Cât de greu este să te menţii neînvins pe parcursul a peste două treimi dintr-un sezon în care toate adversarele au acumulat deja măcar patru eşecuri, cazul Vasluiului? Ar fi interesant de aflat cota de pariu alocată înaintea începerii campionatului pentru o asemenea ispravă, şi cu siguranţă ar fi foarte mare, dar cert este că foarte puţini şi-ar fi imaginat-o în vară pe Poli imaculată la rubrica înfrângeri până într-o lună aprilie ce aduce cu sine o cascadă de opt runde şi când extrema estică şi vestică a ţării se regăsesc într-o tot mai palpitantă cursă, aproape umăr la umăr.
Tocmai în această avalanşă de jocuri, în care forma de moment te poate desprinde sau lăsa în urmă de la o etapă la alta, atuul de a avea cât mai mulţi componenţi ai lotului la dispoziţie poate fi capital în fuga după puncte, multe, multe puncte ce sunt puse acum în joc. Iar când unii componenţi sunt mai importanţi în angrenajul echipei decât alţii, indispensabili chiar, nevoia de a-i avea în teren din minutul 1 e primordială. De aceea, revenirea golgeterului cu 14 reuşite al Ligii 1, după ispăşirea etapei de suspendare într-un meci în care i s-a simţit absenţa, este aşteptată precum „scânteia” creaţiei sau acel stâng calm pe care scrie plasa porţii, lipsă contra Stelei.
Şi oricât mai întâi ar magnetiza şi apoi ar ridica tribunele în picioare noua ofensivă de şarm şi imagine a clubului polist, bătând tare toba reclamei care e sufletul comerţului că publicul este al 12-lea jucător al echipei şi cât de mult este dorit pe aceleaşi rânduri de pe care a fost izgonit peste ani de amărăciuni dintre cele mai diverse, adevărul s-a văzut cu Steaua, că şi un stadion aproape plin cu acel al doisprezecelea om nu poate fi suficient dacă n-ai „11” vitali în schemă sau dacă împărţitorii dreptăţii pot fi niţeluş părtinitori cauzei.
E o zi de miercuri crucială în cursa pentru întâietate. S-a văzut în week-end, fruntaşele gâfâie mai mult sau mai puţin, Oţelul topindu-se sub Tâmpa iar Poli cedând primele sale puncte în „gestiunea Uhrin jr.”, aşa încât un impuls după o remiză albă acasă ar veni la momentul ideal, când alb-violeţii ar putea prelua înaintea orei 18 şefia Ligii 1, aşteptând apoi deznodământul duelului principalelor contracandidate, în Oţelul – Vaslui.
Cât de important este Ianis Zicu în aportul ofensiv adus poliştilor o spune glasul cifrelor, golgeterul ce percutează din postura de aripă stângă adunând mai bine de o treime din golurile alb-violeţilor. E mult? E puţin? Sau să fie o dovadă că uneori, totuşi şi din păcate, un club fie şi trăgând la onoruri poate „sta” mai mult decât e sănătos şi trebuie într-unul din jucătorii săi?
S-a văzut sâmbătă, la startul acestei cavalcade de meciuri din aprilie, cu runde intermediare, cât de mult afectează indisponibilitatea unora dintre titulari şi cât de mică ajunge să fie marja de manevră a noului antrenor, odată unii accidentaţi scoşi din calcule. S-a întâmplat ca lui Mansour să i se alăture acum, dintre puncheri, un Ricketts recent adus, şi chiar un Axente care a fost aruncat în focuri în minutul 72, odată şi cu introducerea lui Zăgrean, în minutul 90, Uhrin jr. epuizându-şi arsenalul ofensiv de rezervă.
De aceea este importantă disponibilitatea componenţilor care sunt suficient de norocoşi să rămână valizi şi de aceea pot fi regretate erorile unor Bourceanu sau Zicu la Buzău. Când ştii că toţi îţi vor preţiosul scalp fără eşec, când ştii că arbitrii abia aşteaptă unele momente, luciditatea ar trebui să fie mai presus de orice pasiuni din teren, conform tocmai spuselor golgeterului Zicu, după fulminantul 4-0 cu Universitatea: „În cursa pentru titlu nu este loc de emoţii”. Doar de capete limpezi.
Cu Zicu şi Bourceanu probabil reveniţi astăzi de la ora 16 contra Astrei, regrupându-se la mijloc în jurul căpitanului Alexa, se prea poate ca Dusan Uhrin jr., în funcţie de ultimul buletin medical, să apeleze la Pantilimon – Helder, Cisovsky, Ghionea, Ignjatijevic – Alexa – Curtean, Bourceanu, Zicu – Axente, Magera.
Ignjatijevic ar putea fi titularizat în premieră, în locul constantului Sepsi, omul cu multe minute în spate în acest sezon dar căruia cele ultime 45 jucate contra Stelei, cu infiltraţii, ce i-au atras şi o meşă ghipsată în urma remizei, i-ar putea pune momentan stop curselor spre centrări. Altfel, defensiva rămâne cea care s-a conturat odată cu jocul cu juveţii, duel din care poliştii n-au mai primit gol, Pantilimon fiind imaculat la acest capitol de 354 minute.
La mijloc, dacă omul cu sclipitoarele goluri pe final, Dorin Goga, este încă în convalescenţă, i s-ar putea da continuitate unui Alexandru Curtean abia aşteptând să ţâşnească din blocstarturi, în al treilea său joc la rând, dintre care două ca titular, după o suficient de lungă pauză forţată. În fine, în atac, Axente şi Magera, ambii cu suficiente probleme fie pentru a nu începe contra Stelei, fie pentru a încheia cu greu jocul, ar putea totuşi ţine o linie în care Nikolic a fost mereu încercat în ultimele runde, ba 3 minute contra Craiovei, ba ceva mai mult, cât să creeze la Buzău o cursă şi pasă de gol demnă de cele mai remarcabile numere ale golgeterului Zicu, ba chiar titular contra Stelei, probabil mai mult de circumstanţă.
Cu Zicu în teren, faţă în faţă cu Alexandru Măţel, fundaşul dreapta cu 3 goluri pentru Astra şi dotat cu o mai mare „viteză, tehnică şi inteligenţă” decât cooptatul la lot Râpă, conform antrenorului ploieştenilor, Tibor Selymes, Poli poate spera îndreptăţit la măcar un gol contra reginei remizelor Ligii 1, grupare fără eşec în cele 6 etape ale returului şi care a încasat în medie mai puţin decât un gol pe meci, lăudându-se la acest capitol cu a şasea defensivă a ierarhiei, chiar şi „peste” alb-violeţi.
Într-adevăr, dacă poliştii se mândresc cu 12 succese în această serie invincibilă, atunci Astra surprinde cu 12 remize, adunate şi în precedentele sale trei deplasări la rând, 1-1 la Craiova, 0-0 la Mediaş şi 2-2 la Dinamo, descindere dinaintea căreia e consemnată ultima înfrângere dintre cele doar trei externe, la Galaţi, 2-1 pentru Oţelul în 27 noiembrie.
Cu alte cuvinte, se înfruntă două trupe greu de bătut, ba chiar imposibil până la proba contrarie în cazul poliştilor, care stau mai bine în clasament, indirect vorbind, şi graţie remizelor Astrei la CFR Cluj, Steaua, Vaslui sau Dinamo. „O să vedeţi că toţi vor avea viaţă grea cu noi!” s-a referit Selymes mai ales la Poli şi Steaua, după succesul Astrei de vineri, 2-0 cu Victoria Brăneşti, joc în care a marcat în minutele 1 şi 90. „Nu ne e frică de Timişoara”, a mai spus antrenorul prahovenilor, după acelaşi succes, primul după patru etape, în care revenea în urma unei accidentări ce-l ţintuise peste 4 luni şi jumătate pe tuşă şi nigerianul de 21 ani Kehinde Fatai, golgeter al echipei cu 5 goluri, introdus pe final în locul lui Budescu şi declarându-se imun la numărul mare de spectatori în tribună, o potenţială armă a Timişoarei. „Mulţi oameni, no problem”, s-a declarat motivat africanul, care mai vizita malurile Begăi în tricou de marinar al Farului, surprinzând totodată prin acurateţea predicţiei la Poli – Steaua şi prin… simpatii: „Cred că va fi X, deşi vreau să câştige Timişoara. Şi cu Steaua, şi cu Oţelul, şi campionatul!”
Aşadar poliştii au măcar un fan în trupa fără puncheri cu salbă de goluri, niponul Seto fiind, cu trei reuşite, al doilea realizator al garniturii pregătite de Selymes, secondat de antrenorii Sinescu, Zanfir şi Liliac, şi care a învins contra Victoriei cu Grigore – Măţel, Mihalache, Goian, Junior Morais – Strătilă, Seto, N´Doye (Oprsal), Paulinho (Tigoianu) – Budescu (Fatai), Miranda.
Palmares n-ar prea fi, precendentul Poli – Astra jucându-se la Buzău, datorită regazonării pe <Dan Păltinişanu>, 0-0 în 13 septembrie 2009, altă remiză ce i-a permis nou-promovatei sub numele de CSM Ploieşti, reactivată drept Astra, să se menţină pe locul 14 după ce retrograda în 2004 sub denumirea Petrolul, în urma unei infructuoase fuziuni locale de-un an. Cât s-au schimbat lucrurile de-acum un an şi jumătate o spune şi faptul că doar Pantilimon, Alexa, Bourceanu, Curtean, Magera şi Goga se mai regăsesc între polişti dintre titularii lui Sabău la Buzău, dar unele lucruri nu se schimbă în lumea asta niciodată, aşa încât neagră sau albă: BkP Ltd. de Londra ori InterAgro S.A. româno-engleză a „omului de afaceri” Niculae?
Victoria? O dovadă că Poli e pretendentă fermă la titlul ce pare a-l merita măcar prin prisma invincibilităţii şi a constanţei. Remiza? Aproape la fel de puţin probabilă precum crezul cuiva în vară că violeţii vor avea 23 la rând fără eşec…
