Într-un moment pe de-o parte apăsător, în urma celei de-a treia înfrângeri din 4 jocuri găzduite în noul campionat pe ”Dan Păltinișanu”, dar pe de altă parte de renăscute speranțe, alimentate de noul președinte al grupării roșu-galben, Dumitru Mihu, prin spusele sale din interviul publicat marți de site-ul oficial al Ripensiei și în conferința de presă de joi, secund-divizionarii timișoreni au avut parte la matineul de sâmbătă de o dificilă deplasare pe terenul reprezentantei Ligii 2 la ultimul baraj de promovare în elită, Chindia Târgoviște, plasată cu 9 locuri mai sus și tot atâtea puncte în plus pe poziția a șasea, inferioară însă așteptărilor dâmbovițenilor, ceea ce i-a făcut cu atât mai deciși să-și fructifice statutul de gazde și favoriți ai meciului din etapa a X-a.
Iar Ripensia, deși a egalat deja în primele 5 minute și a redus apoi la minim din handicap la mijlocul părții secunde, când a reintrat destul de promițător în cărți, n-a putut evita implacabilul, sfârșind pe scut cu 4-2 (1-1) într-o deplasare dintre cele mai inabordabile.
Pe moment, încă un pas pe loc însă pe undeva oarecum de așteptat dat fiind calibrul amfitrionilor, agravându-i situația prin alunecarea pe o poziție de retrogradare, dar în perspectivă cu speranțe realimentate. Prin explicațiile oferite în cursul săptămânii, atât pe portalul clubului cât mai apoi și într-o primă înfățișare mediatică, de noul președinte ales de Adunarea Generală a clubului în urmă cu o lună, pe 4 septembrie, Dumitru Mihu semnalând printre altele că ”s-a ajuns în 2017 ca lucrurile să nu mai meargă așa cum au fost gândite inițial, motiv pentru care suntem efectiv la începutul unui nou proiect ce preia ceva care a funcționat din 2012 foarte bine până la acest nivel dar din păcate în acest cadru al Ligii 2 nu mai funcționează la fel”.
Remarci cu ancorare în realitate, Ripensia și Chindia fiind de exemplu vecine ierarhice pe locurile 3-4 înaintea etapei a X-a, dar nu din acest weekend, ci din toamna trecută, cu câte 17 puncte fiecare, iar timișorenii cu un golaveraj superior, așadar de două ori și ceva mai bine în cazul bănățenilor, rămași sâmbătă la ”cota” 8.
Galben-roșii n-au putut stopa momentan reculul tocmai pe ”Eugen Popescu”, tradus în cea de-a treia înfrângere consecutivă, copiind și mai abitir seria care a dus la despărțirea de Urican, însă noul președinte Mihu a oferit o injecție de entuziasm cu efect în perspectivă, ”noi vedem viitorul, demersul e pe termen lung, iar dacă nu funcționează mâine, sigur poimâine va funcționa. Căci această Societate pe Acțiuni apare tocmai pentru a oferi oportunitatea oamenilor cu potență financiară de a intra în acest club. Societatea pe Acțiuni este vehiculul nostru de investiții, care va pune la dispoziție o infrastructură Ripensiei…”
În rezonanța acestor cuvinte s-au aliniat timișorenii pe un teren pe care în toamna trecută sufereau doar primul eșec după promovare, și abia în etapa a 7-a în Liga 2, 1-0 (1-0), la ceea ce era pe-atunci a treia deplasare a bănățenilor, mult mai hârșâiți de astă dată pe drumurile țării, în noua campanie de la Brăila la Sânmartin și apoi la Arad, Snagov și Târgu Jiu, un adevărat periplu cu 6 ieșiri în primele 10 runde.
În schimb, târgoviștenii reveniseră pe val după ce în urmă cu aproximativ o lună pierdeau majoritatea punctelor risipite până acum, 1-1 acasă cu FC Argeș dar și 0-2 tot pe teren propriu cu CS Mioveni, urmat de un alt 2-0 pentru Petrolul la Ploiești, eșecuri în compania unor trupe din județe limitrofe, Viorel Moldovan ghidându-i de dată mai recentă spre un 2-2 la Daco-Getica și un 5-1 pe ”Eugen Popescu” cu Farul, urmat săptămâna trecută de un victorios 1-0 la Brăila. Implicit, exact aceeași linie de clasament după 9 runde precum anul trecut, 5-2-2, dar doar pe poziția a șasea și nu a patra, ca în 2017, semn al nivelării luptei la vârf.
Iar pentru a ține pasul cu fruntașele strict din zonă, Chindia avea extrem de mare nevoie de victorie, Ripensia în schimb de reabilitare. Și constrâns de împrejurări, interimarul Radu Suciu a apelat la nu mai puțin de 5 înlocuiri în formula de start față de meciul pierdut acasă cu Metaloglobus, Dobre revenind în poartă după aparițiile din primele 4 etape iar Stoi, Cluci, Manosur și Popovici în camp, primul după o absență de 3 etape, iar ceilalți în premieră ca titulari în noul campionat, ridicându-le numărul la 19, dintre care 3 între buturi.
De fapt, cele mai multe înlocuiri la ripensiști în formula de start de la o rundă de campionat la alta în actuala ediție, locul fiind lăsat de portarul Păduraru, Dumiter, Monea, Bădăuță și Zaluschi, eliminat cu o etapă înainte…
Iar tocmai Răzvan Cluci a fost cel care a replicat prompt deja în minutul 4, egalând la unu printr-o execuție de măiestrie, după ce regățenii înscriau în primul minut prin Șerban, după centrarea lui Dumitrașcu. 1-1 în nici 5 minute…
Avea să fie tot 1-1 într-un interval de cinci minute, la mijlocul primei reprize, și în cazul cartonașelor roșii, o neplăcută repetiție în cel de-al treilea meci consecutiv al timișorenilor, după ieșirea în decor din minutul 59 al precedentei deplasări pierdute cu 5-2 la Târgu Jiu, unde Marius Toma era eliminat, și roșul văzut cam în aceeași perioadă a partidei sâmbăta trecută pe Bega de Zaluschi, urmat în curând și de niponul lui Metaloglobus.
Acum, primul la cuvânt a fost tocmai Cherchez, căpitanul Chindiei, care s-a înfoiat în minutul 19 la Burdeț, autor al unui fault pentru care a recepționat cartonașul galben, centralul acordând și ”libera” de rigoare, urmat taman de Burdeț, eliminat și el în minutul 24, după o intervenție asupra marcatorului Șerban. Zece la zece pentru treisferturi din meci, un duel realmente știrbit.
În care nu s-a mai punctat până la pauză în ciuda contrelor pe spații mai largi, cu amfitrionii totuși la pupitru, Chindia izbutind în schimb să înscrie și în primele minute ale părții secunde, tocmai prin Cristian Neguț, cel introdus la startul reprizei a II-a, 2-1 în minutul 53, iar apoi să se distanțeze în urma unei lovituri de la 11 metri obținute de același nou intrat, 3-1 în minutul 62 prin transformarea lui Liviu Mihai.
Însă, precum în debutul întâlnirii, Ripensia a ripostat prompt prin a obține la rândul său o lovitură de la 11 metri, fructificată în minutul 67 de Călin Toma, autor al golului 2 și la Târgu Jiu tot din penalty, pe-atunci în minutul 75. Cu Dumiter și Țieranu forțe proaspete, timișorenii nu mai aveau ceva de pierdut, Mansour zguduind transversala târgoviștenilor la alte 5 minute după reducerea handicapului, însă mutarea câștigătoare era cea operată de Viorel Moldovan.
Neguț a mai obținut un penalty și în minutul 83, transformat de Crinel Stoica, abia intrat pe teren, iar orice dubii erau risipite. Încă un eșec cu goluri multe pentru ripensiști, și mai multe gânduri contradictorii înaintea unei săptămâni care se anunță a fi și mai grea. Miercuri de la ora 15 acasă cu Energeticianul iar apoi duminică de la ora 18 cu nimeni alta decât concitadina ASU Politehnica, într-un joc considerat de astă dată în deplasare pe ”Dan Păltinișanu”. Unde roșu-galbenii îi vor aștepta apoi pe clujeni…
Ripensia e în vrie cu o unică victorie în ultimele 9 runde de campionat, și aceea smulsă acasă în minutul 90 cu pe-atunci codașa clasamentului, dar cineva i-a semnalat totuși răspicat existența unei luminițe la capătul tunelului, una în mod cert mai vie și cu perspective prin prisma fundației clubului, pe baze firești, cu capital privat, exemplu de urmat într-un fotbal ca și cooperatist, de partid și de stat, cu finanțare de la punguța publică, inducând ”o concurență neloială”, cum just s-a mai specificat în înfățișarea conducătorilor roșu-galbenilor în fața presei.
Moment la care s-a pomenit și despre aducerea unui nou antrenor principal, între alte subiecte axate pe reorganizarea clubului timișorean: ”Unul care să știe și să poată, un caracter așa cum ar trebui să aibă antrenorul Ripensiei. Omul potrivit pentru acest club și imaginea sa. Lucrăm la asta! Iar lista e tot mai scurtă, e din România. În curând, dar nici noi nu știm când… Însă suntem hotărâți să căutăm mai adânc, mai bine, ceea ce ne trebuie, așa încât suntem dispuși să așteptăm. Eu sunt un om de afaceri, implicat în zona managerial a clubului, dar pentru partea operativă vom aduce profesioniști care să gestioneze activitatea sportivă. Clubul acesta nu a apărut din neant, ci s-a muncit la el din greu în toți acești ani, să completeze o echipă, și suntem foarte puțini, inclusiv în staff-ul tehnic, în care ar fi necesar un număr probabil dublu de oameni. Dar în perioada următoare vom rezolva încet, încet tot mai multe aspecte, lucrăm tot timpul la ele și știu că sunt probleme și la lot, avem și problem de imagine, n-avem rezultate, dar încercăm să gestionăm situația, însă suntem deocamdată la început. Suntem efectiv la începutul unui nou proiect care preia ceva ce funcționa foarte bine din 2012 până la acest nivel, dar din păcate la acest nivel al Ligii 2 nu mai funcționează la fel. Căutăm un manager general, un antrenor, un preparator fizic, toți aceștia contează enorm, și desigur, jucători. Manager general ar putea fi și antrenorul, de ce!?”
Tot proaspătul președinte Dumitru Mihu a mai explicat că ”vorbim așadar despre noul proiect al Ripensiei, și nu este un lucru nou ceea ce s-a întâmplat în ultima lună, ci este rodul unor dezbateri ample, unor dezbateri profunde, care au avut loc pe parcursul ultimului an. Au participat practic toți oamenii care au fost în jurul clubului în această perioadă, decizia este chiar rezultatul unor dezbateri intense, în care am abordat toate problemele, am căutat toate variantele posibile, și în final s-a ajuns la o concluzie cu care aproape toți au fost de acord. S-a ajuns la situația care este astăzi… Proiectul a pornit în 2012, iată!, sunt 6 ani, s-a mers pe modelul socios, și am făcut o analiză a drumului parcurs, cu reușite foarte frumoase, bune, de substanță, numai că s-a ajuns în 2017 în Liga 2, în care lucrurile n-au mai mers așa cum au fost gândite inițial. Un proiect socios înseamnă implicarea unui număr foarte mare de persoane, înseamnă practic ceea ce s-a gândit inițial, la 20, 25, 30 de mii de oameni, dar din păcate apetența noastră de asociere, a românilor, cred eu că nu este așa de mare. După 4 ani s-a ajuns la un număr de 300 și ceva, după care procesul a început să stagneze, contribuțiile membrilor asociației fiind foarte mici, insuficient raportat la cerințele participării în Liga 2, iar în Liga 1 să nu mai spun. Anul trecut de exemplu, din contribuția membrilor asociați s-a acoperit un procent de 2% din bugetul clubului, în situația în care pentru o echipă de fotbal din România cel mai prost loc înseamnă Liga 2. Înseamnă cheltuieli mari, deplasări aproape similare cu ale celor din Liga 1, dar înseamnă și un buget foarte mic, căci n-ai nici din publicitate, și, cel mai important, n-ai nici din drepturile TV, și atunci este locul cel mai rău în care te poți afla cu o echipă de fotbal din România. Și atunci nu sunt decât două variante… Fie mergi în sus, fie mergi în jos! În Liga 2 nu este de stat! Pur și simplu! Decizia noastră, a celor care suntem în jurul echipei, ține de aspectul că ai nevoie de măcar 400-500 de mii de euro ca să poți rezista, măcar zic, și vin echipe cu tradiție, cu susținere puternică din partea autorităților și care au bugete, unele de peste un million de euro. Ori noi ne bazăm numai pe ceea ce contribuim noi. Noi nu am primit un leu de la nimeni. Și atunci ce facem!? Ori la a treia sau încercăm mai sus. Nu neapărat în prima ligă, dar în Liga 2, căci atunci când ești pe 14-15 toată lumea e nefericită, și noi, și suporterii, și jucătorii, și ziariștii. Decizia e s-o apucăm în sus! Dar ca să facem asta, avem nevoie de bani, asta-i realitatea, e nevoie de bani! Și de unde pot veni!? Doar de la oamenii de afaceri. Că de la Primărie, puțin probabil, iar de la CJT, la fel, nu. Nu se poate, în primul rând nu se poate. Iar ca să atragi oameni de afaceri în jurul proiectului, îți trebuie un plan simplu, clar, în care să vadă că dacă dau niște bani, pot să aibă și decizia. Prezența mea astăzi aici este tocmai pentru a încerca să facem acest lucru, împreună cu cei de lângă mine și cu alții în jur, să coagulăm niște energii care sunt evident latente în acest oraș. Demersul de a face nu e numai al meu, nu vreau să fac lucrul acesta singur, dar deocamdată sunt cel care am cea mai importantă contribuție, însă nu am plăcerea să fac lucrul acesta singur. Nu pot face însă acest lucru nici doar oamenii de afaceri, singuri, deci este nevoie de implicarea celor 3 componente ale conceptului, oameni de afaceri, instituții, și nu în ultimul rând suporterii și cei care consumă în general fotbalul. E ceva greu, știu asta, unii au reușit, alții mai puțin, dar noi avem această dispoziție de a încerca și de a face acest lucru. Avem o situație de fapt, o Asociație care funcționa, ajunsă în Liga 2, și căutam o soluție în așa fel, pentru a crea premisele ca oamenii de afaceri să se apropie de acest proiect. Gândit cu două componente, partea asociativă, care rămâne în continuare, partea sportivă rămâne în continuare pe Asociație, iar în paralel vom crea una pe acțiuni, care are ca principală menire crearea de infrastructură care să fie pusă la dispoziția Asociației, pentru că pe Asociație se va desfășura în continuare activitatea sportivă. Pe scurt, Societatea pe Acțiuni va crea o Academie de Fotbal care înseamnă infrastructură, și nu înseamnă stadionul pe care să se joace fotbal, ci stadionul îl vom găsi prin zonă, e pus la dispoziție de autorități, nu știu, alții merg prin alte orașe… Nu este recomandat să construim și nu avem noi capacitatea să construim stadioane. Poate o fi recomandat, dar n-avem cu ce. Nu construiesc nici alții… Nici Bayern nu-și făcea dacă nu venea Allianz lângă. Și puține cluburi de pe glob au stadion propriu. Iar pentru asta trebuie să ajungi într-o fază foarte, foarte avansată, să-ți permiți… Și chiar dacă ai bani să-l faci, n-ai să-l întreții. În faza inițială, Societatea pe Acțiuni e închisă, în care acționari sunt doar cei care se află în jurul clubului, dar ulterior vrem s-o deschidem, să aibă și alți potențiali investitori acces, iar prin SA se poate efectua de exemplu achiziția de teren, înseamnă multe lucruri… Ceea ce facem e o chestie de durată, nu se pot face lucruri mari peste noapte. Va fi de durată și urmăm demersul de a convinge, să alegem oameni competenți, cu caracter, și e greu să faci lucrul ăsta. Trebuie să convingi oamenii despre proiectul pe care îl ai, căci numai așa funcționează un asemenea proiect pentru infrastructura pe care să o punem la dispoziția echipei…”
Mihu a mai atras atenția că ”un om de afaceri nu investește un leu dacă nu are o speranță minimă, minimă, minimă, că undeva, cumva, va obține un ban, de exemplu 2 lei. Societatea pe Acțiuni este o societate comercială având obiectivul să facă profit pentru acționarii ei, acolo vor fi oameni care investesc și vor profit, iar ei sunt înțelegători în faza inițială și știu că nu pot obține un profit imediat, poate în 10-20 de ani, poate pentru copiii lor, dar și fiecare acțiune are o valoare, oricine o poate vinde oricând, nu sunt așadar niște bani blocați, și de aceea este vorba despre un S.A., că poate apare și o listare la bursă, să profite cândva urmașii urmașilor, dar ideea este de a crea un sistem… Și Barcelona a avut probleme în cei peste 100 de ani de când funcționează, au fost plusuri și minusuri. Prin anii 70 s-a confruntat chiar cu probleme grave, dar conceptul a fost pornit pe o anumită direcție și s-a dezvoltat, cu sincopele de rigoare. Societatea pe Acțiuni este vehiculul nostru de investiții, care va pune la dispoziție o infrastructură Ripensiei, și de ce? Pentru că Ripensia poartă brandul S.A., pentru că oamenii din S.A. care decid prin Asociație, au drept de vot deliberativ și nu consultativ. Deocamdată suntem în jur de 20, dar nu e vorba de număr, ci de bani… 200 de mii de euro e capitalul inițial, de pornire, un million de lei, dar în momentul când începem să facem achiziții, va crește foarte mult. Și ne uităm… Mânușarul e prea mic, ne trebuie minim 5 hectare, vreo 7-8, căci trebuie să asigure minim 7-8 terenuri, de iarbă, un fel de cantonament, sală de forță, de recuperare…”
”Este un aspect pozitiv că acest S.A. apare tocmai pentru a oferi oportunități oamenilor cu potență financiară de a intra în acest club. S.A. își va obține CIS de la Federație, va funcționa cu Academia, Academia va funcționa pe S.A. E sistemul clasic de organizare și la Hagi, care are un S.A. și o Asociație, așa funcționează, căci pe S.A. nu poți avea sponsorizări, nu poți să sponsorizezi un S.A., toată lumea lucrează cu Asociația și e normal, numai așa poți sprijini sportul…”
”Este o entitate separată, trebuie să le gândiți separat, cu aceiași oameni în ambele. Brandul va fi pe S.A., S.A. va fi proprietar al brandului Ripensia Timișoara”.
”Ca infrastructură nu stăm foarte bine, dar nu spun nici că e dezastru. Stăm în Ciarda Roșie în chirie la o altă asociație, ne desfășurăm activitatea la FC Auto cu Academia, și cam asta e, în rest sunt colaborări mai mult sau mai puțin stabile cu câteva primării din jurul Timișoarei. Clubul Ripensia nu vrea să se implice în politică, nu vrea să aibă influențe din zona politică, dar dacă nu azi, mâine, cândva autoritățile tot vor fi partenerii noștri strategici. Așa e normal și natural, așa se întâmplă lucrurile. Vor fi partenerii noștri în viitor, la asta ne și gândim, la parteneriate cu unele strategii, cu instituții și cu firme din oraș dar și din afară, iar în viitor o să auziți de ele…”
”După părerea mea legat de Municipalitate, fotbalul este un business în toată lumea asta. Noi nu avem pretenția și nu cerem nici un ban de salarii pentru jucători, nu mi se pare normal și nu se întâmplă în lume, se va schimba asta și în România în viitor, căci momentan foarte multe grupări sunt susținute direct de Primărie. E O.K. deocamdată, dar asta la noi nu se întâmplă, că e bine, că e rău, căci noi avem un alt tip de proiect pe termen lung, chiar dacă într-adevăr suntem afectați, dar asta-i lumea în care activăm”, a mai spus tot Mihu, la care a fost completat din dreapta sa de Erol Baeram, din conducerea Ripensiei: ”E concurență neloială, așa se cheamă…” La care Mihu a continuat… ”Dar luăm lucrurile cum sunt și încercăm să facem cât mai mult bine în aceste condiții, căci lumea n-o schimbăm noi și n-o poate schimba nimeni…”
”Urmează să vină decizia, care, da, a durat mai mult, erau necesare câteva documente, dar zilele viitoare depunem dosarul, deci nu pot da eu un termen. Statutul este terminat, semnat de toată lumea, doar să se depună actele…”
”Noi suntem o echipă, căci n-a venit Mihu să facă ordine. Consider că fotbalul e un spectacol la care să participe cât mai multă lume, căci dacă e cineva singur într-o cameră… Ori eu nu sunt genul. Și încercăm să scurtăm lanțul deciziei, deoarece, în vechea Asociație lanțul era așa de lung, căci trebuia luată o hotărâre, una ca să fie legală, însă acestea trebuie luate în termen foarte scurt, și mai bine una proastă decât nici una. Trebuie luate decizii, iar dacă-s mai bune, cu atât mai bine…”
”Cum s-au luat în ultimii 6 ani? Aici s-au luat! Dar apetența noastră pentru asociere e foarte, foarte limitată. Deciziile au fost luate de cei care erau în jurul echipei, iar Radu a contribuit cu bani foarte mulți, cu multe luni din viața lui, un an pus cap la cap, din 6, în care a gândit și acționat pentru Ripensia”.
”Asociația va rămâne la FRF, ea are CIS-ul, n-avem altă variantă. Iar cei care vor fi în Societatea Comercială, vor hotărî ce va fi la echipă. Schimbările care urmează să se producă în Asociație… Deocamdată există un Comitet Director alcătuit din cei 3 membri aici de față, noi vom stabili conform noului statut cine va avea drept de vot în cadrul Asociației, și vor exista două tipuri, cu drept consultativ și deliberativ. Toată lumea poate să-și spună punctul de vedere, căci noi doar venim cu drag, nu să câștigăm ceva, din contră, unii dau foarte mult, alții mai puțin, dar nu despre asta este vorba. Venim nu să câștigăm bani, nu bani sau imagine, căci oricum am alte multe proiecte pe care le coordonez. Încercăm să aducem profesioniști, oameni competenți, care știu și pot, și aceștia sunt rari, îi căutăm și sperăm să-i găsim. Cum e cu antrenorul!? O să vină cineva care să preia un asemenea proiect măcar 2 ani de zile, dacă nu 22. Un Wenger mai bine…”
Mihu a fost completat în conferința de presă de joi de fostul președinte din primele două mandate, Radu Ienovan: ”Există o relație între Societatea Comercială și Asociație, sau club, pentru a le denumi generic. Și până acum, în Asociație activitățile s-au derulat pe două componente, inclusiv contabilitatea e ținută pe două componente, economic și non-profit. Iar în momentul în care noi vom avea la dispoziție această S.C., toată componenta economică se va derula pe acea societate. Tot ce înseamnă parte comercială, de vânzare de tricouri, de obiecte promoționale, și tot așa, se vor duce în acea zonă. E vorba de crearea infrastructurii care să fie folosită parțial, cam 20%, de Asociație, de club, iar cealaltă, 80%, pusă la dispoziția altor cluburi sau persoane care-s dornice să facă mișcare. Nu va fi o infrastructură legată doar de fotbal, ci în general de sport, un complex sportive care să fie dezvoltat în Timișoara sau apropiere. Tocmai pentru că e foarte important să avem un cadru, o bază în care sa facem pregătirea cât mai bună a copiilor și juniorilor, iar acesta este un alt aspect care ne-a preocupat și ne preocupă, această formare și educare a copiilor și juniorilor, căci știm cu toții cât de mult suferă acest domeniu în România în general, nu numai în Timișoara. Învață pe terenuri și în condiții inadecvate față de ceea ce se face în străinătate. E necesară o formare corespunzătoare, cu antrenori buni, cu educatori, căci sunt încă în proces de a-și forma personalitatea, iar ca fotbaliști au nevoie de mentori, de modele, persoane care să știe ce să facă, cu multă pricepere la cei care-i formează”.
Mihu a completat prin a spune că ”s-a început transferul unor juniori de valoare de la loturi naționale, e un început timid, dar cu tot mai multe lucruri în viitor, în ideea să aduci juniori buni și să le asiguri cazare, școală, am și închiriat o casă, avem 6 copii acolo din lot, e de exemplu Dobre, le-am asigurat condiții bune, aproape de stadion, deci e un început!
Radu Ienovan a mai spus: ”Asta e în linii foarte mari, dar pe parcurs vom detalia tot ceea ce înseamnă funcționarea în tandem a entităților cu aceeași denumire. Va fi Ripensia Timișoara SA. A fost și o decizie personală, deoarece ultimul an pe mine m-a afectat foarte mult, și emoțional, și fizic, și era tot mai greu să țin, să găsim soluții, și am avut în toată perioada dorința dar cerințele la Liga 2 sunt foarte, foarte mari. Cred că a fost cel mai bun moment să predau ștafeta, să vină o persoană care să dorească, să aibă puterea să ducă mai departe lucruri. Eram ma o epuizare fizică și morală care îmi afecta randamentul ca și conducător de club!”
”Orice finanțare care vine din zona publică pentru o entitate privată care face profit nu este normală, nu e posibilă, și trebuie să existe o raliere la legislația din U.E., căci altfel nu e posibil așa, și se cheamă ajutor de stat. Dar cei care aplică legea, vedem cum o și fac, nu comentez. Dar noi avem proiectul nostru, încercăm să-l facem cât mai bine și om vedea ce se va întâmpla în general pe viitor…”
”Probabil nici nu e momentan o altă soluție în România, căci dacă s-ar schimba acum lucrurile, atunci multe ar dispărea, ce s-ar întâmpla cu cluburile!?! Și nu e vorba aici doar de fotbal, căci e la fel la volei, altele…”
Completându-se reciproc, Dumitru Mihu a mai spus că ”e vorba de un sistem moștenit, de mentalitate, care se schimbă greu, însă important e să pornești, și s-a pornit pe acest drum. Vedem că s-a revenit acum o lună și ceva, dar noi vedem viitorul și demersul e pe termen lung, iar dacă nu funcționează mâine, sigur va funcționa poimâine”.
A mai intervenit în conferința de presă și Erol Baeram prin a explica: ”Este foarte complicat din punct de vedere contabil să gestionezi pe societatea non-profit, să delimitezi partea economică, adică vânzarea de materiale, realizarea de venituri, cu consumul de resurse al echipei de fotbal, și în permanență apar neclarități… Un ONG nu poate de exemplu lua un credit de la bancă, n-are cu ce să garanteze, ori un S.A. care are un capital, are capital, eu știu, să achiziționeze un teren, să construiască, și pentru asta se poate obține o linie de credit, așadar altfel poți lucra cu o societate. Am văzut ceva frumos la Novi Sad și mi-a plăcut cum arată! Academia trebuie cazată, căci nu sunt tocmai copii, ci ne orientăm pe 15, 16, 17 ani, să poți atrage din zona de vest, ori pentru asta trebuie să le oferi cazare, masă, transport la școală. Acum suntem la un anumit nivel de activitate de masă, social, se desfășoară o activitate socială, le creem plăcerea de a face sport. Ăsta e obiectivul la Academie, și dacă mai reușim cu câțiva juniori să-i urcăm una, două trepte, cât mai sus, să joace la 17 ani în Județ, la echipa a doua, sau sunt câțiva care se pregătesc cu echipa mare”.
”Mitică nu l-a dat afară pe Ienovan, cum am mai auzit că se vorbea prin oraș, și îmi și amintesc cum ne spuneam acum 6 ani la pornire că va veni și momentul când vom preda altora, care vor putea mai mult…”
*
Chindia Târgoviște – Ripensia Timișoara 4-2 (1-1)
Au marcat: 1-0 Andrei Şerban (în minutul 1), 2-1 Cristian Neguţ 53, 3-1 Liviu Mihai 62 – lovitură de la 11 metri, 4-2 Crinel Stoica 84 – lovitură de la 11 metri / 1-1 Răzvan Cluci 4, 3-2 Călin Toma 67 – lovitură de la 11 metri.
Chindia: Aioani – Martac, Dudea, Dinu, Dumitraşcu – Lungu (46, Neguţ), Novac – Şerban, Mihai (69, Acasandrei), Cherchez – cpt. – Florea (78, C. Stoica).
Rezerve: Popescu – Rogoveanu, Manea, Mihaiu.
Antrenor: Viorel Moldovan.
Ripensia: Dobre – Popa, Străuţ, Apro, C. Toma – cpt. – Burdeţ, Cluci (60, Dumiter), Anghelina, Stoi (66, Ţieranu), Popovici (80, Monea) – Mansour Gueye.
Rezerve: Păduraru – Ardelean, Lemnaru.
Interimar: Radu Suciu.
Arbitri: Florin Costin Dan (Chirnogi – Călăraşi) – Florin Mihai Cosma (Piatra Neamţ) şi Iulian Cătălin Brînză (Botoşani).
Rezultatele etapei a X-a care continuă de la ora 12 la Cluj, clasamentul și programul viitor, din intermediară, pe coloana datelor tehnice.
