Poli contracronometru: a noua zi înainte de ultima

Tic, tac, tic, tac, tic, tac… Ultimele 10 zile. Marţi 27 martie Consiliul Local Timişoara va aproba proiectele de horărîri pentru contribuţiile financiare de la bugetul local repartizate sportului, în cuantum de 2,843 milioane ron pe semestrul I din 2012, din care cîte 30.000 ron ar urma să încaseze divizionarele D locale CFR şi FC Auto, dar nici un leu Poli. Ieri am publicat cît primeşte fiecare club local defalcat, astăzi, despre marele 0 din dreptul unui nume de fapt nemenţionat.

În plenul aceleiaşi şedinţe de marţea viitoare ar putea exista şi posibilitatea supunerii la vot a proiectului consilierului local Traian Constantin Stoia de asociere în participaţiune a Municipalităţii la cîrma clubului alb-violet, decizia de a fi expus în plen aparţinînd Comisiilor Consiliului Local, pe a căror adresă a fost depus în scris. Însă neconcluzionarea controlului de audit financiar la club ca una dintre condiţiile de acceptare a proiectului îl va scoate cel mai probabil de pe ordinea de zi a plenului.

Aşadar şansele par de fapt a fi ca şi nule ca unul dintre cei 3 poli ai triumviratului UPT – CJT – CLT să-şi răstoarne de pe-o zi pe alta calculele şi să încalce legislaţia în vigoare în numele contribuabililor, în condiţiile în care nu există portiţa de ordin juridic şi nici cadrul legal pentru a investi în avans ca autoritate publică fără alocarea în prealabil a unei anumite sume destinate unui proiect sau fără o rectificare bugetară, cu atît mai mult cu cît auditul financiar reefectuat la gruparea fotbalistică n-a risipit deloc ceaţa ambiguităţii, fiind de fapt nu unul în seci termeni tehnici, ci de ansamblu, în linii generale şi fără a scoate în mod pregnant în evidenţă plusurile şi minusurile bilanţurilor poliste.

De asemenea, neajunsul divizării societăţii, efectuate de Marian Iancu în 2011, pare a fi Călcîiul lui Achile de care responsabilii împărţirii banului public se feresc ca arşi, nediluînd voinţa politică de ordin consensual dar lăsînd-o la stadiu pur declarativ, mai mult dorinţă decît putinţă.

De fapt, dacă şi-ar fi asumat nobila responsabilitate de veritabili, autentici aleşi ai maselor, edilii ar fi făcut bine nu să bată tot a doua zi cîmpii şi în 2012 cu declaraţii fără noimă, ci să iniţieze o dezbatere publică, ca o excepţie de la regula inexistenţei democraţiei, şi să întrebe toată suflarea locală, nu doar sutele descinse în oval la acel 3-0 cu de-acum desfiinţata Arieşul Turda, cît le-ar mai permite contribuabilul să decarteze fără acoperire la SC FCT SA.

Tic, tac, tic, tac… Curge timpul, curge ireversibil, nerupînd lanţul slăbiciunilor, ba din contră, plumbuindu-l pe umerii unui Marian Iancu care a solicitat 9 milioane de euro pentru a face loc, dar şi pe ai unor politicieni ceva mai sensibili la sentimentalismul cu tente alb-violete în an electoral, însă fără sume alocate în cazul Municipalităţii, ci doar cu un 1 în faţă la capitolul milioane ron în cazul Consiliului Judeţean, mai prevestitor, şi care ar fi pus deoparte şi în stand-by nişte bănuţi alocaţi pentru proiectul polist la bugetul din februarie.

Cert este că au trecut deja mai bine de două săptămîni de la invitaţia scrisă de demarare a negocierilor de preluare a clubului, remisă de oficialităţile locale lui Marian Iancu, şi mai sigur este că Zeljko Boljevic îşi va onora înţelegerea în calitate de preparator fizic pe o ciudată normă din prima pînă în cea de-a zecea zi a fiecărei luni decît că bucureşteanul va mai scoate încă din buzunar pentru a acoperi „găurile”, întru satisfacerea condiţiilor puse de edili, doar pentru a le lăsa mai apoi pe mînă un club liber de datorii şi potenţial licenţiat.

Nu. Erorile trecutului au generat nelicenţierea, care nelicenţiere a avut drept efect pulverizarea primei echipe, cu unde de şoc pînă mai ieri, cînd şi un Curtean, Tameş ori Sepsi au sărit de la bord, ultimul debutînd pe 11 pentru echipa capitalei-reşedinţă a judeţului natal, iar de-acum şi fără piese-cheie dar tot cu datorii tîrîte încă de pe vremea cînd nu înaintase precedentul dosar de licenţiere, SC FC Timişoara SA este ca un fel de Titanic al fotbalului românesc, cu un căpitan care tot contraatacă dar nu-l mai crede nimeni.

Aşadar Municipalitatea şi UPT n-au resursele de moment sau pe termen scurt-mediu pentru a evita naufragiul, Marian Iancu n-are la rîndul său fondurile necesare şi întinde pînă în ultima secundă coarda, poate, poate s-ar mai stoarce şi din piatră seacă oarece bani publici ai unui judeţ în care sute şi mii de străzi, fie şi orăşeneşti, rămîn desfundate, în acelaşi timp în care – caz concret – o şcoală timişoreană de cartier s-a închis, iar Consiliul Judeţean dă semne că ar injecta ceva morfină, cît pentru tîrîtul zilelor prin Olt, pe la Turnu Severin şi Baia Mare.

Totul a fost o lălăială tipic autohtonă, cu batista aruncată pe ţambal, audit financiar doar pentru ochi mai preţioşi şi tot tacîmul, iar acum bate gongul scadenţei… Cu zecile, poate sutele de ore ca intervievaţi pe la televiziuni, picurîndu-ne sofismul luminăţiei lor, atît Iancu, rostogolind cuvintele monoton şi fără virgulă de la a-i pune căluşul în gură lui Contra şi pînă la a se referi atotştiutor de exemplu şi la „tricolori”, cît şi reprezentanţi ai autorităţilor locale, luîndu-i gura pe dinainte în discuţii în jurul cozii şi fără fundamente reale, ar fi acumulat timp preţios în a contracta specialişti ce le-ar fi putut eventual sugera descurcarea iţelor.

Dar aşa, parcă se aşteaptă înadins acea ultimă clipă, şi se mai poate găsi în treabă şi un consilier local, Traian Constantin Stoia, însă încropind un proiect de hotărîre nu în amănunţime aprofundat ci parcă ridicînd un castel de nisip pe propria moşie, aidoma propagandisticelor declaraţii „facem-dregem” din spectrul politic, lansate tot într-o scăpărătoare dorinţă nesusţinută de mecanisme reale. O asemenea tentativă a mai lansat Stoia şi în noiembrie, amînînd-o la vremea respectivă şi în consecinţă retrăgînd proiectul din şedinţa Consiliului Local… De-atunci, politicienii aproape şi-au dublat interesul, plusînd de la 51% la 100% dorinţă şi solicitîndu-i lui Marian Iancu să achite plăţile restante, să facă dovada stingerii datoriilor şi să participe la predarea clubului, în fruntea căruia să fie investiţi aleşii noilor acţionari.

În schiţă, totul este strună.

Dar dacă nu se obţine licenţa, cine va purta răspunderea pentru eventualele alte sume investite anapoda? N-au fost de-ajuns contribuţiile care acum – la ora la care jucătorii au fost pierduţi, AS Politehnica 2002 a fost mazilită din <D>, datoriile s-au menţinut, Poli o aşteaptă pe ALRO şi licenţierea este o Fata Morgana – apar ca avînd o cu atît mai infimă acoperire justificativă din partea „asociaţilor” de pînă mai ieri? Clubul şi-a risipit valorile şi-a rămas tot cu datorii înaintea scadenţei, unii visînd a mai scoate castanele din foc tot din punguţa cu doi bani a contribuabilului localnic. Să tot fie vreo aproape 700 de mii de fraieri.

Cel mai bine ar fi de lăsat gruparea alb-violet exclusiv pe mîna fanilor, din galerie plus mulţi alţii „invizibili” la prima strigare, contribuabili care şi aşa au proptit pînă acum clubul inclusiv pe rute bugetare, şi se vor regăsi ei în acţionariat şi fani mai cu dare de mînă… Altfel, pe mîna politicului şi a „oamenilor de afaceri” ca ciupercile după ploaie în a fi prosperi prin pîrghiile mieroaselor contracte pe banul public, cu statul, Poli doar va fi resuscitată cît pentru un nou ciclu, pînă la următoarea boacănă a copilaşilor cu jucării pe mînă.

Deja nu mai sunt nici 10 zile pline. În a 11-a, pe 1 aprilie, vine unicul preparator fizic din club, pentru cele 10 zile pe lună la normă.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 − = patru

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: