Reghecampf Zero: să te iei de copiii de mingi ai Timişoarei că tu n-ai putut s-o desfaci pe ACS Poli!? Cât de mic e omul de RealityTV Show…

„La pomul lăudat să nu te duci cu sacul” are perfectă acoperire în descinderea pe Bega a injust ultramediatizatei iubită de carton a mass-media centrală, Steaua, descindere care a adus de fapt cu sosirea circului în oraş.

Şi circ a fost ceea ce a făcut Reghecampf atât în primele secunde după încheierea jocului, 0-0 la o nou-promovată avându-l drept antrenor pe un tânăr Alexa aflat la a treia sa partidă din carieră, oaspetele nestăvilindu-şi frustrarea de a fi încheiat în premieră în acest campionat un meci fără gol marcat şi stârnind spiritele la centrul terenului, în văzul întregii lumi, cât şi la conferinţa de presă, unde, faţa-i de poţoc cu atât mai bine conturată, scăldată fiind în luminile reflectoarelor, n-a mişcat un muşchi în a denatura realitatea şi în a opina cu un incomensurabil neobrăzat tupeu ca prime două contribuţii externe la nereuşita echipei sale de a nu-i înscrie măcar un gol ameninţatei cu retrogradarea faptul că ACS Poli a tras de timp şi că copiii de mingi ai alb-negrilor n-au retrimis rapid baloanele şi ar fi tras şi aceştia de timp.

Această isterie de decenii indusă de presa centrală în jurul steluţei, cu precădere audio-vizuală dar nu numai, a şi generat circul asociat cu descălecarea prin România a acestor răsfăţaţi mereu deconspiraţi când ajung să joace prin Occident, iar ceea ce s-a întâmplat sâmbătă la Timişoara, cu strigătele îmbibate în adulaţie oarbă a fanilor îndrăgostiţi de imaginea lui Mou, ăăăăăă „Reeeeeghe! Reeeeeghe!”, care mai că răsturnau autocarul, a fost încă un episod al idiocraţiei centrifugând creiere dar atât de tipică vremurilor tâmpe în care ne cufundăm imoral, iar circ le-a şi servit simpatizanţilor tehnicianul cu sticluţa care în timpul liber e şi personaj patern într-un RealityTV Show cadrând sus-amintitelor vremi ultramoderne.

Laurenţiu Reghecampf n-a fost prin cele remarcate după ACS Poli - Steaua 0-0 deloc graţios în semieşec, nici fair-play ca antrenor şi nici bun model pentru numeroşii fani care-l idolizează

 

 

Şi dacă ar fi fost chiar aşa, ceea ce nu e cazul, iar copiii de mingi n-ar fi returnat mingile în marja de graţie tolerată de stelist, şi tot nu se cădea din partea unui antrenor dat de presa tot „de la centru” ca fiind ofertat de vreun club din Bundesliga să enumere nişte copii, poate viitori fotbalişti, ca pe o a doua cauză a stopării echipei sale.

Dacă era un antrenor fair-play dar şi un bărbat adevărat, „Reeeeeghe! Reeeeeghe!” ar fi enumerat ca principale mai multe cauze ale semieşecului atât inabilităţile tehnico-tactice dar pare-se şi psihologice ale multiplei campioane de a scutura măcar o dată plasa, însă şi meritele lui Alexa şi Vlaicu de a-i fi dejucat planul, şi nu cu disperare, ci chiar confortabil. Mai novicii săi omologi din partea Timişoarei au fost chiar cât pe ce să-i dea şi mat dar nemărinimosul şi meschinul căutător de gâlceavă la mijlocul terenului s-a limitat la a pomeni în treacăt şi mai apoi, remarcă fără de care apariţia sa în sala conferinţei de presă ar fi rămas complet penibilă, că „Dan a aşezat foarte bine echipa în teren”.

Cu acest aspect ar fi trebuit să-ţi începi enumerarea contribuţiilor, măi model pentru tinerii patriei, şi să continui prin a admite că n-ai găsit soluţii optime la surpriza ce ţi-a fost servită! Laborioşii Poparadu, Gorobsov şi Trandu, ancoraţi de Petre, au fost eficienţi în a micşora spaţiile zonei mediane, intuitiv plasaţi de antrenorii lor pentru a perturba un dezlânat joc de construcţie al Stelei ce a semănat cu haotismul de neînţeles al RealityTV Show-urilor moderne şi mondene, pe când Varela şi Pîrvulescu degeaba au fost împinşi de Reghecampf, căci cu excepţia uneia sau a două centrări, imprecise şi acestea, utilitatea lor a demascat tactica nulă pe Bega a adulatului care şi-a căzut examenul.

Nu numai că n-a fost galant cu mai modestele sale gazde, în a admite cu onestitate unele evidenţe, dar a fost chiar mojic în a pomeni de nişte copii de mingi ca fiind contributori la impotenţa roş-albaştrilor. Care campioni au semănat oarecare panică în careu doar pe încheierea reprizelor, în prima prin ca şi anihilatul căpitan Sînmărtean, iar pe final, când resursele outsiderilor erau şi mai diminuate, iar „compasul” şi concentrarea tot mai mici, prin zvâcnirile solo ale lui Adi Popa şi execuţiile de la punct fix ale proaspătului Keşeru. În rest însă, doar o explicaţie – ca structură pe lat, ca lipsă de incisivitate şi ca prestaţie generală – a eşecurilor internaţionale de constanţă ale îndoielnicelor şi boantelor vârfuri de lance ale fotbalului carpatin.

Steaua a dovedit şi în al treilea său joc la rând fără gol marcat pe „Dan Păltinişanu”, şi asta într-un moment în care e pe val, în plină dominaţie internă, că e un mare fîs fără consistenţa de care ţine neapărat să ne convingă, dar că e pe deasupra şi un mare circ, prin iluştrii ei exponenţi, fie cu sticluţă, fie cu treceri pe la vorbitor, circ întreţinut prin complicitatea papagalilor de serviciu, „Steaua a făcut”, „Steaua a dres”, „Steaua s-a flatulat”, pe toate canalele şi la deschiderea fiecărui congelator. Steaua are de fapt cadavre în posesie, hoituri de cluburi prădate de jucători, în insaţietatea bestiei roşii de a controla şi domina peste ani competiţia internă.

Căci dacă n-ar fi fost această intensă mediatizare cu anii a Stelei fotbalistice şi a „starurilor” sale, devenite personaje aproape epice, într-o obsesie a presei naţionale, de fapt bucureştene, pentru trupa de fotbal din Ghencea, atunci nu s-ar fi ajuns nici la aceste isterii tipice poate nesănătoaselor manifestări de adulaţie erupte pe la concerte rock sau la alte manipulări gen „divertisment”, câte unul-două pe fiecare canal. Presa de Bucureşti nu şi-a mai pus în ultimii 25 de ani problema majoră de ce a ajuns oare tot mai scofâlcit fotbalul practicat pe gazon în cele 90 de minute, ci a creat acest monstru imagistic, colateral jocului în sine, care astfel se desfăşoară prin personajele sale: circ la centrul terenului, o disociere de realitate în răspunsurile la întrebări, circ în parcarea stadionului…

Iar dacă s-ar fi anunţat că soseşte la meci şi Becali, ceea ce se întâmpla la ora de graţie a descinderii Stelei în Timişoara în 2011, atunci uneltele strategilor media de îndobitocit creiere ar fi fost retrimise să şi imortalizeze cu lux de amănunte patul camerei de hotel în care-şi va odihni investitorul oasele, precum şi masa de restaurant la care va sorbi cu nesaţ, conform reportajelor de la vremea respectivă, cu post-scriptumul că „Jiji” nici nu mai ajungea cu acea ocazie în Banat.

Acum a fost puţin altfel, „stelele” fiind întâmpinate la aeroport, poate-poate aruncă o bezea de umplut făţarnicele spaţii de emisie, „stelele” fiind înfăţişate la hotel, drept idoli şi bune exemple pentru fanii lor, însă Steaua a încheiat în cele din urmă cu 0-0 la o echipă ce abia îşi regăsise sâmbăta trecută busola, după o rătăcire de 320 de minute fără gol marcat. Aşadar despre ce vorbim!? Despre fotbal!? Nu l-am văzut, cum n-am văzut nici frică de Dumnezeu în micimea antrenorului campioanei.

Şi dacă ar fi fragmentat Petre&Co jocul, iar copiii s-ar fi dedat la nu ştiu ce acte necurate, măreaţa campioană, în cazul în care ar fi într-atât de vandabilă pe cât ni se tot înfige pe gât, s-ar fi impus la pas. Şi desconsiderarea adversarului a contribuit la berna stelistă, derivată implicit dintr-o inexactă evaluare a propriului personal de rezervă din dotare, umflat cu pompa ca mai toate contractele, dar în primul rând reuşita lui ACS Poli Timişoara de a o anihila.

Noroc că a plecat circul, trepidaţie din care clubul alb-negru a ieşit imaculat, cu un capital de imagine şi credibilitate la ceva public recâştigat, pe când campionii au arătat mai ales prin Reghecampf exact ceea ce sunt de fapt. Mult zgomot pentru mai nimic. Zero la zero.

Dacă tot au unii grija conduitei copiilor de fotbal ai Timişoarei, atunci să-şi vadă mai bine doar de rolurile lor de păpuşi în circul mediatic al acestor vremuri dominate de o posedare de natură oculto-demonico-satanică, şi să repună reghemic mai repede mingea de la margine în RealityTV Show-ul care din păcate are probabil şi audienţă, printre rătăciţii naivi căutători de modele.

P.S.: Conferinţele de presă ar trebui de fapt să se desfăşoare cu ambii antrenori de faţă, ceea ce ar putea elimina eventualele derapaje. Aşa, măcar de jenă şi să nu-ţi crape obrazul de ruşine faţă de omologul tău, încerci să fii onest în primul rând cu tine însuţi… 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: