Politehnica Timișoara a fost aleasa Rapidului, violetul a fost acolo la inaugurarea noului stadion Giulești. Prilej de reflecție: GALERIE FOTO

Timișoara sportivă suferă cumplit în ceea ce privește infrastructura de profil, iar ceea ce s-a întâmplat luna trecută, în seara de 24 februarie, când cu bezna copleștind subit arena ”Dan Păltinișanu” în cursul jocului de Liga 2 dintre Politehnica și Petrolul, odată cu defectarea instalației de nocturnă, va dăinui drept o filă neagră, de neșters și de neuitat din cele mai nefericite motive în istoria nu doar a sportului, ci a capitalei Banatului în general, însă, în toată amărăciunea sa, clubul alb-violet de pe Bega, ”Poli”, s-a putut bucura și a avut ocazia privilegiată de a împărtăși marea bucurie a beneficiului ”vișiniilor”, în rol de invitat de gală, sâmbătă, la inaugurarea noului Giulești. Căci tocmai Politehnica Timișoara a fost aleasa Rapidului iar alb-violetul a fost acolo la evenimentul îndelung așteptat de suflarea alb-vișinie din București, firesc, ținând cont că ”Poli” și Rapid se iubesc la infinit, dragoste ținând de aproape 4 decenii, probată sâmbătă seară într-o ambianță sărbătorească, înfrâțire în voci și simțiri. 

Suporterii au clădit punți sufletești în dragostea lor pentru fotbal, punți sufletești între fanii viola de pe vechiul oval ”1 Mai” al Timișoarei și susținătorii alb-vișiniilor de pe fostul Giulești, punți sufletești care au dăinuit de la mijlocul anilor 80 și au unit Politehnica și Rapid, ”Poli și Rapid se iubesc la infinit”, sportul unește, iar iubirea frățească s-a manifestat din nou în chiar prima săptămână de primăvară, la ceasul renașterii naturii, bucurie împărtășită în privința îmbogățirii patrimoniului sportiv al fotbalului intern.

Ce n-ar da și cât oare nu visează și fanii viola poliști, iubitorii fotbalului de pe Bega în general, să trăiască momentele inaugurării unui nou stadion la Timișoara, dar până atunci, prin Politehnica, au fost conectați bucuriei altora, conectați cu gândul că speranța moare mereu ultima.

Pentru o seară, cea a savuroasei bucurii alb-vișinii la inaugurarea noului Giulești, alb-violeții prezenți pe stadionul cu 14.500 de locuri, deopotrivă fani viola, fotbaliști ai grupării din Liga 2, foști jucători alb-violeți sau juniori ai Politehnicii, au pășit precum Alice în Țara Minunilor, invitați ai unui eveniment de gală la lansarea în circuitul sportiv a unei arene moderne, a cărei iluminare n-ar fi la o adică periclitată de bătrânețea instalației de nocturnă, poate doar de… o pană majoră de electricitate.  

Timișoara suferă într-adevăr cumplit la capitolul stadioane, însă poliștii prezenți sâmbătă seară pe noul Giulești s-au putut bucura măcar pentru câteva ore prin a rezona bucuriei gazdelor. S-a investit substanțial, 39 de milioane de euro pentru atingerea unui nivel de clasificare UEFA 4, la o suprafață desfășurată de 40.522 metri pătrați, cea a gazonului fiind de 120 pe 80 de metri, repere momentan nici măcar pe hârtie pentru un viitor nou stadion al Timișoarei, dar unii timișoreni, din lumea fotbalului său încercat și pătimit, au fost acolo pentru a vedea cu ochii lor că visele pot deveni realitate, că măcar așteptările altora s-au întrupat în cele din urmă în fapte. 

Așteptări care au durat ceva mai mult, un nou stadion care era în înscrisurile solicitărilor UEFA pe adresa FRF în calitatea României de gazdă organizatoare a turneului final al Campionatului European din 2020, amânat pe 2021, și care nou Giulești n-a fost predat la cheie în timp util pentru descinderea oaspeților internaționali.

Ci cu întârziere, prezența la momentul unicat al inaugurării fiind rezervată ca privilegiu în rol de oaspete de onoare vizitatorilor înfrățiți de pe Bega, poliștii viola. Ale căror așteptări în privința unei noi arene vor dura în mod cert cu mult mai mult, răsar stadioanele în România, cândva în Bănie, ceva mai recent și în Aradul vecin, de sâmbătă 26 martie și în Giulești, pe când și în capitala Banatului? Foarte greu de zis, termen nedefinit. 

Au suferit destul în așteptarea lor și giuleștenii, a nu se uita acea ultimă întâlnire oficială Rapid – ASU Politehnica nicăieri altundeva decât în pribegie la Buftea, sub lucșii instalației de nocturnă, acum nici un an, la 13 mai 2021, la mijlocul returului în play-off-ul 1-6 al Ligii 2, 1-0 pentru bucureșteni pe calea ferată a Rapidulețului cu terminalul Liga 1, eșalon de elită în care vișiniii au mai îndurat până și săptămânile trecute pribegia, ultimul meci ”acasă” fiind nicăieri altundeva decât taman în Argeș, 3-1 la Mioveni cu concitadinii bucureșteni de la Dinamo, în prima apariție considerată pe teren propriu în faza play-out 7-16.

A doua ”acasă” în play-out, săptămâna viitoare cu FC Botoșani, va fi chiar acasă pentru Rapid, în noul Giulești, dar primii la fața locului, să se bucure măcar și pentru o seară de inaugurarea unui nou stadion în circuitul fotbalistic din România, au fost poliștii alb-violeți. Ca un semn rezervat lor, ca un imbold să spere că vor prinde ziua savurării unui moment nu doar așteptat dar și absolut necesar în peisajul infrastructurii din Timișoara, un urmaș demn pentru bătrânul ”1 Mai”, un urmaș demn învechitului ”Dan Păltinișanu”. 

Pe care ASU Politehnica și Rapid se întâlneau ultima oară la Timișoara într-un meci oficial, acum nici un an, la 15 aprilie 2021, 1-2 de la 1-0 în etapa a III-a din play-off-ul Ligii 2, întorsătură dinamitând șansele violeților de a se strecura în elita 1, dar alimentând brusc locomotiva giuleșteană pe calea ferată spre elită. 

Revederea amicală pe noul Giulești, la inaugurare, a găsit cluburile înfrățite la nivele diferite, în 2021 împărțind suferințele traiului în Liga 2, Rapid promovată anul trecut iar de sâmbătă și cu o nouă arenă inaugurată, Politehnica rămasă ”la matineul” eșalonului secund, ba chiar în play-out-ul grupei a II-a valorice, și lăsată recent de Consiliul Județean Timiș pe dinafara vechiului ”Dan Păltinișanu”, de parcă fotbalul și poliștii ar fi de vină că gestionarul administrator rău gospodar pitit sub inițialele CJT a ”supervizat” catastrofal întâlnirea inaugurală televizată a sezonului de primăvară în Liga 2.

La 24 februarie 2022 a văzut o întreagă suflare fotbalistică internă ce înseamnă să ”cadă” instalația de nocturnă, echipe și spectatori lăsați în beznă, fani ai Politehnicii și Petrolului Ploiești lăsați subit de două ori în bezna neputinței unora, nicicând altcândva decât la ora primului meci oficial jucat în 2022 în Liga 2, cu prahovenii lider protegoniști în drumul lor întins spre Liga 1. 

Măsură a rămânerii în urmă a sportului și fotbalului de pe Bega, dar și a Timișoarei în general. Ce-a urmat pentru ”Poli”? O deplasare ”albă” pe sinteticul Chiajnei și o repliere în ”tranșee”, la micuța Baza I – UPT, pe vechiul ”Știința” care atâtea a văzut la viața sa, retragere ”la matcă” pe post de soluție de avarie, gazdă a partidelor Politehnica – Hermannstadt 1-2 și Politehnica – Dunărea Călărași 3-0. Nu tu nocturnă pentru fotbal divizionar pe ”Știința”, dar măcar o manta de vremea rea, la adăpost într-o Timișoară cam plouată.

Actuala Politehnica n-avea de ales după ce CJT a pus lacătul pe ”Dan Păltinișanu”, salvare la origini, pe ”Știința”, deși tocmai unul care a jucat dar și antrenat atât la alb-violeți cât și la ”vișiniii” Rapidului, Dan Alexa – și care a fost implicit în cadru la inaugurarea noului Giulești, și-ntr-o tabără, și în cealaltă, punea punctul pe i acum un an, doi, că ”Dan Păltinișanu” este ”casa” amintirilor a ceea ce înseamnă Politehnica ultimilor decenii, de exemplu când cu înfrângerea lui Celtic sau eliminarea lui Atletico, Care va să zică ”Poli” a fost alungată de birocrați ai sferei politice din casa amintirilor sale. Ajungând invitată de gală la bucuria altora, în noua casă ”vișinie”. Unora le ”cade” nocturna ca măsură a incompetenței administratorilor păgubirii noastre, altora li se proiectează jocuri de lumini la inaugurare. Și li se intonează imnul național, cât despre imnul Rapidului, a fost cântat cât de des s-a putut de către toată suflarea de pe noul Giulești. O sărbătoare-spectacol în toată regula a unei galerii frumoase a fotbalului din România, a unei suflări giuleștene aparte a sportului intern.

Ce va urma pentru ”Poli”? Precum în basmul lui Andersen, ”Fetița cu chibrituri”, fascinația luminilor rampei s-a stins sâmbătă seară odată cu finishul evenimentului inaugural de la sute de kilometri distanță de Banat, iar timișorenii viola revin la grijile lor, legate de lipsurile majore ale infrastructurii fotbalistice de pe Bega, la ”matineul” Ligii 2. Așteptându-i ieșirea la Miercurea Ciuc, iar după o săptămână de pauză primirea sibienilor Șelimbărului. 

Să tot fie vreo 22 de ani de când arhitectul șef al orașului macheta viitoarea arenă a Timișoarei, iar imixtiunea politică a țintuit fotbalul în inerția așteptării, prizonierat și condamnare grea, la care întrebarea ar fi în cheie unică: au văzut dregătorii Timișoarei că timișoreni din lumea sportului rege au fost părtași ca invitați de gală la evenimentul inaugurării unui alt stadion din țară? Au luat aminte? Dar notițe?

Unii sunt care va să zică buni ambasadori ai Timișoarei în sportul care unește, alții – administratorii cu diferite grade de incompetență, sunt ”frânele” care pur și simplu sabotează viața arenelor loco. 

Rapidului i-a fost tras stadion, iar marfarul fost în Liga 2 ar putea deveni Bullet Train, Timișoara se opintește la stadiul de discuții. Nu sunt oare acestea tărăgănate de decenii? Căci tocmai faptele lipsesc din repertoriul dregătorilor, acești veritabili ”atârnați-vă dorințele în cui!”

Timișorenii din lumea fotbalului, unii dintre aceștia, prezenți sâmbătă seară la ”minunea din Giulești”, și da!, o minune este așa ceva pentru Timișoara, le-au auzit și notat pe toate, câte vorbe nu s-au aruncat din toate direcțiile în privința unui nou stadion în capitala Banatului.

Și la stadiul de vorbe s-a rămas, pățiții având măcar privilegiul împărtășirii cu suflarea vișinie a bucuriei noului Giulești. 

Vor putea spune ”am fost acolo”, căci tocmai Politehnica Timișoara a fost aleasa Rapidului, ”Poli și Rapid se iubesc la infinit”, tocmai alb-violetul a fluturat în capitală la inaugurarea noului stadion Giulești.

Au fost așadar acolo fotbaliștii secund-divizionari ai Politehnicii, în jocul serii, tranșat de Rapid cu 1-0 prin golul rezervei Marzouk din minutul 83, și anume Păduraru (minutul 41, Devenish-Meares; 66, Murariu) – Sofran (66, Plumbuitu), Scutaru (cpt.; 79, Huminic), Bocşan (41, Mera), Pamfile (66, Oanea) – D. Radu (79, D. Olariu), Lazăr (79, Bakoş), Ignea (66, Iamandache), Vukoje (66, Bîrnoi) – Gerbi (41, Rogosic), Ursu (66, Sîntean), așadar mai puțin Zaluschi – accidentat, dar și Doru Andrei, calificat tot sâmbătă cu România U19 la turneul final Euro 2022 – U19 din Slovacia, pe teren de la pauză în victoriosul 1-2 în fieful gazdei Croația. Ca joc, Rapid a beneficiat în minutul 33 de o lovitură de pedeapsă, pe care Săpunaru a ratat-o, pe lângă stâlpul din stânga lui Păduraru. Iar giuleștenii recent preluați de Adrian Mutu au dominat mai accentuat în repriza a doua, dominare fructificată în ultimele nici 10 minute, învingătorii aliniindu-se cu Drăghia – Demici, Săpunaru, Dandea, Goge – Albu, Drăgan – Sefer, Ioniţă II, Hlistei, Ad. Bălan, iar pe parcurs și cu Mărgărit, Ungureanu – Stahl, An. Ioniţă, Marzouk, Morais, Carnat, Alami, D. Grigore și Al. Gheorghe. „Suntem bucuroşi că am fost invitaţi în primul rând, am avut posibilitatea să participăm la un asemenea eveniment! A fost un joc între două echipe cu o istorie extraordinară şi care au foarte multe lucruri în comun. În primul rând nişte suporteri extraordinari şi nu greşesc când spun că sunt două echipe, care, în momentele grele, au rămas în viaţă datorită suporterilor. Pe de altă parte cred că a fost şi un test pozitiv pentru jocurile care urmează. Chiar dacă am pierdut, eu cred că e important, ei sunt jucători tineri, a fost un joc disputat în nişte condiţii deosebite şi eu cred că lucrurile acestea nu-i pot ajuta decât să crească”, remarci la final ale actualului antrenor polist Nicolae Croitoru. 

Au fost totodată așadar acolo ex-fotbaliștii cândva prim-divizionarei Poli, acei old-boys, la unison cu numărul 12 pe spate – în numele simpatizanților viola, și anume Petru Ţurcaş – Călin Bota, Octavian Popescu, Srgian Luchin, Gabriel Cânu, Cristi Dancia, Paul Codrea, Dan Alexa, Alin Paleacu, Mircea Axente, Gigel Bucur, completați de Adrian Bogdan – Cristi Gălan, Florin Bătrânu, Sorin Brîndescu, Ilie Poenaru, Cristi Utfineanţ, Ilie Stoican, Ianis Zicu, Alin Crişanov, Leonard Naidin, Răzvan Ionilă, Alex Bourceanu și Romulus Buia, cu emeritul Emeric Dembroschi antrenor, învinși la limită ai ex-rapidiștilor, cu 2-1. După 0-1 la capătul ”slalomului” lui Gigel Bucur la finele primei părți, răsturnare semnată de alți ex-”tricolori”, Răzvan Raț și Daniel Pancu.

A fost totodată așadar acolo și viitorul, juniorii sub 16 ani ai clubului secund-divizionar Politehnica Timișoara, într-un 1-1 pe reprize de 25 de minute cu omologii lor juni rapidiști, Cristian Gălan aliniindu-i pe Matei – Vela, Tătaru, A. Vlaicu, Imbroane, Leczki, Boariu, Roşca, Hus, Antal şi Erceanu, iar pe parcurs pe Balica, Avramescu, Vladu, Semenciuc, Chelariu, Leoveanu şi R. Gheju. Juniori poliști descinși la noul Giulești după victoria de vineri de la Braşov, scor 2-0 cu Transilvania, în Liga Elitelor, Lucas Drăghia semnând prima reuşită consemnată pe noul teren, iar Denis Boariu pe cea de-a doua, din lovitură liberă: 1-1.

Cu toții au fost acolo, în luminile rampei sportului, în sânul suflării rapidiste, la inima și sufletul ”vișiniilor”. Dregătorii administrativi de pe Bega au fost în schimb undeva mici și neștiuți, departe de luminile rampei sportului care unește, și de care s-ar folosi eventual cu interes în deșertăciuni electorale pe banul public. Chiar nu merită Timișoara, alb-violetul și al său simbol Politehnica o investiție din banul public măcar pe măsura stadionului de fotbal Giulești? Rapidul, club înfrâțit, a insuflat suflării alb-violet încrederea că așteptarea merită, dar răbdarea Timișoarei fotbalistice a expirat de mult. Trădare e puțin spus, ceea ce resimte cu adevărat. 

Citește cineva? N-am nici cea mai mică încredere, așa cum așteptările sunt absolut nule. 

Fotografiile zilei inaugurale a noului Giulești

Cu Doru Andrei intrat la pauză, România U19 bate Croația la ea acasă și e cu un pas la turneul final EURO din Slovacia: 1-2 (1-1)

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− doi = 1

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: