Deşi absolut toate evidenţele certifică indubitabil că CS Minerul Lupeni nu doar că n-a câştigat în iunie barajul de promovare din Divizia D în Liga 3, dar nici măcar n-a marcat deloc în dubla manşă cu ACS Viitorul Arad, 0-0 şi 0-3, sunt totuşi voci care încă se mai căznesc cu impunitate a dovedi imposibilul în spaţiul public, pomenind de „promovarea meritată” a hunedorenilor în baza unor pseudoargumente scornite absolut fără nici cea mai mică legătură cu rezultatele fără discuţii din teren şi cu meritele criteriului sportiv, singurele determinante în estimarea respectivelor „merite” invocate.
Cum până la mijlocul turului Seriei 9 în Liga a III-a, în primele 5 etape ale noului sezon, campioana Diviziei D Hunedoara a întâlnit de 4 ori cluburi timişene, s-au ivit aşadar prilejuri pentru a răzbate spre „ciocul vestic” impresii cum că gruparea invitată în vară de către FRF pentru a completa la număr, „de umplutură”, suta participantelor pe palierul terţ, după ce nu obţinuse pe teren promovarea din liga a patra, ar merita statutul cusut cu aţă albă la masa verde, dar în orice caz nu pe gazon.
Întrebarea fiind cât se poate de simplă pe adresa FRF.
De ce mai organizează barajele de promovare din Divizia D, dacă ulterior, în pofida evidenţelor criteriului sportiv, mai oferă totuşi unor pierzătoare în dubla manşă dreptul de a participa în Liga 3?
Iar răspunsul este de la sine înţeles.
Pentru a unge maşinăria de vot a schemei cooperatiste „un loc în Liga a III-a în schimbul unui sufragiu la scrutinul de la fiecare 4 ani”.
Convenabilă schemă federală în vederea căreia a şi supradimensionat numeric ca scop în sine participarea în eşalonul terţ, de la 80 de cluburi până în 2020 la 100 la ora actuală, lărgind implicit „bazinul electoral” al votanţilor răsplătind cointeresaţi largheţea FRF, deşi, la cât de necompetitiv este în general fotbalul românesc, numai de o sută de grupări n-ar avea nevoie în Liga a III-a, ci maximum, realist vorbind, de vreo 40.
Dar tocmai pentru a acoperi „găurile de caşcaval” la cât de bolnăvicios obeză a devenit divizia a treia în noul deceniu, tinzând întins spre sută, s-a racordat şi Federaţia Română de Fotbal compromisului în formă continuată, vară de vară, de a completa la număr, cu umpluturi, suta la care ţine morţiş.
De unde şi concesiile-n stânga şi dreapta, de exemplu şi pe adresa Minerului Lupeni.
Ori din moment ce unicul criteriu sportiv de departajare pentru promovarea în Liga a III-a este rezultatul dublei manşe a barajului care tocmai în acest scop a şi fost conceput de către FRF, chiar dacă într-adevăr nu constituie soluţia ideală, iar rezultatul a şi fost net defavorabil Minerului Lupeni, care nici măcar n-a înscris vreme de 180 de minute contra arădenilor, atunci nici n-ar mai avea vreun rost absolut nici o discuţie.
În legătură cu „promovarea meritată”.
În primul rând care promovare!?
Căci astfel este şi aruncată în derizoriu însăşi noţiunea de promovare, cuvânt ce n-ar avea de fapt ce să caute în vreo cât de mică asociere cu CS Minerul Lupeni, vizavi de dovezile din teren ale sezonului competiţional 2023-24.
Minerul nepromovând de fapt pe gazon, dar fiind ulterior invitată de către FRF a lua liftul în ascensiune de la nivelul ligii a IV-a pe palierul 3, într-o manevră la masa verde.
Încât cel mult s-ar putea aduce vorba despre „meritele” Minerului Lupeni vizavi de invitaţia primită, dar în orice caz nu asociate inexistentei promovări.
De promovat, au promovat de exemplu pe teren, dintre actualele participante la Seria 9, ACS Viitorul Arad şi CS Timişul Şag, şi totuşi, iată!, s-a ajuns şi la paradoxul ca, dat fiind „luarea pe sus” a Minerului Lupeni, săltată din pix în Liga a III-a precum pe vremuri când cu… umflarea recoltelor cincinale, o merituoasă promovată „în iarbă”, Timişul, să fie nevoită totuşi a da ochi cu o trupă nepromovată în eşalonul terţ, rezultând chiar un 0-1 la Şag, favorabil luna aceasta celor din Valea Jiului.
Iar prin prisma unor asemenea rezultate, utilizate drept pseudoargumente fără fundament şi folosite pe post de „dovezi” de către cei cu pledoariile pro-domo în apărarea unei teze ce nici nu este principial şi moral de apărat, şi nici nu poate fi de fapt apărată, răzbat acum voci după „războiul” pierzător cu 0-0 şi 0-3 cum că promovarea ar fi „meritată”.
Aşadar chiar care promovare!?!
O retorică din gama „n-am fost competitivi la baraj dar între timp <ne-am făcut echipă> şi demonstrăm acum că meritam totuşi a juca în Liga 3″, ignorând ideea că barajul constituie criteriul competiţional de departajare, conform regulamentelor în vigoare, iar pe-atunci Minerul chiar n-a fost competitiv.
Caz în mod normal închis.
Dar în România tuturor posibilităţilor, şi-n mod cert nu a „lucrului bine făcut”, uşi dosnice sunt păstrate întredeschise, în eventualitatea unor nevoi.
Iar dacă tot a fost Minerul indus în cadru aşa cum a fost indus, la fel cum devalorizată este competiţia prin nivelarea sa în jos şi sub forma menţinerii la acelaşi nivel a Gloriei Lunca-Teuz Cermei – dublu retrogradată succesiv în 2023 şi 2024 din Liga 3 dar totuşi reacceptată pentru a întregi rândurile, atunci măcar să nu se mai şi aducă în plus în discuţie, suficient de jenant şi chiar penibil şi ridicol, „meritul promovării” trupei din Lupeni, odată conturate nişte rezultate vânturate ca pseudoargumente.
Măcar puţin bun simţ.
Nu de alta dar, postbelic, dintre proeminenţi lideri nazişti, chiar dinspre vârf, răsufla dezvăluirea că o manevră esenţial decisivă a reuşitei propagandei publice a sistemului ţinuse de repetarea cu consecvenţă la nesfârşit a unor anumite minciuni, care astfel tot repetate, impregnându-se în mentalul colectiv, treceau în timp drept truisme, metamorfozându-se în „adevăruri” – „negrul albit”.
Iar unii n-ar vrea, bănuim, a se asocia cu strategii ale unor criminali de război, tot insistând cu „promovarea meritată”, când de fapt n-a existat absolut nicio promovare, ci rezultatele de 0-0 şi 0-3, cât despre „meritele” acesteia, le-or fi murit lăudătorii, încât să se substituie acestora prin a se înscrie la cuvânt şi-a estima subiectiv ceea ce doar alţii, dintr-un punct de vedere detaşat, ar putea aprecia cu adevărat.
Nu-i aşadar de-ajuns că Minerul a fost invitat un eşalon mai sus de către FRF!?
Încât mai şi ţin unii a legitima şi „înscrie în legalitate” ca percepţie publică prezenţa Minerului Lupeni în Liga 3?
Care va să zică „Mucles!” măcar, dacă tot li s-a făcut favorul.
Iar „implicarea” oamenilor de afaceri şi a aşa-ziselor „autorităţi” pentru ca invitata de către FRF să demonstreze că-şi merită locul în modesta Liga 3 nu constituie nicidecum vreun argument.
Asta din moment ce linia de atac a campioanei Diviziei D Hunedoara este ţinută de jucători de culoare, opţiune a decidenţilor locali evidenţiind că „proiectul” din rolul invitatului în cadru n-are de fapt de-a face cu dezvoltarea organică în profunzime a fotbalului intern, ci cu viziuni din gama arhicunoscută, nimic nou.
Din dorinţa de-a „cumpăra succesul” pe ruta cât mai facilă şi rapidă, în goana după rezultate imediate. Dedesubt al manevrei federale.
Care a identificat în măruntaiele Văii Jiului nu doar acel club de umplutură la număr, pentru a contura obeza sută a Ligii a III-a, căci atunci l-ar fi şi plasat, cum ar fi fost firesc şi normal, în aceeaşi serie cu „vecinii” de la CSM Jiul Petroşani – generând astfel şi un derby local, ci un veritabil „ghimpe” în coasta „fâşiei vestice”, pe care i-a găsit culoar şi i-a creat o breşă spre play-off, eventual mai mult.
Iar rândurile de mai sus nu sunt scrise nici pe departe „din frică” în sensul că poziţiile ierarhice ale timişenelor ar fi afectate de prezenţa Minerului Lupeni în peisaj, Sporttim reprezentând o publicaţie de presă de sine stătătoare şi nu gazeta de perete a vreunui club, nici vreun „Tonomat găzdar” aplicând veşnica placă „ai noştri-s cei mai buni!”, vorba-ceea, s-obţină roş-negrii şi locul… 0, mai presus decât orice, dacă o dovedesc cu prisosinţă în baza criteriului sportiv, rândurile de mai sus fiind publicate de fapt şi-n schimb în ideea dezbaterii faptului că, din punct de vedere al eticii sportive, al fair-play-ului, dar şi în plan principial şi moral, concesiile făcute de FRF într-o evidentă complicitate cu părţile interesate „din teritoriu” dăunează de fapt pe termen lung atât sănătăţii organice a fenomenului cât şi credibilităţii acestuia într-un regim de integritate, iar nu astfel poate fi dezvoltat cu adevărat fotbalul intern.
Căci atunci când umpli peste vară la număr o întrecere cu două cluburi care, fotbalistic vorbind, prin retrogradare respectiv în absenţa promovării, caz al celor din Cermei şi Lupeni, au dovedit în teren şi-n baza criteriilor sportive că nu-s de nivelul Ligii a III-a ci de palierul valoric al Diviziei D, atunci înseamnă că ai devalorizat prin nivelarea sa în jos întregul concurs în ansamblul său, competiţia cu 10 grupări având aşadar şi două „corpuri străine”, inferioare calitativ.
Iar asta oricât s-ar fi străduit din scurt peste vară respectivii investitori şi-aşa-zisele „autorităţi” locale a încropi o trupă demnă de nivelul modestei Ligi a III-a în numele Clubului Sportiv de fapt divizionar „D”, dar invitat de către FRF o treaptă mai sus.
Asemenea manevre existând doar în fotbalul carpatin, iar asta pentru că „orice este posibil”, acea zonă gri între Divizia D şi Liga 3 fiind teren cât se poate de fertil pentru tertipuri de acest gen, la trântă cu însuşi unul dintre reperele esenţiale ale desfăşurării competiţiilor oficiale, şi-anume ierarhizarea în baza rezultatelor din teren asociate criteriului meritului sportiv.
Însă, dat fiind tragedia conştiinţelor din această naţie al cărei compas moral colectiv şi individual predecembrismul i l-a dat peste cap, exacerbată fiind cu-atât mai mult starea de fapt în postdecembrism, deloc de mirare ca mai nimeni să nu se sesizeze în privinţa speţei în cauză, în cazul celor de la CS Minerul dar şi al cermeienilor – variaţii pe aceeaşi temă, dimpotrivă, părându-li-se chiar normal şi firesc ca lucrurile să decurgă astfel, cu cei din Valea Jiului şi din comuna arădeană la un nivel divizionar superior celui la care ar trebui de fapt să activeze.
Este caragialesc cu tente evident comuniste, a minţi că n-ai fi furat, căci despre dobândirea unor foloase necuvenite este vorba, încălcate fiind principii elementare ale sportului competiţional şi-n contradicţie cu spiritul acestuia, necuvenită fiind participarea la nivelul Ligii a III-a în absenţa promovării şi-n cazul repetitivei retrogradări, iar să mai şi pomeneşti despre „promovarea meritată” constituie într-adevăr o minciună în toată regula. Căci de unde oare atâtea promovări!?! La 0-0 şi 0-3!?
FRF a creat însă demult un precedent pe asemenea linii, iar şmecheria este încetăţenită, căci mereu se găsesc muşterii dornici a juca pe post de invitaţi în telenovela federală „un loc pentru un vot”.
Şi ce-ar fi fost de exemplu, apropo de judeţul Hunedoara şi o timişeană recent învinsă luna aceasta în Liga 3 tocmai la Lupeni, ca gruparea ghirozeană pierzătoare acum 10 ani, în 2014, a barajului de promovare din „D” pe teren neutru tocmai la Deva, sub Cetate, în faţa Performanţei Ighiu, să joace totuşi din acea toamnă pe palierul terţ, laolaltă cu învingătoarea sa la lovituri de departajare!?
CSC Ghiroda continua atunci, şi firesc, în Divizia D Timiş, fără a fi aplaudată aici normalitatea prin aceste rânduri, actualele tertipuri federale nefiind însă la vremea aceea atât de uşor de pus în aplicare tocmai pentru simplul motiv că FRF încă nu balonase fără rost Liga a III-a la suta de participante din aceste ultime 5 ediţii, mai mici fiind implicit marjele de manevră, mai redusă fiind implicit „umplutura”.
Între timp însă – toxic mixaj ce nu poate duce în timp la nimic bun, nu doar că în general fotbalul intern a mai regresat ceva în ansamblul său, în bloc, încât nivelul valoric al participantelor s-a erodat şi mai mult, dar şi, capac la toate, „neghina” a fost semnificativ amplificată în bazinul electoral al Ligii a III-a, balonarea numerică a eşalonului de la 80 de cluburi la 100 echivalând cu o creştere de 25%. Nespus de mult, când de fapt s-ar fi pretat tăierea în carne vie, cât să continue în cadru grupările cochetând cu faza play-off a competiţiei.
Care va să zică poate „Răsuna Valea” cât vrea apropo de „promovarea meritată” a Minerului Lupeni, în tentativa lipsită de simţul ridicolului de-a face dată uitării contraperformanţa pierderii barajului fără niciun gol marcat, dar şi de-a „legitima” aşa-zisa „promovare” confundată de fapt cu o invitaţie lipsită de merite şi orice fel de glorie din partea FRF, căci realitatea factuală obiectivă nu poate fi mistificată din vorbe, doar pentru că astfel le-ar surâde unora a salva aparenţele prin răspândirea unor false impresii, acelea în sensul de-a ne minţi frumos.
Iar partenerele de întrecere ale Minerului, oricare-ar fi acestea, cu excepţia celei din Cermei – aflată într-o culpă asemănătoare sub aceeaşi acoperire federală, se mint la rândul lor frumos când îşi aliniază formaţiile la centru înaintea unor întâlniri cu trupele în cauză, doar încuviinţând astfel inacceptabilele invitaţii puse la cale de FRF.
Dar cum toate entităţile afiliate forului federal par a fi la unison de acord cu mersul lucrurilor în devalorizatul fotbal carpatin, 272-0, n-au implicit cum să nu încuviinţeze şi această meteahnă a sistemului, legată de „invitaţii”.
Şi poate sta Minerul şi-n cap pe prima poziţie a podiumului Seriei 9, drept formă a trecătoarei glorii sportive disociate de esenţiala conştiinţă spirituală care ar îndemna la cu totul alte abordări, căci fotbalul românesc în profunzimea sa de ansamblu tot a mai făcut un pas înapoi din mai multe puncte de vedere şi prin prisma acestei speţe, drept urmare a concesiei federale.
Nu astfel iese sportul rege intern din impas, cu divizionare „D” luate peste vară „pe sus” de către FRF în Liga 3 pentru a „dezvolta fotbalul” cu linii de atac alcătuite din străini ca marcatori majoritari ai „invitatei”, pe tinerii autohtoni luându-i… de unde nu-s, salarii şi prime unora de peste mări şi ţări pentru imediate rezultate trecătoare, când de fapt preţioasele resurse ar trebui însămânţate strict în spiritul cultivării propriului sector juvenil cu vedere pe termen mediu-lung.
Dar cine să şi vadă astfel lucrurile în naţia interesului care poartă fesul!?
Drept aducere aminte, trei cluburi timişene au jucat deja în noul campionat în Valea Jiului, SSU Politehnica remizând 2-2, campioana la zi în Seria 7 – CSC Ghiroda şi Giarmata Vii, cedând la Lupeni cu 4-2 (2-2), iar Avântul Periam remizând la rândul ei sâmbătă 1-1 (1-0), Minerul impunându-se şi-n judeţul Timiş, în etapa a IV-a, cu 1-0 la nou-promovata pe teren din Şag.
*Ultimele rezultate în C9 şi clasamentul actualizat, plus programul viitor, pe coloana secţiunii Fotbal în Sporttim.
