În februarie a fost „dubla” la debutul fazei grupelor cu eşecul cu 4-0 (1-0) din Bosnia şi Herţegovina şi cel din capitală, 0-1 pe final cu Polonia, marţi seară survenind pentru reprezentativa de fotbal feminin a României şi a treia înfrângere la zero pe palierul secund european „Liga B” din UEFA Nations League, semnată încă din minutul 8 de gazdele nord-irlandeze, 1-0 (1-0), la câteva zile după remiza 1-1 (1-1) de la Arcul de Triumf cu alb-verzile insulare, egalate atunci de Ciolacu în minutul 38 la doar 5 minute după deschiderea scorului.
Unic gol egalizator înscris acasă de „tricolore” ca zestre minimă în patru apariţii, faţă de cele cinci marcate de britanice respectiv chiar 8-9 deja de către bosniace şi poloneze, celelalte partenere de serie de la nivelul „Ligii B” europene.
Semn că România nu şi-a găsit paşii, dimpotrivă, pierzând deja matematic încă înaintea ultimelor două runde din grupă orice şansă de calificare directă sau indirectă via-baraj pe scena „Ligii A” din UEFA Nations League, deşi asemenea deziderate echivalau oricum din start cu poduri prea îndepărtate în raport cu calibrul valoric real al reprezentativei feminine de senioare sub egida FRF, suficient de modest.
Dimpotrivă, cu bilanţul 4 0 1 3 1-7 1 punct, la trei în urma ex-iugoslavelor care marţi au remizat tot 1-1 acasă cu Polonia, România cochetează cu eventuala retrogradare directă în „Liga C”, de pe locul 4 în grupă, nu de bun augur înaintea preliminariilor „Mondialului” din 2027 din Brazilia.
La polul opus, în fruntea patrulaterului, polonezele risipind în Balcani abia primele puncte, 4 3 1 0 9-2 10p, urmate la trei de nord-irlandeze.
Care au trecut de „tricolorele” aliniate în insulă cu Bălăceanu în locul lui Marcu în calitate de noutate în unsprezecele de start de la o întâlnire la alta, Marcu fiind ulterior introdusă în locul lui Bortan în ultimul sfert de oră, odată cu Borodi în locul lui Carp, după ce selecţionerul Massimo Pedrazzini apela pe parcurs mai întâi la Iordăchiuşi din minutul 64, la schimb cu căpitanul Olar.
Mai exact, România s-a înclinat cu Părăluţă (Hjorring / Danemarca) – Nicoară (Fatih Vatan / Turcia), Stanciu (Farul), Ficzay (Hjorring), Gered (Csikszereda) – Bortan (Farul; 75, Marcu – „U” Cluj), Vătafu (Anderlecht), Bălăceanu (Farul), Ciolacu (Gloria Bistriţa), Olar – cpt. (Hjorring; 64, Iordăchiuşi – Farul) – Carp (Young Boys; 75, Borodi – „U” Cluj).
Majoritatea titularelor fiind legitimate la cluburi străine, dintre care trei la aceeaşi grupare daneză, dar şi în Belgia, Elveţia şi Turcia, precum un străin şi activează ca selecţioner învestit de FRF la cârma „tricolorelor”, pe când un cvintet reprezentând formaţii autohtone, cu un trio de la malul Mării Negre şi exponente ale fotbalului feminin din Harghita şi Bistriţa Năsăud.
Tot la Gloria bistriţeană activând şi o fostă marcatoare de regularitate a ex-prim-divizionarei CFR Timişoara, Claudia Bistrian, intrată în meciul tur din capitală cu irlandezele din minutul 80 în locul lui Carp.
Luna viitoare revenind în arenă acasă cu Bosnia şi Herţegovina la 30 mai, după care data de 3 iunie va aduce deplasarea finală în Polonia, la căderea cortinei peste „Liga B”, pe când se va mai juca şi Bosnia şi Herţegovina – Irlanda de Nord.
La modul general, conform ultimei convocări, Farul a avut cinci reprezentante în lotul naţional, Csikszereda patru, „U” Cluj trei iar Gloria două sportive, celelalte nouă provenind de la grupări străine, inclusiv alte două din Ungaria şi una din Italia, pe lângă cele deja menţionate.
Portarul de rezervă Ceasar jucând la AS Roma iar Kis ca fundaş la Viktória FC, în Ungaria, tot peste graniţa vestică evoluând şi Vasile la Pecsi Mecsek.
În România mai fiind implicată tot la Farul şi Bratu, pe când la FK Csikszereda Miercurea Ciuc portarul de rezervă Tanko, Herczeg şi Antal, iar Bumbar la Universitatea Cluj.
Lăsând însă de-o parte amănuntele ca variaţii pe-aceeaşi temă, realitatea obiectivă e că, oricât s-ar strădui din plin Federaţia Română de Fotbal a propulsa imaginea sectorului feminin, această imagine însorită a domeniului, atent cosmetizată şi intens promovată, întrece cu mult starea de fapt din fenomen, unul limitat valoric şi calitativ.
Iar chiar şi dacă rezultatele ar surveni în sprijinul cauzei acestei nişe, în cazul unei îmbunătăţiri valorice, care să inducă la o adică o primă calificare la un turneu final continental ori mondial, realitatea factuală obiectivă în marea schemă a lucrurilor constă oricum în aspectul de ordin general că fotbalul feminin este forţat promovat artificial la scară mondială împotriva legilor firii şi a naturaleţii vieţii pe pământ, deloc firesc şi normal, dar ca parte a variilor inginerii sociale implementate în fel şi chip inclusiv prin sport pe post de vehicul utilitar la îndemâna unor scopuri de durată neîmpărtăşite populaţiei, unul cert şi precis ţinând de estomparea identităţii sexelor prin blurarea delimitării între acestea, tangibilă pe fondul condiţionării psihologice a populaţiei la feminizarea bărbaţilor şi defeminizarea sexului frumos.
Ori a activa într-un joc în principiu bărbătesc, inevitabil mai aspru, induce implacabil o tentă de defeminizare a tinerelor, indiferent de cât de mult s-ar strădui forurile implicate a portretiza prin felurite exerciţii de PR feminitatea practicantelor fotbalului. Pentru a nu mai pomeni despre diversele procedee de joc, de exemplu precum intrarea prin alunecare, care n-ar fi tocmai recomandabile pe… pielea unor organisme uneori chiar încă în formare, ale unor potenţiale viitoare mame.
Iar tematica este în mod cert mult mai amplă, însă nu-şi are pur şi simplu rostul a fi adusă în dezbatere, subiect tabu într-o societate „pe pilot automat” şi mustind de „spălaţi pe creier” susceptibili a îmbrăţişa fără filtrul raţiunii orice „noutate” sau „inovaţie”, luându-le pe toate drept bune în noul conformism şablonat actual, cât se poate de convenţional şi înregimentat pe liniile corectitudinii politice ale „noii normalităţi”, de fapt o anomalie a absurdităţii aberante în toată regula.
Ca parte în general a unei abile urzeli complexe la adresa maselor în imposibilitatea capacităţilor intelectuale de a detecta înrâurirea premeditată a lucrurilor pe liniile pe care este „teleghidată” cu scop precis, fotbalul feminin având rolul său în această „schemă”.
Vizând depopularea cât mai forţată şi rapidă a Terrei, năzuinţă a ticluitorilor din umbră bazându-se expres în acest sens pe scăderea ratei de natalitate la nivel mondial, accesibilă inclusiv pe fondul implementării unor subtile căi de îndepărtare a potenţialelor viitoare mame de procesul procreerii. Ceea ce poate fi îndeplinit din aproape-n aproape şi sub masca bunelor intenţii legate de aşa-zisa „dezvoltare” a fotbalului feminin, la prima vedere un demers cât se poate de lăudabil.
Pentru cei în necunoştinţă de cauză, mai degrabă majoritari în societate, vizavi de intenţiile reale pe termen lung ale inamicilor din umbră ai omenirii, căreia în mod cert i-au pus gând rău, fără însă, bineînţeles, a se demasca în acest sens, ceea ce ar fi şi culmea.
Iar realitatea e că – indiferent cât de imposibil de crezut ar fi pentru aceiaşi adepţi ai clasicului „crede şi nu cerceta”, dar bineînţeles în necunoştinţă de cauză, şi-oricât de mult le-ar fi zdruncinate seturile de valori la care se raportează în cazul în care li s-ar solicita trezirea „cu picioarele pe pământ” – trist dar cât se poate de totalmente adevărat e că societatea a fost deturnată prin inducţie în mrejele psihologice ale unui cult satanic ale cărui crezuri de căpătâi ţin printre altele de sacrificul de sânge uman, fiind de-a dreptul posedată prin intermediul ingineriilor sociale şi a condiţionărilor de tot felul pe calea spre propria-i pierzanie, momentan la stadiul degenerării speciei inclusiv prin sintetizarea sa pe drumul spre transumanism.
Iar numai natural, firesc şi normal nu e a te înhăma într-un joc bărbătesc cu caracter mai aspru ca tânără a sexului frumos, induse fiind însă cu uşurinţă în mrejele fermecătoare ale fenomenului pe fondul entuziasmului molipsitor al celor puţin conştienţi sau dezinteresaţi de tâlcul profund în subtilitatea sa al celor puse la cale într-o mult mai amplă dar cert greu detectabilă schemă a lucrurilor.
Ceea ce e pus deja pe roate tocmai datorită nivelului deturnării societale pe liniile semnalate ceva mai sus, nivel majorat cu complicitatea părtaşă în necunoştinţă de cauză a maselor prea puţin suspectând că sunt duse cu preşul nu în favoarea propriilor interesele primordiale reale pe termen lung.
*În „Liga A” a naţiunilor întrecerii UEFA în sectorul feminin al senioarelor, Franţa are punctaj maxim ca lider al uneia dintre cele patru serii patrulater, pe când Germania şi Olanda conduc cu câte 3 victorii şi o remiză într-o altă grupă, Suedia cu două succese şi două remize iar Spania cu 3 triumfuri şi un eşec. Austria este ţara localizată cel mai aproape geografic de România dintre naţiunile cu reprezentare în „Liga A”, apanaj în special al exponentelor unor societăţi mai degrabă secularizate pe liniile noilor tendinţe. Foto: frr.ro; William Cherry / presseye.
