Smuls tragic dintre noi la timpuria vârstă a întinderii aripilor în viaţă, 19 ani, Marjan Maric a rămas însă în sufletul fotbalului timişorean, memoria fiindu-i onorată prin desemnarea de către liceul la care a deprins tainele sportului în 11, LPS Banatul, a unui trofeu omagial în numele său, decernat duminică juniorului nominalizat drept cel mai bun jucător al turneului internaţional de 2010 din weekend de pe Bega, dotat cu „Cupa Speranţelor” şi adjudecat de localnici în faţa Vojvodinei Novi Sad, din Serbia sa natală. Numele tânărului rezonează aşadar în trăirile şi simţirile sufletiştilor din fenomen cu care a crescut pe dreptunghiul verde şi la aproape un an şi jumătate de la decesul său violent, şi va mai rezona fără doar şi poate şi în viitor, amintirile rămânând însă triste şi prin prisma hărţuirii cu care ajungea a se confrunta în ultimele sale săptămâni de viaţă, pe fondul constrângerilor şi impunerilor restrictive ale sistemului pLandemiei Stupid-19, demascate între timp a fi o incomensurabilă farsă atât periclitantă şi detrimentală sănătăţii publice, cât şi absolut ilegală şi neconstituţională, doar nejustificate „beţe-n roate” vieţii fireşti, normale şi naturale a oamenilor pe pământ. Iar „navetist” fiind între Banatul sârbesc şi Timişoara, tânărul talentat fotbalist a simţit pe propria piele în chiar ultimele sale săptămâni de viaţă strânsoarea menghinei unor absurdităţi, aberaţii şi anomalii inumane din campania de aşa-zisă „vaccinare” care la foc încins era alimentată în România prin intermediul papagalului mediatic mituit, inclusiv de către FRF, în competiţii sub a cărei egidă juca. Unii având pe vecie conştiinţa încărcată, multor altora fiindu-le însă mai lesne, căci n-au conştiinţă.
Numele lui Marjan Maric a răscolit zilele trecute amintirile de dată mai recentă ale iubitorilor fotbalului de pe Bega, un trofeu omagial în memoria sa, purtându-i numele, fiind alocat de LPS Banatul Timişoara pentru a fi decernat celui mai bun junior al „Cupei Speranţelor” 2010, Darius Marinescu, turneu cu cluburi invitate din 3 ţări organizat de „liceenii” la care tânărul din Banatul sârbesc a urcat treptele junioratului, şi despre care competiţie s-a consemnat duminică aici, „octogonul” pe 3 terenuri fiind parte a evenimentelor aniversare la sărbătorirea a 75 de ani de activitate a Liceului cu Program Sportiv din sud-estul oraşului – evenimente enumerate la această legătură.
Deşi înălţat la îngeri la doar 19 ani, „Maki” Maric a lăsat aşadar deja ceva în urmă, veşnică amintirea lui, cu momente memoriale pe gazonul pe care atâtea meciuri jucase la juniori, pioase gânduri la un an şi ceva de la tragica sa dispariţie. Ripensia Timişoara organiza anul trecut la început de iunie chiar un turneu „Memorial Marjan Maric” pe mai multe grupe de vârstă juvenile, iar duminică, în „curtea liceului” la care păşea la 11 ani, de la 12 ani rămânând „pe poziţii” la „Banatul” şi ca şcolar al unităţii de învăţământ, un trofeu omagial in memoriam a fost oferit de gruparea alb-albastră în amintirea sa, ceremonie de înmânare a distincţiilor la care a participat şi mama regretatului talentat tânăr sportiv, Elena Gabriela Maric, precum şi bunicul lui Marjan şi surorile sale, Milica, cea mare, respectiv Dunja, fotbalistă la „pepiniera” din Vrsac.
Aripi frânte şi vise năruite – şi a se constata mai jos „contribuţia sistemului” la hărţuirea zborului înălţat al talentatului sportiv, pe când tânărul din Banatul sârbesc crescut în fotbalul de pe Bega era pe val, după un sezon de toamnă din 2021 cum şi-ar dori orice aspirant în vârstă de 19 ani de la o grupare de Liga 3 cu năzuinţe de play-off şi promovare, adică în primul 11, aşa cum şi începea Marjan Maric campionatul pe 29 august 2021 în alb-verdele Dumbrăviţei, integralist pe bandă, ba chiar şi marcator pentru 0-2 într-un victorios 0-6 al proaspeţilor elevi ai lui Cosmin Stan la Periam.
Unde se bucurau laolaltă în vestiar, şi a se vedea una dintre fotografiile suport ale consemnării pe marginea meciului, aici. De-acolo, de pe „Comunalul” Periamului, pornea de fapt totul, pe drumul neabătut al „verzilor” spre Liga 2, din ianuarie 2022 nu însă şi cu „Maki” în continuare între dumbrăviţeni, doar în sufletele, gândurile şi simţirile lor.
Maric ajunsese aşadar la Pădurea Verde, după ce începea acel an 2021 tot în componenţa Ripensiei Timişoara, în ianuarie în pregătiri la Buziaş cu lotul antrenat de Cosmin Petruescu, accesibil aici, club roş-galben-albastru care-l cooptase din „pepiniera” Liceului cu Program Sportiv Banatul, cu care junele sârb, titular integralist fiind, devenea câştigător al Cupei României U17 la Buftea, iar astăzi, 31 mai, se împlinesc exact 4 ani de la acel triumf, 3-1 (0-1) cu FC Viitorul, rememorarea fiind accesibilă aici. Revanşă a juniorilor B ai „Banatului”, învinşi atunci cu numai 5 zile înainte tot de reprezentanţii Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi în finala Campionatului Naţional FRF al categoriei de vârstă sub 17 ani, cinciarul Marjan Maric contribuind din plin şi fiind co-autor al reuşitei de onoare a elevilor lui Cristian Petcu, Ionuţ Vucea şi Wiliam Harasim, semnată de Tymoş în eşecul cu 4-1 (1-0): citeşte aici.
„Steaua” lui Maric se înălţa şi atrăgea atenţia secund-divizionarei Ripensia, însă deja în primăvara imediat următoare, din 2020, fotbalul era împins dar şi tras forţat pe tuşă, cu competiţiile-i scurtcircuitate pe toate palierele sale, juvenile şi de seniori, bineînţeles că absolut nejustificat şi detrimental sănătăţii publice, agitată fiind înfricoşător „sperietoarea” paiaţă a pLandemiei Stupid-19, pe post de pretext suficient de convingător în opinia „sistemului” pentru a unge mai uşor nota persuasivă de determinare a opiniei publice să se încoloneze campaniei de aşa-zisă „vaccinare”, fals şi mincinos etichetată ca fiind „necesară unică soluţie salvatoare sigură şi eficientă de revenire la normalitate”. Ceea ce, desigur, nu era nici pe departe cazul.
Nu-şi puteau imagina pe-atunci juniorii B finalişti dar şi triumfători pe ţară ai „Banatului”, în mai 2019 în Ilfov, ce-i va aştepta în nici 10 luni, şi nici Marjan Maric nu-şi putea nicidecum închipui pe-atunci la ce constrângeri ajungea a fi supus peste numai 2 ani şi ceva doar pentru a-şi urma şi firesc visul fotbalistic, în calitatea sa de tânăr navetist de weekend între Timişoara şi Banatul sârbesc natal în care-şi vizita părinţii „la vatră”, nu departe de graniţa cu România, atâţia adolescenţi talentaţi de-a dreptul hărţuiţi în 2020-2021 de „măsurile” nejustificate şi nefolositoare, impunerile ilegale şi restricţiile neconstiţuţionale, „testările” fără niciun rost şi absolut irelevante, ba mai mult, false de-a binelea şi întrutotul, chiar detrimentale şi acestea sănătăţii, capac la toate cu înţeparea aşa-zisei „vaccinări” deloc necesare, în schimb imunotoxică.
Trecut fiind din vara lui 2021 la CSC Dumbrăviţa în marea relansare ca de la zero a „verzilor” odată cu sosirea lui Cosmin Stan pe banca tehnică, şi titular pe bandă, Marjan Maric s-a lovit şi în continuare tot mai mult, dat fiind întoarcerile în vizită acasă, la părinţi, peste hotarul cu Serbia, de măsurile, restricţiile şi impunerile adesea modificate ca aplicare odată ce de la începutul lui 2021 a intrat „în peisaj” şi „vaccinarea”, în tot soiul de combinaţii emanate de sistem, legate de aşa-zisa testare, aşa-zisa „trecere prin boală” şi aşa-zisa „înţepare”, o întreagă cacofonie.
Marjan Maric, pe-atunci abia împlinind 19 ani, născut fiind la 25 septembrie 2002, se confrunta aşadar cu o situaţie reală şi faptică de viaţă, în condiţiile în care se întorcea aproape în fiecare weekend acasă, în Serbia, o vreme mai având posibilitatea de a reveni în România în baza efectuării aşa-zisului „test” Stupid-19 – test de care sportivii oricum nu scăpau meci de meci, oricât de nefolositor, irelevant, inexact şi periclitant pentru sănătate era prin aplicarea sa detrimental forţată la adresa organismului uman, cu atât mai aberant în cazul unor tineri în floarea vârstei, viguroşi şi sănătoşi, ba mai mult, cu analizele medicale la zi şi pe „verde” în ideea practicării sportului în regim competiţional de efort susţinut.
Odată strâns însă laţul inepţiilor sistemului şi modificate fiind din nou „regulile jocului”, în toamna lui 2021, când şi preşedintele federal Burleanu ieşea public într-o conferinţă de presă pentru a aplauda procentajul ridicat al gradului de aşa-zisă „vaccinare” în fenomenul fotbalistic intern, contribuindu-se aşadar şi mai mult la aţăţarea isteriei pro-vaccinare şi intensificării restrângerilor impuse, „navetiştii” dus-întors peste graniţă au ajuns să constate că nici cu efectuarea „testului” n-ar mai putea reveni pe tărâm carpatin, constrânşi fiind a se supune vaccinării.
Pe care Marjan Maric, şi firesc, normal şi natural, nu şi-a dorit-o deloc, neavând absolut niciun motiv în plan medical, tânăr şi sănătos sportiv fiind, să recurgă la o asemenea opţiune, ba din contră, chibzuit şi intuitiv fiind în a prefera s-o vite, pe cât posibil. Şi mai mult în cazul său, cu cât avea oricum de strâns din dinţi în a rămâne competitiv în primul unsprezece al Dumbrăviţei, în condiţiile în care se confrunta de ceva vreme cu probleme la spate.
Ca „navetist” însă între Timişul unde-şi urma visul de talentat fotbalist şi Banatul Serbiei natale, acasă la părinţi, drumul se îngusta drastic în această privinţă, cu atât mai mult odată tocmai cu ziua de naştere a surorii sale mai mici cu 2 ani, Milica, pe 3 decembrie 2021, când, pe cale de a reveni în România, a fost întors din drum de la punctul de frontieră al ţării noastre.
Maric ar fi urmat să se alăture coechipierilor de la CSC Dumbrăviţa la festivitatea de sfârşit de sezon de toamnă, unul fructuos pentru „verzii” care aveau peste 6 luni a promova în Liga 2, pentru a sărbători împreună în acel decembrie după prima „jumătate de campionat” laolaltă, ca nou colectiv, însă n-a fost să fie, cale-ntoarsă de la vamă spre casa părintească, tot ca urmare a impunerilor şi restricţiilor. De data aceea nu mai era chip să poată reveni în Timiş, pierzând petrecerea de sfârşit de an.
Sora sa, Milica, care nu călătorea peste graniţă şi implicit n-avea motive să se vaccineze, nici n-a recurs la aşa ceva, însă, în cele din urmă, constrâns de situaţie în condiţiile în care îşi dorea neapărat, şi firesc, să-şi continue activitatea fotbalistică şi de la începutul lui 2022 în România, la dumbrăviţeni, Marjan Maric n-a avut de-ales şi a ajuns să se vaccineze în zilele următoare din decembrie 2021.
O opţiune care nu-i era deloc necesară în plan medical, şi la care n-avea de fapt de ce să recurgă nici el, fiindu-i cumva şi împotriva propriilor convingeri şi voinţe, dar forţat fiind de împrejurări, pentru a putea continua atât să joace în România, cât să-şi şi viziteze familia acasă, în Banatul Sârbesc.
A avut parte însă atunci, pentru o perioadă de timp, de constrângerea de a nu mai putea să se întoarcă în România, în condiţiile în care-i rămăseseră majoritatea lucrurilor în Timiş, după sezonul de toamnă cu alb-verzii, unele dintre ele, strictul necesar, fiind recuperate la un drum special efectuat de mama sa în Banat: „Veneau şi sărbătorile, Anul Nou, şi nu mai prea avea multe rămase acasă, la noi, aşa încât m-am dus să i le-aduc.”
A petrecut sfârşitul de an acasă iar revenirea în România era de-acum posibilă, proaspăt vaccinat fiind, programată pentru ultima decadă a lunii ianuarie, când CSC Dumbrăviţa încercuise în calendarul începutului de 2022 reunirea lotului, binevenită oarecum ceva mai devreme în ideea în care nu mai activase sportiv circa o lună, fără pregătiri şi antrenamente, convenind cu fostul său mentor de la copii şi juniori, profesorul Cristian Petcu, de la LPS Banatul, să efectueze câteva prime antrenamente pe 2022 ca săptămână în plus de readaptare la efort, ceea ce implica o călătorie spre Timişoara în jurul datei de 17 ianuarie. „Eram pregătită să-l iau şi să-l conduc peste graniţă, era stabilit, dar dimineaţa au avut accidentul rutier, tragedia. El nu conducea, căci începuse cursurile şcolii de şoferi dar nu a reuşit să definitiveze prin a obţine permisul, cu toate acele întârzieri ale restricţiilor de la vremea aceea, n-a terminat într-un an. A luat examenul secţiunii teoretice, dar nu l-a trecut prima oară pe cel la oraş, şi urma a-l susţine a doua oară, era înscris pentru a-l da la Caransebeş. N-a mai apucat…”, după cum a spus Elena Gabriela Maric, mama lui Marjan.
Avea aşadar mai multe planuri, alţi paşi înainte în viaţă, în primul rând şi cu titlu imediat pe calea spre promovare şi Liga 2, cu alb-verzii Dumbrăviţei, care aveau a şi urca în iunie 2022 la Reşiţa pe scena secundă, la nici 5 luni de la decesul tânărului de bandă din Banatul sârbesc, înger păzitor din ceruri în Valea Domanului, „a fost cu noi pe bancă pe stadionul Mircea Chivu, l-am simţit cu noi”, după cum mărturisea ulterior printre lacrimi antrenorul Cosmin Stan.
Şi este permanent în sufletul şi gândurile mamei sale, „doar când mă mai iau cu treburile de zi cu zi gândurile nu mă mai poartă doar la Marjan, dar altfel sunt răscolită tot timpul, numai la el mă gândesc, la tot ce-a fost”, mărturisire a Elenei Gabriela Maric.
Un exemplu elocvent al măsurii în care-au fost constrânşi de împrejurări prefabricate ale „sistemului” atâţia şi-atâţia tineri care-n mod normal, natural şi firesc n-ar fi trebuit să fie pur şi simplu hărţuiţi – o întreagă risipă inutilă de energie, timp şi resurse, prin „blocări”, întoarceri din drum, aşa-zise „testări” ca pârghie-cheie de la baza farsei pLandemiei, iar în cele din urmă vaccinări cu ale lor odioase certificate, toate, toate acestea – cât se poate de nejustificate şi nelegitime, când de fapt tot ceea ce ar fi fost cazul a fi înfăptuit ţinea de libertatea de a-i lăsa să-şi vadă omeneşte de viaţă, de visurile şi năzuinţele lor.
Iar fărădelegile pe seama oamenilor au durat 2 ani, din martie 2020 până la începutul primăverii trecute, timp în care unui talentat tânăr simţind pe propria piele furcile caudine ale sistemului i s-au frânt brusc, violent şi tragic aripile. Nici prea mult de mirare că atâtea şi atâtea incidente neplăcute sau chiar teribile au dat năvală în vieţile atâtor tineri după terorizantele „măsuri” restrictive impuse în urmă cu peste 3 ani, la care nu s-ar fi aşteptat şi lăsând urme sub forma consecinţelor rezultante în timp, în cele mai subtile şi nebănuite feluri.
Şi lăsând familii îndurerate în urmă.
Mai multe, nu doar ceva.