Fotbalul timişorean tocmai a mai bifat un moment nedorit, al ratării calificării echipelor sale, cu excepţia celei a LPS Banatul la U15, în grupele I valorice play-off ale categoriilor de vârstă juvenile, SSU Politehnica şi Ripensia rămânând în bloc în sectorul secund valoric play-out, iar nereuşitele de moment pot aduce în discuţie acest paralelism existent în cazul destulora în sportul în 11 local vizavi de activarea „şi-acolo, şi-acolo”.
Cu câtă implicare totală, asta-i altă poveste.
Cert e că antrenorul unei grupe însemnate de vârstă a centrului juvenil al Politehnicii Timişoara, Iulian Muntean, de la juniorii mari alb-violeţi, care nu s-au calificat în play-off, rateul clubului bănăţean fiind pe linie, atât în Liga de Tineret cât şi în Liga Elitelor U17, U16 şi U15, activează în calitate de antrenor şi la nivelul Diviziei D Timiş, mai exact la CSU Universitatea de Vest Timişoara, a cincea clasată.
Şi nu-i ca şi cum ar fi vorba despre, să zicem, echipe săteşti puţin cunoscute.
Ci despre garnitura juniorilor mari ai Politehnicii, din grija UPT – simbol emblematic al învăţământului tehnic superior, şi trupa Universităţii de Vest din Timişoara, o altă instituţie a învăţământului superior de stat.
Fie e mare penurie de antrenori iar doar unii ar fi cu-adevărat la mare căutare, ori în cazul unor antrenori se face compromisul închiderii ochilor, „merge şi-aşa”. Problema în sine nefiind a tehnicianului, ci a celor care l-au învestit cu creditul acordat. Şi la UVT dar şi-n sfera UPT fiind cam peste mână.
Este exemplul care sare în ochi, ieşind în evidenţă prin prisma ratării calificării în play-off de către juniorii polişti, ca parte a ratării în bloc a pătrunderii în grupa I valorică de către SSU Politehnica, Ripensia şi, cu excepţia care confirmă regula, LPS Banatul, însă există o întreagă listă cu cei activând „şi-acolo, şi-acolo”.
Cu câtă implicare totală, repetăm, o cu totul altă poveste, şi nu-şi mai are rost aprofundarea discuţiei, pentru că e vorba despre ban ca scop în sine.
Iar rezultatele se văd şi nu mint, nu la foarte mulţi ani după ce Politehnica prelua în bloc grupe ale LPS Banatul Timişoara.
Însă, vorba unui rătăcit postând în bezna minţii din noaptea raţiunii pe nume aşa-zisele „reţele de socializare”, „la anul vin alţii, când vin şi banii” vizavi de actuala generaţie de tineri „împinşi la înaintare” fără decani de vârstă la seniorat în numele Politehnicii Timişoara la Liga a III-a, care va să zică percepuţi ca fiind doar de sacrificiu, cum păţeau şi alte generaţii localnice, făcute praf în experimente similare peste ani, ca apoi să „vină şi banii”, căci într-adevăr, în mentalitatea românească banii trebuie „să vină”, şi nu să fie generaţi drept plusvaloare.
Indiferent că vin pe filiera zambono-romană, pesedistă AEK sau oricare alta, doar să vină. În picaj din înalturi.
Şi nu-i doar paralelismul de mai multe tipuri din fotbalul juvenil, cu implicare în cel divizionar „D”, existând aşadar multe ciuperci după ploaie, dar şi între activitatea în sectorul juvenil precum şi în calitate de delegat.
Caz de exemplu al ex-fundaşului prim-divizionar polist şi nu numai Călin Mada, în contradictoriu cu articolul 69 din ROAF, stipulând reglementările organizării fotbalistice, şi care, conform literei legislaţiei sportului în 11 în ţara noastră, marchează o incompatibilitate între activitatea contractuală la un club şi calitatea de delegat de joc.
Ori atât AJF Timiş cât şi FRF îl trimit pe Mada delegat la jocuri, deşi fostul fundaş îndrumă juniori în centrul juvenil dumbrăviţean.
Dar vorba-ceea, din moment ce până chiar şi persoane din cadrul departamentului „Competiţii” al FRF, una fiind Simona Renta, activează şi-n calitate de trimis delegat de către forul din capitală, atunci chiar nimic de mirare pe seama unor asemenea mici „indiscreţii” în teritorii, cu-atât mai mult cu cât Călin Mada este nimeni altul decât însuşi ginerele lui Victor Malac, frate al mai marelui AJF Timiş.
Călin, băiat parolist, ar trebui să întreprindă ceea ce nu pot înfăptui FRF şi AJF Timiş la întrebarea retorică „dar cum poate fi posibil a fi încălcate chiar propriile stipulări din ROAF?”, căci bineînţeles că n-ar putea oferi un răspuns, încât cel delegat să zică pas.
Şi-ar fi doar un mic caz de pe lunga listă a neregulilor din fotbalul judeţean, şi mai lungă pe plan naţional, nivel la care degeaba se face realesul în unanimitate Burleanu că s-ar fi pus pe curăţenie prin distanţarea de ţeapa Nordis, căci însăşi asocierea fotbalului intern pentru atâta vreme cu asemenea emanaţii ale pseudoeconomiei de piaţă e suficientă pentru a spune destule vizavi de climatul mai mult decât alterat în care se complace sportul în 11 intern.
Nici n-avea vreodată ce să caute Nordis între însemne, un alt exemplu al modului în care se poate face părtaş fotbalul românesc, prin decidenţii pe care îi încuviinţează şi care consimt asemenea legături, propriei decredibilizări prin ţepuirea unor membri ai opiniei publice.
Iar într-un asemenea climat perimat, bineînţeles că delegările unor angajaţi federali sau antrenori contractaţi par mizilic, la fel şi paralelismul în teritoriu al atâtor antrenori „şi-acolo, şi acolo”, drept altă explicaţie a vorbelor aşa îi ai, precum îi creşti. Şi cum să-i creşti pe fugă şi pe repede-nainte?
