Dacă Hamza Choudhury a scăpat relativ ieftin pentru postarea „Din râu în mare”, făcându-i-se „instructajul politic” iar federaţia engleză şantajându-i emoţional pe jucători cum că va solicita îndrumarea poliţienească la repetarea mesajului în social media – despre recentul caz al ex-internaţionalului de tineret insular cu rădăcini din Bangladesh legitimat la secund-divizionara Leicester City consemnându-se la această legătură, în schimb ex-internaţionalul olandez Amwar El Ghazy a avut „viaţă scurtă” la antepenultima clasată în Bundesliga, Mainz 05, care mai întâi l-a suspendat luna trecută pentru aceeaşi expresie publicată în media socială, iar peste alte două săptămâni şi ceva i-a desfăcut contractul în urma altor câtorva postări ale înaltei aripi de 28 de ani, în semn de solidaritate cu victimele inocente şi vulnerabile din Gaza, fotbalist al cărui caz a ajuns în Allgemeine Zeitung prin vocea avocatului său, „nu văd în ultima postare nicio declaraţie care să nu fie acoperită de libertatea de expresie”, sportivul urmând a da clubul în judecată, iar grupării i s-a şi adus deja la cunoştinţă aspectul.
S-a dovedit cu-atât mai mult în ultima lună şi ceva, dacă mai era cumva nevoie, de când cu intensificarea acutizată a epurării etnice derulate postbelic de decenii împotriva palestinienilor pe propriile pământuri, că o anumită parte semnificativ agresivă a platformelor de social media în acapararea prim-planului pentru promovarea „naraţiunii oficiale” a „corectitudinii politice” nu-i nimic altceva decât o trapă a descurajării libertăţii de expresie şi o pârghie a „demascării publice” a celor care o exersează, luaţi ca din oală în prinsoarea năvodului unei legislaţii pe liniile cenzurii aplicate în acele cadre, „sistemul” şi ai săi aderenţi cuplaţi lui folosindu-se de postările inconvenabile din media socială pentru a-şi lansa „represaliile”.
Sau cum funcţionează „politica gândului” în actuala „corectitudine politică”.
Pentru a fi procedat precum Choudhury în Albion, şi anume prin a include vorbele „din râu în mare” într-o postare pe social media, expresie astfel eronat interpretată convenabil de către căutătorii de gâlceavă şi pretexte pentru a abuza de şantajul emoţional al descurajării, cenzurării şi înfierării celui care o utilizează, El Ghazy – care era preluat la 18 ani de Ajax de la Sparta Rotterdam şi care avea a activa 4 sezoane cu 20 de goluri marcate în 70 de apariţii pentru cei din Amsterdam, a fost mai întâi suspendat de prim-divizionara germană din Mainz pe 17 octombrie, care i-a şi desfăcut contractul de muncă la începutul lunii în curs.
Însă, deşi susţinătorii ingratei cauze palestiniene arată cu degetul respectiva interpretare eronată şi subliniază că majoritatea celor care o invocă solicită de fapt ca Israel să pună punct ocupaţiei din West Bank şi a blocadei împotriva „închisorii în aer liber” Gaza, şi nu distrugerea Israelului, atacantul născut în Olanda şi trecut în juniorat şi pe la Feyenoord, în 2015 ajungând să prindă şi două selecţii pentru „Portocala mecanincă” într-o perioadă 2014-2016 în care înscria de 3 ori în 11 apariţii pentru reprezentativa de tineret, s-a ales în replică, precum cele semnalate de BBC Sport, cu o serie de mesaje abuzive în social media, ducând până la ameninţări cu moartea, la adresa sportivului şi a familiei sale, respectiv la etichetări precum „terorist”.
„Terorişti” fiind la fel de odios etichetaţi printre altele şi milioane de români în 2021, de către nimeni altul decât un trecător prim ministru al guvernului acelor totalitariste vremuri „de alertă”, pentru simplul motiv exersat pe bună dreptate şi cu spirit civic de-atâţia români de a-şi exercita dreptul legitim de a nu încuviinţa aşa-zisa „vaccinare” propagandistic promovată, de neîncuviinţat în absenţa consimţământului informat, ceea ce retroactiv s-a dovedit a fi calea justă de urmat.
Ce-a zis El Ghazy – şi pentru ce-or fi totuşi oare „democraticele” platforme social media dacă nu pentru libera exprimare!?, altfel încurajată şi cât se poate de inflamată la maximum de către însăşi respectivele reţele dacă „interesele o cere”, şi ce-a ales să înţeleagă gruparea angajatoare, lamentându-se în privinţa fotbalistului că „a luat o poziţie în conflictul din Orientul Mijlociu într-o manieră ce n-a fost tolerabilă pentru club”. Intoleranţa este într-adevăr la putere, cu toată forţa de aplicare a căluşului cenzurii, atunci când adevărul inconvenabil celor cu „naraţiunea oficială” este rostit.
Sosit pe liber la 1. FSV Mainz 05 în 22 septembrie după ce la începutul aceleiaşi luni se despărţea de PSV Eindhoven, pentru care marca 8 goluri în 24 de apariţii în sezonul trecut, Anwar El Ghazy mai adăuga printr-o altă postare că „fiecare individ, fie în Palestina sau oriunde altundeva, are dreptul la siguranţă, la un cămin iubitor şi la oportunităţi de creştere„, iar ocupanta locului 9 în ediţia anterioară a Bundesligii l-a ameninţat pe 27 octombrie cu ruperea contractului, trei zile mai apoi olandezul cu origini marocane realăturându-se lotului prin a sublinia că e „pentru pace mai presus decât orice”.
Realipirea sa la lot fiind punctată de către Mainz 05 cu comunicatul „dat fiind dedicaţia de care dă dovadă în a păstra valorile clubului şi remuşcarea manifestată, dar şi mergând pe liniile culturii clubului de a utiliza greşelile drept o oportunitate de învăţare, El Ghazy va reveni la antrenamente şi activităţile legate de ziua de meci”, însă fotbalistul a dezvăluit ulterior că nu autorizase acest comunicat al clubului confirmându-i revenirea, prin a explica: „Nu mă distanţez de ceea ce am spus anterior şi sunt de partea umanităţii şi a celui oprimat până la ultima suflare din viaţă.”
Atât i-a mai trebuit clubului roş-alb german, cu o singură victorie şi 11 goluri marcate în primele 11 etape, antepenultimul, pe locul de baraj pentru evitarea retrogradării şi cu numai un punct în faţa lui FC Koln şi Union Berlin, dându-l afară pe 2 noiembrie, la care El Ghazy a subliniat: „Ia poziţie pentru ceea ce e drept şi corect, chiar dacă asta înseamnă să fii de unul singur. Pierderea contractului nu înseamnă nimic în comparaţie cu iadul dezlănţuit asupra celui inocent şi vulnerabil în Gaza.”
A căror soartă s-a înrăutăţit în extrem după deceniile de epurare etnică, supuşi fiind acum „soluţiei finale” sub absolut cele mai false pretexte deja deconspirate ca atare, mai multe naţiuni rupând deja relaţiile cu Israel în lumina „cimitirului infanţilor” care capătă treptat proporţii mai mult decât cutremurătoare şi inumane în Gaza, ba chiar şi unele voci fie şi din interiorul politicii Uniunii Europene făcându-se auzite pe seama celor puse la cale pe pielea victimelor palestiniene fără apărare, pentru a nu mai aminti despre europeanul de rând, şi nu neapărat doar din rândurile imigranţilor, care nu vede cu ochi buni uciderea atâtor şi atâtor copii şi femei ai poporului palestinian.
Iar în lumina celor în curs de derulare, unde este oare la ora actuală izbucnirea moralizatoare a deplângerii din partea atâtor români care-acum nici 2 ani, cu ocazia a ceea ce nu era de fapt nici pe departe vreo agresiune împotriva regimului bananier eşuat şi corupt de la Kiev, în comparaţie cu agresiunea la care sunt supuşi palestinienii sub false pretexte, se pripeau şi dădeau de ceasul morţii să-şi manifeste cu ignoranţa necunoaşterii de cauză solidaritatea cu ucrainienii cărora le luau partea în baza „naraţiunii oficiale” a propagandei „sistemului”, dar în contrast cu realitatea factuală obiectivă şi adevărul istoric!? Nicăieri, tonul discursului din spaţiul public mioritic, astfel întreţinut pe axa răului, fiind de fiecare dată de partea nedreptăţii, a injusteţii şi neadevărului, alimentate din plin prin manipulare de către provocatorii instigând la vrajbă în căutarea de inamici şi a luării de „aliaţi” ostatici.
Şi nu doar că, fiind din nou de partea greşită a istoriei şi umanităţii şi de când cu invocarea nodului în papură pentru exterminarea palestinienilor, precum s-a deconspirat a fi de-atâtea şi atâtea ori – şi-n cazul bombardării feroce a Serbiei de către Organizaţia Teroristă a Atlanticului de Nord, şi-n toate speţele mai recente precum pLandemia „sperietoare”, aşa-zisa „vaccinare” sau deşănţata retorică anti-rusă, „sistemul” cu portavoce în circul mediatic de pe Dâmboviţa a cântat strict slugarnic în strună după cum bate mai favorabil vântul în raport cu acei bullies cărora le este preş, dar a influenţat şi prozeliţi.
Căci cum poate fi oare catalogată luarea de poziţie a FRF de la ora jocurilor inter-ţări de luna trecută, când opta pentru păstrarea unui moment de reculegere înaintea partidelor internaţionale drept reacţie la nimic altceva decât declanşarea pretextului de agresare a palestinienilor, aruncându-se pripit burtă pe repede-nainte în numele unui întreg fotbal românesc, precum şi-ntrecut făcea cu zel şi grăbită politică ba în favoarea aşa-zisei „campanii de vaccinare”, ba cu steguleţul galben-albastru la rever!? Dar mai ales cum poate fi oare interpretată „tăcerea de aur” ulterioară din partea Federaţiei Române de Fotbal, odată ce s-a dovedit deja, în peste o lună, că nimic nu era ceea ce părea a fi pe liniile „naraţiunii oficiale” adoptate de forul din Vasile Şerbănică!?
Unde-i este oare acum izbucnirea moralizatoare a deplângerii uciderii a binişor peste 10.000 de civili palestinieni fără apărare? Nu apelează FRF şi-n acest caz la un minut de reculegere?
Sau diferenţa între remarcile pline de consistenţă ale marocanului-olandez El Ghazy, „sunt de partea umanităţii şi a celui oprimat până la ultima suflare din viaţă. Ia poziţie pentru ceea ce e drept şi corect, chiar dacă asta înseamnă să fii de unul singur. Pierderea contractului nu înseamnă nimic în comparaţie cu iadul dezlănţuit asupra celui inocent şi vulnerabil în Gaza”, şi poziţiile complicitar părtaşe ale FRF pe axa răului, atât anul trecut în aşa-zisul „conflict” de fapt prefabricat din spaţiul ex-sovietic, cât şi în ultima lună şi ceva, în care deja mai numeroase sunt victimele inocente dintre palestinieni decât toate cele ucrainiene în peste un an şi jumătate al chiuretajului aplicat de Federaţia Rusă la adresa regimului nazist de la Kiev.
Cel mai grav prin luările de poziţie de către FRF fiind faptul că a făcut complice şi părtaş un întreg fotbal românesc al cărui administrator este şi în numele căruia este mandatat a acţiona, imersându-l până la creştet într-o baie de sânge. Unul precum El Ghazy o fi singur prin adoptarea respectivei atitudini într-o „mare a ignoranţei” şi „tăcerii de aur” în fotbalul profesionist, dar FRF în mod cert este profund falimentar moral prin toate cele exersate de fiecare dată din spatele fustei „sistemului” cu a sa „naraţiune oficială”, şi n-ar fi fost vreo problemă dacă o făcea în nume personal, dar a luat şi o întreagă suflare fotbalistică ostatică în a ţine musai partea cuiva, pe post de băgător de seamă „idiot util”.
Încheind tot despre cazul din Bundesliga, de notat că Mainz 05 este în cel de-al 15-lea sezon consecutiv de campionat pe prima scenă din Germania, iar El Ghazy mai izbutea înscrierea tot a 20 de goluri, precum la Ajax, şi pentru Aston Villa Birmingham, la care evolua în peste 100 de meciuri din cadrul a 4 sezoane, până anul trecut.
