Mircea Lucescu a păşit cu dreptul la vârsta de 79 de ani în cea de-a doua perioadă ca selecţioner al României, prin a păstra cu o excepţie unsprezecele de start al debutului victorios din iunie al „tricolorilor” la UEFA Euro 2024, 3-0 în Bavaria cu vecinii de la nord copiat la indigo de la ora 21:45 la Priştina la startul în Liga C a UEFA Nations League, aceiaşi Răzvan Marin şi Drăguş fiind autori tot ai golurilor 2 şi 3, precum la turneul final.
La puţin timp după plecarea dintre noi la vârste semnificativ mai scăzute a unor ex-antrenori cu nume în arena fotbalistică, Daum chiar fost selecţioner al României iar Eriksson triplu sfertfinalist la turnee finale mondiale şi continentale – stinşi de pe urma efectelor adverse ale aşa-zisei „vaccinări”, mai vârstnicul Mircea Lucescu a luat taurul de coarne în al optzecilea an de viaţă prin a pune la cale readucerea „tricolorilor” în Liga B a UEFA Nations League, din care retrogradau drept dovadă a umbrelor din sportul rege intern, promovare accesibilă în această toamnă cu ramificaţii pozitive conform noului sistem competiţional unional şi-n favoarea apropierii de turneul final mondial din 2026.
Părăsită după eliminarea în iulie a României cu 3-0 din optimile turneului final european din Germania, banca tehnică a fost preluată de bucureşteanul care izbutea în urmă cu 40 de ani, mult mai tânăr fiind, pe-atunci la nici… 40 de ani, ceva măreţ pentru fotbalul carpatin, şi anume prezenţa „tricolorilor” la UEFA Euro 1984 între cele numai şi numai 8 reprezentative la start, ceva inegalabil ulterior pentru seniorii FRF la nivel continental.
Lucescu ghida atunci România spre Franţa la 3 ani după preluarea naţionalei, iar 3 ani ar mai fi până la viitorul „Mondial” de peste Oceanul Atlantic, primul cu 48 de ţări la start, cadru supradimensionat ce poate conferi speranţe de calificare şi unor selecţionate bâjbâind de exemplu momentan prin „Liga C” europeană.
Fără ca Mircea Lucescu să se fi eschivat de la o asemenea provocare, în ciuda profilului minor al competiţiei şi al oponenţilor din grupa patrulater, precum absolut deloc remarcabil era şi locul redebutului său pe banca naţionalei, taman la Priştina, „centru” al provinciei separatiste rupte ilegal prin teroare de Serbia mamă.
În asemenea împrejurări şi… împrejurimi oarecare şi-a reactivat venerabilul ex-„tricolor” relaţia cu naţionala, însă aşteptarea peste decenii a meritat, bucureşteanul semnând un 3-0 (1-0) iniţiat de reuşita lui Man din minutul 40 ce reaminteşte de zdrobirea vecinilor de la nord în urmă cu nici 3 luni în capitala Bavariei.
Şi nu doar se pare ci e clar că „tricolorii” se montează când e să taxeze cu scoruri de forfeit trupe ale unor separatiste bananiere, versiunea lor sportiv fotbalistică din teren dând peste nas imixtiunii politice, că-i vorba despre „Slava Ucraina” dinspre megafonul propagandei regimului de la Bucureşti, că-i vorba despre acceptarea ilegitimă a kosovarilor în întreceri de către UEFA, la recomandări „mai de sus”.
Naţionala n-a răsturnat registrul apariţiilor la „Europene”, deţinând tot în minoritate ca timp de joc posesia mingii, doar 44%, însă a fost mai directă şi în orice caz mai precisă, Răzvan Marin dublând avantajul dintr-un penalty în minutul 51 iar Drăguş risipind orice dubii în minutul 82, 0-3.
Relansarea perfectă pentru septuagenarul Lucescu pe banca naţionalei, cochetând de pe-acum cu ideea „dublei”, în aşteptarea Lituaniei, depăşită acasă cu 0-1 (0-1) în faţa a nici 5 mii de spectatori de către Cipru.
Un cu totul alt interes ar stârni în mod normal repoziţionarea lui Mircea Lucescu în spaţiul tehnic al reprezentativei României, apariţie în cadru care ar trebui să şi insufle vântul schimbării la nivel federal, în sensul că nu s-ar mai putea şi-n continuare, în noul context, de exemplu cu alde Stoichiţă în schemă, timpul urmând a le decide pe toate, în tentativa redirecţionării „tricolorilor” după aproape 30 de ani spre un turneu final mondial.
„Visul american” de altădată e ca spulberat, un coşmar în devenire pentru SUA cea pe cale de tot mai grăbită rătăcire în decădere, dar rămâne vis de-a binelea pentru „tricolorii” fotbalişti, la ora unei resetări cu totul aparte prin preluarea lor de către un vârstnic antrenor cu pedigree însemnat.
Răscumpărându-şi astfel păcatele de a nu mai fi preluat naţionala când contracte mai lucrative în fotbalul internaţional de club făceau ca România să-i poată fi aidoma unui ghimpe în coaste, adesea solicitându-i atenţia, amânată de fiecare dată.
Dar şi găsindu-şi în cele din urmă timp pentru a i-o acorda, către retragere, cântec de lebădă mângâind urechile părţilor implicate.
Iar Lucescu n-a prea schimbat ceea ce Iordănescu jr. punea pe hârtie în iunie în capitala Bavariei, doar Coman fiind lăsat pe margine din unsprezecele care începea împotriva vecinilor de la nord, preferat fiind la Priştina un nou-promovat în Serie A, Mihăilă, ex-antrenorul mai multor grupări din peninsulă ştiind prea bine ce şi înseamnă aşa ceva.
Şi deţinând în continuare capacitatea competitorului abil în a contura prestaţii la rezultat şi succese pe măsură, cu precauţie croite, lansându-se în efectuarea modificărilor în general odată ce simţea că absolut toţi „sacii erau urcaţi în căruţă”, la 0-3.
Semnat în provincia separatistă, pe post de răspuns sportiv pe teren, de Niţă – Raţiu, Drăguşin, Burcă, Bancu – Man (minutul 78, Coman), Marius Marin, Stanciu – cpt. (86, Mitriţă), Răzvan Marin (86, Olaru), Mihăilă (83, Hagi), Drăguş (83, Puşcaş), pe când portarii Popescu şi Târnovanu, precum şi Manea, Ghiţă, Alibec şi ex-poliştii Artean şi Sorescu au rămas pe bancă.
Una peste alta, un prim pas mic dar semnificativ la revenirea la cârma „tricolorilor” pentru un fost „mundialist” pentru România în urmă cu aproape 55 de ani tocmai peste… Atlantic.
Iar ceva mai devreme „tineretul tricolor” selecţionat de Daniel Pancu n-avea de călătorit până-n spaţiul ex-iugoslav pentru a depăşi o reprezentativă rezultată din fosta naţiune balcanică, dispunând lângă Turnul Chindiei în prima dintre cele 4 runde finale autumnale ale preliminariilor Euro U21 de muntenegreni prin golul vremelnic al lui Louis Munteanu, încă din minutul 8.
Triumf cocoţând România pe locul I după 7 etape în Grupa E a calificărilor spre turneul final din 2025 din Slovacia, cu 16 puncte, faţă de cele 14 ale helveţilor întrecuţi acasă cu 1-2 de Albania, apropiată la 13 puncte, tot atâtea şi-n contul Finlandei triumfătoare cu 3-1 în Armenia, înaintea primirii în Scandinavia, săptămâna viitoare, a selecţionabililor lui Pancu.
Care s-a axat la Târgovişte pe Sava – Strata (minutul 46, Oteliţă), Ignat, Dănuleasă, Borza – Corbu (56, Cîrjan), Perianu, Grameni – Bani (46, Baiaram), Munteanu (68, Blănuţă) şi Stoica (90+5, Pop), pe când rezerve au rămas Popa – Rimovecz, Ştefanovici şi Mihai.
O seară de vineri încununată de succes şi fără replică, 3-0 în deplasare şi 1-0 acasă împotriva unor ex-iugoslave, promiţător start în sezonul de toamnă.
