui 272-0” mereu luat la bani mărunţi în arena externă?

Foarte slab!

Iar picajul continuă, însă, în loc să se preocupe, individual şi colectiv, să-l stopeze în ideea începerii cândva a unei necesare redresări cât de cât, unii din fenomenul „fotbalului lui 272-0” au crunta neruşinare să se ia în scris – deloc arma lor – de presa sportivă la modul cel mai abject, de activitatea acesteia şi rodul acestei activităţi, de slujbaşi ai ei cu deceniile, aberând bineînţeles în extrem şi cuvânt cu cuvânt prin a se folosi de una dintre cozile de topor ale „omului nou” al epocii „ştiinţifico-digitale” de piatră şi grotă la care turma globală revine pas cu pas, şi anume toxica şi nociva platformă de aşa-zise „comentarii” a uneia dintre „nopţile minţii” mileniului 3, media socială.       

Ce-a întrebat aşadar vineri cât se poate de pertinent Sporttim, repetitiv şi explicit, într-o problematică generală mai mult decât preocupantă pentru necompetitivul fotbal românesc, şi implicit absolut necesar a fi adusă în dezbaterea discuţiei, în legătură cu „ceea ce vine din urmă” în arena internă, ivită prin prisma exemplificării induse de CSC Peciu Nou după reţeta „Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere” – iar arhiva este martor mut al tuturor interogaţiilor şi remarcilor clare, şi ce-a putut pe de altă parte pricepe într-o interpretare pur personală fiul neînscris pe convocator al decidentului din fruntea nou-promovatei, conducător totodată membru reprezentant al ligii a IV-a în Comitetul Executiv al AJF Timiş, Alex Mureşan erijându-se în cel care-ar sări vezi Doamne în apărarea coechipierilor săi mai vârstnici, care bineînţeles că n-aveau nevoie de nici cea mai mică apărare în condiţiile în care erau de fapt direct şi indirect apreciaţi pozitiv repetitiv şi explicit în fel şi chip în respectivele rânduri pentru modul detaşat în care-au reuşit a se impune în faţa unor oponenţi mai tineri, reacţia-i în scris la postarea consemnării în media socială fiind absolut şi totalmente deplasată, cu defăimătoare derapaje de o ignoranţă şi inconştienţă crasă la adresa cotidianului timişorean, dar de fapt o cât se poate de sugestivă şi relevantă dovadă în sine – agramat împănată cu tot cu un „a fii” nu din grabă, ci din analfabetismul funcţional de peste 40% al naţiei – a absenţei educaţiei aprofundate şi a civilizaţiei autentice, a subculturii care bântuie făcând ravagii într-o societate decăzută într-un marasm moral de nedescris şi cu acele mentalităţi cel mai greu de schimbat, grefate în ignoranţă, pe fondul unui nivel extrem de redus al conştiinţei spirituale. O dovadă în sine şi a subculturii sportive interne ce erupe constant din „fotbalul lui 272-0” ciucă a bătăilor pe plan extern atât prin selecţionatele FRF cât şi prin cluburile sale de frunte, dar având totuşi neobrăzarea şi tupeul incomensurabil de a împroşca defăimător şi fără pic de fundament venin dinspre acel nivel mizerabil de necompetitiv situat „sub nivelul mării” pe plan intern, unde jocul de glezne şi privirea în pământ ar fi mult mai de bun simţ.

Pentru necesara punere la respect a unora care în primul rând ar trebui mai întâi să-şi spele riguros buricul degetelor înaintea tastării „comentariilor” umilitoare şi batjocoritoare la adresa presei sportive – şi bineînţeles cât se poate de nefondate şi absurde, şi care-ar mai trebui totodată şi să se spele mai întâi pe gură dacă ar vorbi cumva despre Sporttim, câteva aspecte de precizat.

Unu.

Această publicaţie, foarte, foarte clar şi precis, nu exersează absolut deloc partizanate, ci activează în slujba menirii reale a jurnalismului în societate, aşa încât nu poate fi deloc vorba despre ceea ce „am vrea noi”, o acuzaţie extrem de gravă şi totalmente nefondată în sensul că am fi putut cocheta cumva cu dorinţa reuşitei promovării din Divizia D Timiş a unei alte grupări decât CSC Peciu Nou. Ruşine maximă celor care fie doar gândesc aşa ceva, fără a mai pune la socoteală că ar mai şi lansa implicaţii de acest fel!

Doi.

Consemnarea din preziua returului găzduit de CSC Peciu Nou la baraj a specificat repetitiv explicit că alb-verzii au „defilat” spre câştigarea Diviziei D Timiş, că s-au desprins şi au încheiat în trombă campionatul, că au avut capacitatea de a contura excelentul bilanţ 36 30 5 1 în faţa unor trupe mai tinere, aşadar totul a fost semnalat la modul laudativ şi elogios în sensul că un lot cu o medie mai ridicată de vârstă a fost capabil să se impună de o asemenea manieră, problemele scoase implicit în evidenţă fiind cu totul altele, şi nu legate de faptul incontestabil că alb-verzii s-au dovedit a fi cei mai buni, ci de aspectul că n-ar mai veni la fel de mult şi calitativ „sânge proaspăt” din urmă, respectiv că succesele repurtate în general în fotbalul intern vin pe fondul nivelului valoric scăzut al opoziţiei.

Trei.

„Ziarul”, cum batjocoritor şi persiflant este dispreţuit şi desconsiderat de către „comentator”, are de bine de rău în palmares calitatea de sursă de informare citată astfel de către site-uri oficiale ale organizatorilor Jocurilor Olimpice de vară.

Patru. 

„Ziarul”, cum batjocoritor şi persiflant este dispreţuit şi desconsiderat de către „comentator”, a fost abordat cu ani buni în urmă de un partener media german care îi rezervă în exclusivitate pentru România drepturile de difuzare video livestream ale unor competiţii majore şi de anvergură la nivel mondial, dintre care câteva au fost prezentate şi în acest an 2023 de către publicaţia timişoreană. Tineri care habar n-au despre cultura citirii presei, fiind de fapt strict nişte bieţi utilizatori zombie ai unor servicii de comunicaţii incluzând autenticul pericol public al platformelor de social media, n-au implicit absolut deloc nici reperele necesare efectuării unor judecăţi de valoare şi conştiinţă.

Cinci.  

Omul „penibil” care a semnat articolul „penibil” despre o divizionară „D” din „fotbalul lui 272-0” are 6 ani plini la activ ca sportiv legitimat la cel mai „mare” club din lume în atletismul amator ca număr de componenţi, iar pseudo-fotbaliştilor de fapt „purtători de crampoane” din jalnicul „fotbal mic” al eşaloanelor inferioare din cadrul „fotbalului lui 272-0” măturat pe scena internaţională le-ar fi ieşit limba de-un cot şi-ar fi solicitat targa după un ciclu săptămânal complet de pregătire la o asemenea grupare. Cultura pseudosportivă a acestor încălţaţi în bocanci e sub genunchiul broaştei în termeni comparativi, şi mai scăzută fiindu-le cultura citirii presei. Nişte inculţi agramaţi, „omul nou”, analfabet funcţional fără să ştie că asta ar fi de fapt. Până una alta, proprietarului Sporttim i s-a dat foc din pistol la startul unor renumite competiţii internaţionale de anduranţă de anvergură, unicat şi pe alese, de nimeni alţii decât spre exemplu Steve Ovett sau chiar Rosa Mota, cât despre medaliile cucerite, unele i-au fost puse la gât de primari de localităţi şi chiar foşti medaliaţi la rândul lor la ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară. Un asemenea român este terfelit „acasă” în josnice atacuri la persoană de tineri fără căpătâi care chiar au beneficiat de o „presă bună” tocmai în Sporttim, cum altfel n-au avut în „viaţa vieţilor lor”. Dar orice faptă bună este bineînţeles pedepsită ca atare.

Şase.

Când vreun june din „mândrul” fotbal timişean va ajunge să cucerească un trofeu fotbalistic pe gazon englezesc, ceea ce proprietarul Sporttim chiar a reuşit, şi nu oricum, ci prin a înscrie ambele goluri ale finalei competiţiei, fie aceasta şi amatoare, abia atunci să-i îngâne pe ignoranţii aberând în absolut că n-am lega două duble dar ne-am permite să vorbim despre fotbal. La duble or fi bunicei mingicarii fotbalului mic de nimic de pe tăpşanul carpatin, cu ale lor contraperformanţe necompetitive, dar de când ziariştii ar trebui să fi jucat fotbal!? În „noaptea minţii” unor asemenea ignoranţi, doar foştii fotbalişti ar putea activa drept jurnalişti sportivi, semn că ar fi multitalentaţi, nu doar foşti fotbalişti, ci şi potenţiali cronicari. De râsul lumii.   

Şapte.      

Cât despre prezenţa pe stadioane, n-au „comentatorii” meciuri jucate câte arene are „în palmares” proprietarul Sporttim în varii capacităţi, ca ziarist, spectator ori simplu vizitator, până chiar şi la nord de Cercul Arctic, plus intervuiri la activ cu fotbalişti vedete de talie mondială, fără a mai spune că respectivii ignoranţi „comentatori” nici nu erau măcar născuţi când autorul acestor rânduri era acreditat la meciuri peste hotare de Champions League sau sub egida FIFA. Când vreunui român, oricare ar fi acesta, i-ar fi solicitate contracost caietele cu însemnări de către un fost internaţional englez totodată campion al Angliei ca jucător, ulterior câştigător şi al Cupei Angliei ca antrenor, atunci subsemnatul i-ar pupa picioarele. La fel când următorul român îl va avea în imediata sa proximitate în tribună, un meci întreg, pe nimeni altul decât Ferenc Puskas – o imposibilitate, sau când va păşi în biroul preşedintelui unui club din Premier League apreciat cavaleresc cu titlul de Sir – o la fel de mare imposibilitate.

În fapt şi la urma urmei, CSC Peciu Nou a avut parte peste ani de o „presă foarte bună” în Sporttim, fără consideraţii nepotrivite, nici atât cu atacuri la persoană precum s-a reacţionat nejustificat într-un „comentariu” din colectivul clubului, publicaţia nefăcând recent altceva decât să se întrebe repetitiv într-o consemnare unde sunt oare toţi tinerii care ar trebui să vină în mod normal din urmă, de vreme ce o formaţie cu o medie de vârstă într-atât de ridicată a reuşit totuşi să domine într-atât de clar ediţia 2022/3 a Diviziei D Timiş şi barajul de promovare. 

Publicaţia era cât se poate de întreptăţită să lanseze asemenea întrebări şi să aducă anumite aspecte în discuţie – aceasta fiind şi menirea presei, iar dezbaterea era oricum orientată mai degrabă înspre AJFT şi fotbalul românesc în general, prin intermediul FRF, ori de-aici şi până la un asemenea „comentariu” în spaţiul public al reţelelor de socializare, precum cel expediat de „Alex Mureesan”, e o cale cât se poate de lungă: „Un articol penibil, la fel ca si “ziarul” si oamenii care scriu . Dupa “creierul” vostru ar fii trebuit sa promoveze cea mai tanara echipa probabil , ca asa vreti voi care nu puteti face 2 duble si va dati cu parerea despre fotbal . Este o vorba la noi la fotbal “nu varsta din buletin joaca, ci jucatorul” , dar voi de unde sa stiti daca nu ati fost la fotbal . A castigat campionatul cea mai buna echipa, cea care a demonstrat din prima pana in ultima etapa ca merita acest lucru , asa este la fotbal, castiga cel mai bun, nu cel mai tanar , dar voi de unde sa stiti, ca nu ati jucat fotbal …. Pe ce stadioane si cu ce echipe si unde au jucat “elefantii batrani” astia , voi nu ati putea ajunge nici sa faceti curat prin toalete , ar merita mai mult respect . Azi i-ati facut “elefanti” , “batrani” , etc si parca vad ca maine veniti sa faceti poze cu ei si sa radeti pe aici , va asteptam cu drag, pe amandoi”. 

Acel „ar fii trebuit” din a doua propoziţie, în loc de „ar fi trebuit”, nefiind absolut întâmplător, nu o greşeală datorată repezelii ori înfierbântării, ci analfabetismului funcţional care roade România „omului nou”. Cât despre condiţionarea accesului la returul barajului de promovare, programat la Peciu Nou, Sporttim oricum nu s-ar fi înfăţişat, decizie luată imediat în urma manşei tur de la Geoagiu, câştigată de bănăţeni cu 0-4, dar maniera în care a fost condiţionat accesul din partea aceluiaşi „comentator” din sânul clubului gazdă este la fel de inacceptabilă, absolut inacceptabilă, precum calomniile din „comentariu”. Şi i s-a ţinut isonul şi astfel…

Victor Toma: „Când scrieți de Periam că nu a adus plus valoare , vă întreb la câte meciuri ați fost să vedeți echipa ? Cum puteți să vorbiți de unele echipe când nici nu veniți la meciuri. Dacă sunteți așa mare ziar de sport , mai circulați prin județ la meciuri , nu stați doar la 5 km de casă . Mulțumesc !”

Adryan Merca: „Victor Toma, aud si ei o prostie,o fac publică..fără a se consulta,să fie 100% articolul…nu doar de Periam,si de toate echipele…”

S-au mai manifestat aşadar şi alţii, iar răspunsul la adresa interogaţiei din partea căpitanului lui CS Avâtnul Periam ar fi sec şi simplu: „Ce să şi putem vedea!?” Poartă grija presei sportive – ce ar trebui aşadar să facă presa, jucători salvându-se de la retrogradarea în liga a IV-a a unui fotbal românesc într-atât de slab încât pe plan internaţional e „măturat” sistematic prin „crema cremelor” sale, principalele cluburi din SuperLiga ori selecţionata naţională. Vedeţi-vă smerit de treabă, joc de glezne şi fruntea-n pământ, ca fiind parte a problemei şi nu a rezolvării sale! Problemele sunt ale fotbalului intern, nu ale presei sportive! Dar aceştia sunt pseudo-cititorii de presă, de fapt utilizatori ai uneia dintre cele mai mari plăgi ale rătăcitorului debut de mileniu III, reţelele de aşa-zisă „socializare”. Halal! Nefiind absolut deloc treaba vreunui jucător să ţină în spaţiul public evidenţa activităţii presei sportive.

La reluarea manşei a II-a, în minutul 52 al returului de la Peciu Nou, debutantul Puţan a solicitat un penalty pentru un presupus fault, arbitrul lăsând însă jocul să continue. Ulterior, mare ocazie de 1-2, Puţan ratând din situaţie favorabilă, şut respins în corner de bănăţeni.

Şi timişenii au solicitat apoi o lovitură de la 11 metri în minutul 82, obţinută după ce noul intrat Voroş a fost faultat în careu.

Lovitura de la 11 metri a fost transformată de Denis Bud, şut pe jos în stânga portarului Deak şi 2-1, victorie şi în returul barajului de promovare. Stropită cum se cuvine la final, mare bucurie firească în jurul alb-verzilor Peciului, campioni triumfători detaşat şi merituos.

CSC Peciu Nou: Braşoveanu – Rosenblum, Matei – cpt., Ştreangă, Szalkai – Ilaş, Francescu, Denis Bud, Giuricici, Ioan Făndel, Enciu.

Antrenor principal: Sorin Gheju; secund, Răzvan Popaluca.

Au mai jucat: Olteanu, Voroş, Cornel Bud, Teslariu şi Vlădic.

Pe bancă: Boşca – Paunchici, Scutaru, Nan.

Gloria Geoagiu: Deak – Puţan, Sav, Scrob, Ciucurescu, Vajda – cpt., Hăprian, Marcu, Vlad, Bacrău, Costea.

Antrenor Gabriel Cotoară,

Au mai jucat: Joldes, Noja, Oară, Vişan.

Pe bancă: Bîrsan, Samuilă, Cîrdei, Tătulea.

Delegat de joc: Antonio Burtea (Reşiţa); observator de arbitri, Emil Arsa (Arad).

Ultimele rezultate din Divizia D Timiş şi clasamentele finale ale ediţiei 2023-2024 în cele 6 eşaloane, pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal.

 

    

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Divizia D Timiş, Fotbal și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci × 5 =

 


Ultimele articole din categoria Divizia D Timiş: