S-a mai prăbuşit aşadar din senin pe teren încă un jucător de fotbal în sportul în 11 românesc, şi nu contează absolut deloc că evolua „doar” în eşalonul 5, la nivel judeţean, aşa cum nu-i deloc nici primul dar nici ultimul sportiv care, deşi tânăr şi clinic sănătos, se confruntă cu binecunoscutele efecte adverse explicit specificate ale aşa-zisei „vaccinări sigure şi eficiente”, manifestate subit, de fapt nimic altceva decât chiar o alterare genetică fals promovată de către „naraţiunea oficială” a „sistemului” ca fiind „necesară ca unică soluţie salvatoare de revenire la normalitate” prin intermediul unei aşa-zise „campanii de vaccinare” cu care românii se pricopseau după Crăciunul din 2020, şi care avea a fi susţinută şi sprijinită încă din februarie 2021 de către Federaţia Română de Fotbal, declarându-se public aderentă în acest sens la vremea respectivă. Vorba-ceea, drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intenţii.
În totală necunoştinţă de cauză, fără însă ca ignoranţa să poată trece drept scuză, FRF se arunca pripit în februarie 2021 să se manifeste public în favoarea aşa-zisei „campanii de vaccinare” abia demarată la nivel naţional, rol autoasumat de forul din estul capitalei, trecând şi la fapte cu un periclitant zel demn de cauze mai bune, fără a conştientiza câtuşi de puţin implicaţiile în timp ale demersului în care se arunca cu capul înainte „pe pilot automat”, cu o iresponsabilitate agravantă pentru o organizaţie cu vizibilitate şi notorietate în societate.
La urma urmei, era vorba despre „buletinul medical” al unei întregi suflări fotbalistice, despre starea de bine şi sănătatea fizico-psihică a practicanţilor dintr-un larg fenomen sportiv, şi nu despre simpla distribuire a unor mingi şi echipamente afiliatelor „din teritorii”.
Era vorba despre un cu totul altul know-how.
Eronat imaginându-şi şi greşit închipuindu-şi că ar merge fără doar şi poate la sigur, fără nici cele mai mici dubii vizavi de aşa-zisul „vaccin” totalmente mincinos promovat prin „naraţiunea oficială” ca fiind „sigur şi eficient”, aidoma impetuosului mereu fără pic de dubii, Federaţia Română de Fotbal n-a luat deloc în calcul eventualele implicaţii negative viitoare pe seama recipienţilor serului pe care ţinea la rândul său a-l vedea inoculat în rândurile unui procent cât mai ridicat din suflarea fotbalistică internă, dimpotrivă, dând sfoară-n ţară în vederea „mobilizării generale” a celor din teritorii pentru influenţarea celor implicaţi în fenomen prin a-i încuraja să-şi suflece mâneca în faţa acului.
Ceea ce s-a şi întâmplat, bulgărele rostogolindu-se şi devenind avalanşă, dinspre administraţia statală inclusiv spre conducerile din lumea sportului, de unde către asociaţiile judeţene şi-aşa mai departe.
Zis şi făcut, fără ca lanţul caragialesc al slăbiciunilor să aibă capacitatea, pe baza cunoaşterii şi stăpânirii realităţilor factuale obiective, de a putea întrevedea cândva în viitor, într-un anumit termen raportat la timp, urmările, consecinţele şi efectele acţiunilor adoptate.
Cauză şi efect.
Care efecte însă au şi început a se manifesta, nu de ieri, de azi, ci încă deja din 2021, sub forma vătămărilor şi chiar deceselor survenite în fenomen, tot mai numeroase, odată cu lansarea aşa-zisei „campanii de vaccinare”, promovată fără precedent ca intensitate prin ample şi costisitoare campanii promoţionale de produs comercial. Pur comercial.
Indubitabilele efecte adverse fiind între timp şi numeric date în vileag, nici mai multe dar nici mai puţine decât momentan exact 1.291 de varii afecţiuni ca urmare a inoculării cu serul aşa-zisului „vaccin” din aşa-zisa „campanie de vaccinare” la care punea cu sârg umărul şi FRF, aşadar fix 1.291 de diverse manifesări detrimentale sistemului imunitar, organismului uman şi sănătăţii fizico-psihice, 1.291 efecte adverse fiecare în parte explicit specificate ca atare, printre care şi decesul.
Însă FRF, în habarnismul inconştienţei şi iresponsabilităţii sale, pentru a nu fi suspectat de mai rele asocieri prin complicitate la ceea ce nu-i altceva din decembrie 2020 decât crime în masă şi genocid la nivel planetar sub masca bunelor intenţii a iluzoriei aşa-zise „protecţii” de un aşa-zis „virus” de fapt inexistent sub forma în care fals şi înfricoşător a fost expus maselor, nici c-a stat vreo secundă pe gânduri în privinţa consecinţelor şi urmărilor induse de nu mai puţin de 1.291 de efecte adverse, afecţiuni fiecare în parte, manifestate pe seama unor fiinţe vii.
Pur şi simplu „băgate în boală”, cu „buletinul medical” şifonat, tineri sportivi ajunşi de la a fi clinic „sănătoşi tun” înaintea interacţiunii cu acul, apţi pentru efortul fizic, la pacienţi internaţi chiar şi în regim de urgenţă, „de la bal la spital”, de pe terenul de fotbal direct pe targă şi pe patul unei unităţi de profil, sub varii investigaţii.
Ultim caz şi al căpitanului Progresului Vucova, din Seria a III-a în Campionatul Judeţean Timiş, Răzvan Vişan, despre care Sporttim a semnalat exclusiv duminică seară, confirmat fiind dinspre clubul din eşalonul 5 că fusese constrâns de către AJF Timiş la vremea aşa-zisei „campanii de vaccinare” a-şi convinge toţi jucătorii să se supună aşa-zisei „vaccinări”, sub pretextul că altfel n-ar mai avea dreptul ulterior să activeze, aşa-zis „nevaccinaţi” fiind.
Iar de-a lungul lanţului caragialesc al slăbiciunilor, cel mai probabil dinspre administraţiile statale spre conducerile variilor organizaţii din fruntea sportului, căci chiar nu s-o fi înscris FRF tocmai absolut de una singură direct la cuvânt, fără a fi fost trasă iniţial fie şi fin de mânecă şi influenţată de la un nivel superior, ceea ce-a pornit de la Federaţia Română de Fotbal către Asociaţiile Judeţene de Fotbal din teritorii, a sfârşit prin intermediul cluburilor afiliate la marea masă a practicanţilor.
Într-un soi de pervers şi scandalos de agresiv şantaj emoţional sub injusta şi nedreapta ameninţare a pierderii dreptului de joc, la care, punând frica şi răul în faţă, tineri altfel clinic sănătoşi tun şi apţi de efort fizic făr-a avea absolut deloc nevoie de orice urmă de ser, au dat totuşi în primire atât pe fondul inerentelor slăbiciuni omeneşti, cât şi al necunoaşterii propriilor drepturi, acceptând sub semnătură în lipsa consimţământului informat nimic altceva decât o periculoasă „necunoscută” în organism, cu potenţial debilitant, vătămător ori chiar letal.
„Nume de scenă” din diferite sfere ale fotbalului românesc, din arbitraj, conduceri, presă ori de pe bănci tehnice, de exemplu arădeanul Haţegan, Varga de la CFR Cluj, Ioaniţoaia respectiv, cel mai recent, hunedoreanul Rednic, s-au confruntat cu efectele adverse ale aşa-zisei „vaccinări” fals promovată ca fiind „sigură şi eficientă”, manifestate de la caz la caz în fel şi chip, dintre cele 1.291 de efecte adverse, al căror număr ar putea doar creşte prin detectarea ulterioară a altor şi altor forme de afecţiune.
Iar într-o mai mare măsură n-au lipsit dintre recipienţii victime nici participanţi la fenomen de o mai mică notorietate.
Ale căror necazuri apărute brusc pe fondul unor afecţiuni subite şi din senin au fost mult, mult mai puţin băgate în seamă şi mediatizate, deşi era vorba tot despre soarta unor vieţi omeneşti, a unor participanţi la fenomenul fotbalistic intern.
Ceea ce dovedeşte clar şi limpede, fără doar şi poate, prin prisma faptului că varii membri ai suflării fotbalistice româneşti, „de la Vlădică la opincă”, au fost afectaţi de efectele adverse ale aşa-zisului „vaccin” din astfel poreclita „campanie de vaccinare” sprijinită public de FRF, că influenţa persuasivă exercitată din februarie 2021 de către forul federal din capitală în rândurile participanţilor la fenomen a avut rolul său decisiv nefast în sensul consecinţelor din ultimii peste 2 ani, „constatare a daunelor”.
Iar pe cât de fals şi mincinos a fost promovat aşa-zisul „vaccin”, ca fiind „sigur şi eficient”, absolut la fel de fals şi mincinos este camuflat în totalitate, subiect tabu, faptul indubitabil şi cert că există o corelaţie directă, dacă nu măcar indirectă, de la caz la caz, între inoculările efectuate fără rost dar cu potenţial detrimental în 2021 şi aceste efecte adverse manifestate în fel şi chip.
Aşa precum, tot pe baza unor clişee şi şabloane prefabricate, erau lansate în spaţiul public tot soiul de alte emanaţii fără fundament şi argumentaţie justificativă dar cu pecetea „naraţiunii oficiale”, ba cum că n-ar exista nicio legătură între „vaccinare” şi vătămările ulterioare – debilitante ori chiar tragice, ba cum că fără efectuarea înţepărilor ar fi fost cumva „mai rău”, iar doar prin injectări s-ar fi „salvat” vieţi.
Minciuni peste minciuni peste minciuni cu pecetea „autorizată” a „sistemului” având în circul mediatic o portavoce în care trâmbiţează lacheul mituit.
Fiind vorba despre sănătatea publică, nu era absolut deloc de glumit, câtuşi de puţin de joacă, joacă la care cu inconştienţă şi iresponsabilitate s-a prins în horă Federaţia Română de Fotbal, prin a crea premizele apariţiei în timp a unor afecţiuni şi suferinţe ale practicanţilor legitimaţi în varii capacităţi, de pe urma manifestării efectelor adverse ale aşa-zisei „vaccinări” pe care o susţinuse din chiar primele luni ale poreclitei „campanii de vaccinare”.
Că iese acum la iveală aspectul că asociaţiile judeţene din teritorii îşi influenţau la rândul lor şi mai abitir cluburile afiliate să-şi convingă legitimaţii să-şi suflece mâneca, vânurându-le sub nas „sperietoarea” îngrădirii dreptului de a mai juca, este dovada perfectă, supremă şi absolută a implicării negative a FRF într-o speţă pe care n-o stăpânea deloc, cu consecinţe ulterioare în timp nu doar pe alocuri grave, ci chiar fatale.
Căci pentru fiecare fotbalist prim-divizionar care-a scăpat cu viaţă, în urma spitalizărilor, şi se îngroaşă deja rândurile, c-a fost după un Sepsi – Farul ori în cazul unui popular brazilian fost pe prima scenă, c-a fost vorba anul acesta despre internaţionalul juvenil Rareş Pop de la UTA, există şi alţi practicanţi ai fenomenului care fie au sfârşit chiar tragic, precum de exemplu ex-prim-divizionarul Wagner la 30 şi ceva de primăveri, sau copilul harghitean în vârstă de 12 ani Timar Aron, decedat subit la marginea terenului, fie sunt net mai puţin în luminile rampei, prin eşaloane inferioare, ceea ce nu înseamnă că nu sunt tot suflete din fenomen sau nu suferă deopotrivă.
De pe urma unui periculos non-sens al cărui promotor FRF a fost, Federaţia Română de Fotbal mergând în noiembrie 2021 până-ntr-acolo încât să facă publice într-o conferinţă de presă prin vocea însuşi preşedintelui Burleanu „cotele recoltelor cincinale”, mândrindu-se fără căpătâi cu procentajele ridicate ale gradului de aşa-zisă „vaccinare” în rândul celor din fenomen, atât mai ales federali şi trimişi delegaţi, cât şi arbitri respectiv jucători şi staff-uri tehnice.
Şi nu treceau nici 2 ani de la lăudăroasa dare de seamă, foarte puţin într-o viaţă de om, iar chiar un federal se stingea la rândul său pe 22 august 2023, şi anume Dan Ionescu, după 35 de ani de activitate în FRF, semn al tragediilor de pe urma efectelor adverse aşa-zisei „vaccinări”, printre care şi decesul.
Dar nimeni şi nimic nu-i putea avertiza, preveni şi cu-atât mai puţin temporiza pe impetuoşii decidenţi din fruntea fenomenului, convinşi nevoie mare de utilitatea bunelor lor intenţii.
Dimpotrivă, Răzvan Burleanu se manifesta în respectiva conferinţă de presă din noiembrie 2021, în urmă cu puţin peste 2 ani, cu aerul satisfăcut al celui închipuindu-şi că-i cu datoria împlinită, dovadă a erorii capitale în care se scălda fără conştiinţă spirituală „fruncea” fotbalului românesc.
Ori ce se-alege oare de autorul unui fault mai dur, prin care este periclitată ori chiar vătămată integritatea fizică a unui partener de întrecere? Este eliminat, în baza unui cartonaş roşu, conform stipulărilor regulamentare.
Iar tocmai fără doar şi poate periclitaţi şi chiar vătămaţi au fost mai numeroşi participanţi la fotbalul intern, legitimaţi în varii capacităţi, de pe urma „faultului dur” aplicat fie şi fără intenţia de a cauza rău, dar totuşi cauzat prin implicarea FRF în aşa-zisa „campanie de vaccinare”, for federal ţinând atunci a se remarca în faţa „superiorilor” prin a-şi influenţa masa votanţilor şi practicanţilor spre ac.
Prin analogie, FRF ar merita acelaşi cartonaş roşu, roşu aidoma sângelui în care şi-a năclăit mâinile până peste coate, sânge al altora, eminamente falimentară moral şi atrăgându-şi păcate capitale prin această speţă de viaţă şi de moarte, nefiind însă clar care dintre decidenţi au influenţat decisiv lucrurile în direcţia greşită prin măsurile adoptate şi implementarea lor, poate doar unii dintre federali.
Cert este un fapt, şi anume că paguba a fost produsă şi s-a trecut de ceva vreme, odată cu prima vătămare şi prima tragedie, la constatarea daunelor, sub forma vieţilor omeneşti frânte sau debilitate, lăsând la o parte marea, marea masă a celor periclitate.
Sub false pretexte şi într-o ulterioară tăcere mormântală, nici măcar cu îngăimărea unor scuze în sensul că recipienţilor nu li s-ar fi „pus pistolul la tâmplă”, trecându-se în schimb cu vederea că li s-a pus totuşi în… mână, sub forma unor potente sugestii persuasive şi a presiunii publice, a celor din jur.
Faptele fiind cât se poate de simple şi limpezi, în privinţa cărora s-a semnalat clar în aceste pagini încă din martie 2020, ba chiar şi sub varii alte forme cu ani înainte.
Fapte în sensul că nici măcar în ziua de astăzi nu există vreo organizaţie din întreaga lume, din sfere precum ale cercetării, ştiinţei ori medicală, care să fi izolat cumva aşa-zisul „virus” poreclit SARS-CoV-2, sute de organizaţii din varii ţări recunoscând că nu deţin niciun înscris privitor la izolarea ori purificarea presupusului „virus”, aspect cheie despre care puteţi citi aici sub titlul „Dovada. Documentele oficiale cu număr de înregistrare ca răspuns de la 127 de instituţii de sănătate publică sau ştiinţifice din întreaga lume care recunosc că nu deţin nici un înscris privitor la izolarea / purificarea presupusului virus SARS-COV-2 din orice probă de pacient de pe planetă, de către nimeni. Actele accesibile populaţiei, obţinute în baza solicitărilor de informaţii de interes public. Studiul, prezentat de centrul Global Research + Lista ţărilor”.
Mai pe scurt spus, nefiind drept urmare dovedit a exista, fragmentele considerate a fi „viruşi” nefiind ceea ce se pretinde a fi, nefiind o cauză a afecţiunii, ci o modalitate de răspuns a organismului la boală, ”echipajul de curăţenie”.
În faţa bioterorismului declanşat din toamna lui 2019 la scară mondială prin răspândirea a varii patogeni, arme ale unor atacuri biologice premeditate ce n-aveau deloc de-a face cu aşa-zisul ”virus” inexistent în modul fals împărtăşit mulţimilor, aspect despre care poate fi citit aici cu titlul <[…] „Consultăm pacienţi Covid în cele 24 de zone orare şi s-au evidenţiat distinctiv variaţiile semnificativ diferite ale armei biologice eliberate de la o conurbaţie majoră la alta. Lansarea atacurilor biologice, cu versiuni care vor eluda la nesfârşit un diagnostic cu adevărat corect”. Tactica post-2020, fără urme: alţi agenţi infecţioşi adăugaţi cu fiecare nouă generaţie a armei biologice Covid, alţi patogeni inseraţi în ingineria biologică pentru a ţinti anumite grupe de sânge, rase, naţiuni, zone geografice şi ce mai vor ”ei”>.
Iar pLandemia „sperietoare”-covid-19 a oferit nu doar trăgaciul, arma bioterorismului, ci şi „soluţiile” abil prefabricate înadins, şi-anume în primă fază un aşa-zis „test” care nu constituia de fapt niciun fel de test, însuşi inventatorul reacţiei de polimerizare în lanţ (PCR), Kary B. Mullis – laureat al Premiului Nobel pentru reuşita sa, tot insistând repetitiv până-şi găsea deloc întâmplător ori doar ca o coincidenţă sfârşitul în august 2019 – cu numai două luni înaintea simulării în toamnă la New York a unui răspuns „pandemic” dar şi a evenimentelor de la Wuhan – că testul PCR nu trebuie nicidecum utilizat pentru diagnosticare, iar într-o a doua fază un aşa-zis „nou vaccin”.
De fapt strict o armă biochimică astfel explicit solicitată din sfere militare de către cei comandând executarea sa, pe adresa producătorilor aşa-zisului „virus”, aşadar explicit solicitată drept armă, în condiţiile în care arma în accepţiunea armată a termenului are potenţial de debilitare sub forma vătămării parţiale ori chiar cu consecinţe letale, tragice. Scopul de moment, sub masca bunelor intenţii a „revenirii la normalitate” prin „unica soluţie salvatoare” – şi anume aşa-zisul „vaccin”, constând în alterarea genetică prin inoculare a populaţiei globului, ca pas forţat spre transumanismul supravieţuitorilor hibrizi într-o distopie biotehnologică totalitară a „noii ordini”.
Miza fiind extrem de mare pentru urzitorii din umbră, de aceea s-au şi accesat absolut toate pârghiile societale cu putinţă, prin manipularea propagandistică a tuturor sferelor de activitate, intermediari fiind „oamenii de bine” pe post de „cozi de topor” la nivel decizional şi executiv în varii sectoare ale vieţii publice, printre care şi cel al arenei sportive. De-ajuns fiind existenţa unor „idioţi utili”, nu degeaba unşi şi înşurubaţi din timp în diverse funcţii, nu neapărat pe criteriul competenţelor şi al abilităţilor, ci al capacităţii de a „presta” pe linia intereselor „marii scheme a lucrurilor” din agenda ascunsă a „sistemului”. Influenţând derularea unor maşinaţiuni de masă, oricât de periculoase şi detrimentale fie şi sănătăţii publice.
Ceea ce s-a şi întâmplat în ultimii peste 3 ani şi jumătate, mai acut decât până atunci, sub forma pLandemiei „sperietoare” Stupid-19, cu „unica soluţie salvatoare”, aşa-zisul „vaccin sigur şi eficient”. Nici una, nici alta, dimpotrivă, doar o armă biochimică de alterare implacabilă şi ireversibilă a sistemului imunitar uman, cu consecinţe implacabile şi ireversibile pe o scală raportată la factorul timp, timp ce le va dovedi negreşit pe toate.
Şi cu specificaţia că este deja absolut la fel de clar, chiar dacă nu se-aude nici musca-n România, alt subiect tabu, că transfecţia dinspre înţepaţi spre restul populaţiei neinoculate este la fel de implacabilă şi într-o dinamică derulare, cu potenţialul unei alte „arme perfecte”, la fel de nedetectabilă pe linia altor „crime perfecte”, precum cele „livrate” prin serul din doze celor direct injectaţi.
Dar şi cu dovada de-acum diseminată public, parvenind dinspre Noua Zeelandă, alt subiect tabu, mucles în România, în sensul că, în baza „Official Information Act, Guvernul ştia fiecare efect advers încă înainte ca primul vaccin să fie administrat în Noua Zeelandă. Cei 30 de vaccinaţi în aceeaşi zi şi-n aceeaşi locaţie care sunt cu toţii morţi, decedaţi într-o proximitate temporală, echivalează cu toţi jucătorii de pe teren ai unui meci de rugby, dintr-o dată morţi subit. Datele indică zeci de mii de decese legate de injecţiile covid-19 şi solicităm o investigaţie penală completă: declaraţie VIDEO”, despre care puteţi citi aici.
Să se fi ştiut oare şi-n Guvernul României? Ba chiar şi pe paliere inferioare ale „piramidei societale”, prin fruntea diverselor organizaţii şi organisme ale variilor sfere de activitate ale oamenilor?
Realitatea e că omenirea s-a lăsat orbeşte şi cu ignoranţă prinsă în ghearele unei oculte satanice mondiale ce-o supune practicii de căpătâi a acesteia, şi anume ritualului de sacrificiu sanguin uman în varii forme şi împrejurări, insidios intrat şi sub pielea şi în sângele maselor sub forma prinderii în hora unui imperceptibil dar veritabil cult al morţii. Manifestat actualmente în „noua ordine” spre transumanism în absolut toate modalităţile inumane cu putinţă, perfid disimulate sub masca bunelor intenţii.
