Când, în primăvara lui 2014, după un 0-0 la Timișoara al bucureștenilor cu Reghecampf antrenor în compania nou-promovatei ACS Poli, Sporttim evidenția neobrăzarea tehnicianului oaspeților de a identifica după meci drept cauze ale semieșecului celor din capitală aprecierile cum că bănățenii ar fi tras de timp iar și copiii de mingi ai celor de pe Bega n-ar fi retrimis rapid mingile şi ar fi tras așadar şi aceştia de timp, bineînțeles că s-au găsit pseudo-ziariști de ocazie care să-și dea ochii peste cap în giratoriu și în sensul că oare cum ar fi posibil ”să te p*** împotriva vântului”, prin a critica o persoană atât de populară și în vogă pe-atunci, parte a unui cuplu vedetă în spațiul public mioritic.
De fapt pseudo-vedete de carton, prefabricate de nociva mass-media prestituată ”de la centru” – un cancer intoxicând și pasiva ”societate civilă”, o comerciantă de iluzii și sub forma unor ”Reality Show TV”, vânzând parodia că ar avea cumva și fotbalul carpatin vreun ”David și Victoria Beckham de România”. Astea-s reperele valorice pe care cu insistență le-a tot insuflat naivilor nației latrina mediatică de pe Dâmbovița, iar cum din nefericire românul este în general cuplat sclaviei mentale a raportării mai tuturor lucrurilor la bani, materialism și avuție, era inevitabil ca perechea Reghecampf – Prodan să aibă trecere, imagine și o bună percepție în ochii multora, ”modele de succes în viață”. Cum nu se poate mai fals.
Dar cum să-i explici, să-l educi și cultivi pe cel cu repere valorice suficient de limitate, susceptibil așadar perturbării acestora în și mai mare măsură pe fondul manipulării mediatice, emanând pseudo-vedete!? Nici o șansă.
Iată însă că măștile au căzut de tot, trecându-se la faza pe smucituri a telenovelei Reghecampf – Prodan, ceva cât se poate de previzibil încă de-acum un deceniu, nefiind absolut deloc de mirare că se va ajunge într-o bună zi și aici.
Iar acum, aceiași ipocriți care altădată admirau ”cuplul de farmec și vis”, pe când Reghecampf și parașutata din Dăbuleni erau pe val și ”de succes” – sau mă rog, ceea ce ar însemna ”succesul” în percepția puerililor, se răsfață de astă dată cu picanteriile șifonării imaginii perechii idealizate a suflării fotbalistice.
Mai cinstit a spune din capul locului, cât încă nu se prelingea fardul de pe falsele măști ale fățărniciei, ceea ce Sporttim a și înfăptuit și avea să se dovedească în timp, și anume că era vorba despre proiectarea imaginii prefabricate a unor parveniți șablon ai imoralei și mizerabilei societăți postdecembriste, proiectare din arsenalul toxicei și nocivei latrine mediatice de pe Dâmbovița, iar cupluri precum cel al ”vedetelor PR” de Reality Show TV sunt aidoma ciupercilor după ploaie în spațiul public mioritic, la o scară mai redusă a mediatizării, dar la fel de imersate în materialism, egocentrism, vanitate, hedonism, în goana nebună după bani, înavuțire și statut social, în etalarea chiar cu ostentație a acestor ”repere de succes”, iar dacă nu, măcar cu nasul suficient de ridicat, pe sus și ”fin”. O țară plină de ”impresioniști” dar și de impresionabili, și Doamne iartă-mă! dacă m-am folosit prin asociere de termenul impresioniști.
Dar iată cât de fine și rafinate sunt cu adevărat nasurile ”vedetelor” Reghecampf și Prodan, de care nu mai scăpai în avalanșa latrinei mediatice, urmărindu-te până și când deschideai congelatorul, pe cât de contorsionate au fost zilele trecute smuciturile reciproce din telenovela de septembrie 2022 cu poalele-n cap.
Nimic și deloc de mirare pe radarul Sporttim, o proiecție în viitor dinspre Timișoara fiind lansată în aceste pagini încă din aprilie 2014, și a se reciti aici pe marginea ecourilor acelui 0-0 cu Reghecampf jenant în a-și căuta un alibi prin a se lua de copiii de mingi ai bănățenilor, dar și ulterior, în 2019, în ceea ce o privește pe parașutata din Dăbuleni, și a se reciti aici reflecțiile pe marginea pugilatului exercitat de Prodan pe pielea antrenorului bănățean Alexa.
Șfichiuind cuplul de farmec și vis, sau pe fiecare membru al său în parte, Sporttim a prevestit din timp ceea ce avea să se dovedească a fi o prefabricare mediatică având să sfârșească pe cât de penibil posibil, cu fardul scurs și măștile căzute. Pe când prestituata ”de la centru” făcea vârtos imagine ”vedetelor” și parașutatei din Dăbuleni, cotidianul timișorean era cu pași buni și mulți înainte – precum în numeroase alte situații de caz, în a-i creiona în adevărata lumină, în conformitate cu autodemascarea pe care cei 2 o tot exersau în spațiul public.
Partea cea mai proastă a ridicării de către prestiuata de pe Dâmbovița a acestor parveniți la rangul de vedete în societate, e că a imprimat mentalului colectiv cele mai detestabile repere valorice și morale, vulgul necitit și impresionabil devenind susceptibil copierii unor clișee, reflexe și șabloane din arsenalul existențial al acestor pseudo-vedete, contraexemple pentru generațiile de mâine. Dar faptul că tocmai aceste contraexemple sunt vânturate de mass-media sub nasul naivilor puerili demonstrează fără doar și poate boala terminală cu care se confruntă în plan etic și moral societatea românească, condiționată psihologic prin intermediul micului ecran – cancerul dintre 4 pereți, să ia răul drept bine și viceversa. Și prea puține ar mai fi de făcut în ideea chiuretării cancerului societal, dat fiind docilizarea pasivă pe pilot automat a unei societăți civile aidoma unui somnambul lipsit de vigilență și incapabil a adulmeca pericolele indubitabile ce-l pasc în timp. Căci viața-i lungă, iar prăbușirea în timp a ”schemei de Public Relations” cu Reghecampf și Prodan ”vedete” a dovedit-o din plin.
Doar cultivarea conștiinței spirituale este colac de salvare, pentru cunoscători.
