Plouă sau Timişoara plânge că Poli-a ajuns să joace cu… Sebiş?

Twente? Spre Podul Înalt. Poli? În ploaie. De miercuri fără antrenor, suplinit de doi ex-mijlocaşi cu peste 350 meciuri laolaltă în elită pentru violeţi, şi fără alţi doi jucători, pe tavă zilele trecute unei rivale, Steaua, cât să se acopere datoriile către stat, iar de-acum şi fără măcar 2 antrenori de la juniori, după Octavian Benga şi Cesar Ciprian Tudoraşcu spunând pas clubului, poliştii sunt şi fără sparring-partners pe măsură, epuizaţi şi de-acum cu jocuri oficale, ajungând în consecinţă să ia echipei a doua pentru un prim amical după 15 zile ocupanta locului 7 în C5, dintr-un orăşel a cărui populaţie intră liniştit în Curva Sud.

Da, a turnat în Timişoara de 24 de ore şi parcă oraşul plânge că la ora demarării Champions League violeţii au ajuns să dea piept cu Naţional Sebiş, de care poate până ieri Pantilimon, în aşteptarea unei noi convocări la lot, de-acum de către Piţi, probabil nici nu auzise. Mărire şi decădere…

Andrei Zăgrean, cu capul, a deschis scorul deja în minutul 6

În cursul reprizei secunde a ieşit totuşi în sfârşit soarele, sugestiv că după ploi şi furtună întotdeauna se înseninează cândva. Dar când?

Da, Poli chiar are o problemă în a-şi găsi acum parteneri de jocuri de verificare cât de cât apropiaţi valoric, după ce îşi croise pregătirile pe calapodul unei participări în Liga 1, pornită la drum dar lăsând de căruţă un club ce trebuie să-şi umple cumva ţintarul până în 20 august. Liga 1 în care, iată, o nou-promovată a luat podiumului de Champions League al României 4 puncte, mai multe decât Poli cu Uhrin jr., mai puţine decât Poli lui Contra…

Partea bună a amicalului de sâmbătă cu Naţional Sebiş este că astfel s-a mai ajuns să se vorbească şi despre ceea ce contează cu adevărat, fotbalul în iarbă, sugrumat mai nou fără voia Timişoarei de respingeri, sancţiuni, amenzi, sechestre, transferuri-cedări, discuţii despre datorii, negocieri în spatele uşilor capitonate, planuri retrasate pe genunchi şi acest carusel al antrenorilor.

Cin-să fie, cin-să fie? Momentan, Vali Velcea şi Iosif Rotariu. În curând, până luni conform clubului dar cine mai poate prevedea ceva, în haosul în care a fost aruncat, un altul, pare-se totuşi din fotbalul bănăţean. Interimarii au trimis aşadar în teren sâmbătă de la 11, pe-o ploaie cu câini, în ultimul weekend din Cuptor, pe 29. Pantilimon – 4. Luchin, 27. Iovan, 13. Scutaru, 20. Sandu – 25. Jitaru, 31. Poparadu, 10. Tameş, 7. Curtean – 9. Axente, 15. Zăgrean, exact atacanţii desprinzându-i pe polişti deja în primul sfert de oră: 2-0. La reluare, cu altă garnitură, în care a fost menţinut doar Scutaru, Popovici a majorat scorul la 3-0 iar Lung a stabilit scorul final în minutul 77, 3-1. Cronica jocului, în subştirea adiacentă acestui articol.

Aşadar a fost al nouălea joc amical, pe un eşichier reunind campioana Macedoniei dar şi amatori dintr-o ligă regională austriacă, o promovată bihoreană refuzându-i-se licenţa dar şi o divizionară C din judeţul vecin, Arad, bilanţul general în pregătirile de vară fiind de 5 succese şi 4 eşecuri. Mai multe considerente şi ştiri de la Poli, în subştirile adiacente acestui articol.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Plouă sau Timişoara plânge că Poli-a ajuns să joace cu… Sebiş?

  1. sasu mircea spune:

    Marian Iancu, noul Claudio Zambon?
    Vicecampioana României trece prin clipe din ce în ce mai grele şi incertitudinea planează asupra viitorului echipei de pe Bega. Lotul de jucători se subţiază pe zi ce trece şi nimeni nu îşi asumă răspunderea pentru strategia falimentară care a dus clubul în pragul dezastrului.
    Nici patronul, pentru divizarea fatală făcută fără dovada compensării datoriilor transmise pe o altă societate, nici autorităţile locale care au finanţat echipa cu milioane de euro din fonduri publice fără să întrebe ce se întâmplă cu banii şi nici măcar suporterii care au mers pe mână lui Marian Iancu pînă în pânzele albe. De prea multe ori am auzit „Ştie Iancu ce face, nu e prost! O să dea de pământ cu Mircea Sandu şi o să mute sediul clubului în Casa Fotbalului”.
    După ce TAS a decis să menţină hotărârea Comisiei de Apel de neacordare a licenţei, atitudinea celor implicaţi s-a schimbat semnificativ. Dar nu în bine. Marian Iancu nu va pleaca de la Timişoara fără 15-16 milioane de euro în cont, bani pe care e greu de crezut că îi va vedea în condiţiile actuale, dar nici nu va mai susţine activitatea clubului decât la un nivel minimal.
    Autorităţile locale nu vor mai da nici ele bani, cel puţin până nu vor primi un răspuns de la FRF cu privire implicaţiile regulamentare provocate de divizarea societăţii: dreptul de promovare al echipei şi interdicţia de trei ani impusă de UEFA pentru depunerea dosarului de licenţiere.
    Suporterii nu pot face altceva decât să se întrebe ce le rezervă viitorul şi să comenteze cu năduf modul în care le-a fost înşelată încrederea. Mai ales că au primit în permanenţă asigurări că dreptatea e de partea conducerii şi că echipa nu va avea de suferit.
    În ultimele zile, presa din Banat şi suporterii îşi reamintesc de episodul Claudio Zambon, care a plecat la Drăgăşani şi, mai apoi, la Bucureşti cu tot cu palmares, în urma neînţelegerilor cu autorităţile locale. Marian Iancu deţine acum ambele societăţi, după ce a cumparat în iarnă clubul italianului, poziţia de forţă faţă de timişoreni fiind evidentă, aproape de limita şantajului.
    Din păcate, Timişoara are doar doua variante. Fie aşteaptă să se limpezească apele, fie porneşte de la zero, cu un club nou, dar în ambele cazuri revenirea în prim plan nu se poate produce în mai puţin de trei ani.
    PS. Consiliul Local şi Consiliul Judeţean ar trebui să ceară returnarea sumele investite în ultimul an, deoarece acestea erau destinate unui club, nu unei jumătăţi de club ce a rezultat în urma divizării.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


opt × = 48

 


Alte articole legate de acest subiect: