Efectele toamnei Ligii Naţiunilor au bântuit vineri seară Arena Naţională la startul calificărilor pentru „Mondiale”, românilor doar cu facile jocuri victorioase în picioare în „Liga C” venindu-le imposibil să fie precişi şi eficienţi în faţa bosniacilor „încălziţi” tot atunci în „Liga A” în duble cu Germania şi Olanda. Teste împuternicindu-i pe ex-iugoslavii încă şi cu „mundialişti” ai turneului final din 2014 din Brazilia să-i surprindă pe „tricolori” încă din primul sfert de oră iar apoi să le reziste: 0-1 (0-1).
Conturându-se astfel, deşi abia la a noua încercare dintre care 6 pierdute şi după mai bine de 11 luni de la instalare, întâia victorie a selecţionerului Sergej Barbarez la cârma Bosniei şi Herţegovina, descinsă la Bucureşti de pe igrasiosul loc 74 în ierarhia FIFA la zi, aproape de două ori mai modest decât cel al României, 38.
Îmbunătăţit în toamnă în beţia cu apă rece din „Liga C” în compania ocupantelor treptelor 99, 130 şi 142 în acelaşi clasament, şi-anume separatiştii tot din spaţiul ex-iugoslav respectiv Cipru şi Lituania.
Or fi trecut uneori chiar şi la pas Stanciu şi compania de oponenţii accesibili din toamnă, însă mai bine le-a prins de fapt „albaştrilor” lui Barbarez să adune jocuri tari în picioare în „Liga A” – parcursă şi pentru a doua oară în acest deceniu de Bosnia şi Herţegovina după participarea la vârf din 2020-21, capacitatea de a se regrupa fiind evidentă la 19 noiembrie, când remizau 1-1 cu Olanda la trei seri după ce erau zdrobiţi 7-0 în Germania.
Acum, la început de primăvară, pe o altă scenă, a preliminariilor „Mondialului”, ex-iugoslavii s-au aliniat în capitală la prima ieşire după cea complet eşuată la Freiburg, etalând aceeaşi dorinţă de reabilitare.
Încă din capul locului, cu un început mai bun de partidă, pe fondul căruia „mundialistul” de altădată Sead Kolasinac a dovedit pe flancul stâng că nu degeaba e câştigător la zi de cupă europeană cu Atalanta Bergamo, servindu-l pe Armin Gigovic, mijlocaş legitimat în fotbalul german la Holstein Kiel, care înscria în minutul 14 ceea ce avea a rămâne unicul gol al meciului: 0-1.
Zeci de mii de spectatori erau reduşi la tăcere dar destule indicii sugestive erau suficient de grăitoare în sensul complexităţii provocării.
Cu „albaştrii” participanţi la ultimele patru baraje play-off consecutive de calificare la turneele finale europene, după ce le prindeau gustul în tentativa ajungerii la „Mondialul” sud-african din 2010, ratată, Bosnia şi Herţegovina traversând însă ulterior Oceanul Atlantic pentru Copa Mundial de la FIFA Brasil 2014.
Un fapt fiind cert.
Că emblematicul căpitan al bosniacilor, care peste nici un an va fi împlinit 40 de ani, Edin Džeko, a bifat deja un turneu final mondial cu „albaştrii” peste ocean, însă „tricolorii” mai au de tras pentru a căta spre SUA precum Gheorghe Hagi şi compania în urmă cu peste trei decenii.
Intrând şi Ianis Hagi de la pauză la schimb cu Florin Tănase, după o jumătate de oră cu câteva centrări notabile din flancuri, însă finalizate la fel de imprecis ca la matineu.
Veteranul Džeko mai având aşadar sevă şi suflu să tragă de el şi la aproape unsprezece ani după mondialul brazilian în care deschidea scorul în victoriosul 3-1 cu Iran după eşecurile la limită cu Argentina şi Nigeria, măcar fie şi până la pauză, când, resimţindu-se, îi lăsa locul lui Bazdar.
Şi nu doar purtătorul banderolei, căci un trio al „mundialiştilor” şi-a adus aportul şi pe Dâmboviţa în faţa „galbenilor” lui Mircea Lucescu cu Nicolae Stanciu căpitan repliat în fotbalul arab, Kolasinak cu succes încă din start, iar pe final şi fundaşul Bičakčić, la conservarea avantajului în condiţiile în care se conturau opt minute de prelungiri.
Părea a se fi putut juca până după miezul nopţii, căci pecetea inexactităţii la finalizare era deja aplicată, cu excepţiile care confirmau regula, prima, abia în minutul 47, dintr-o poziţie savurată de Răzvan Marin, fără ca Vasilj să se predea.
Ameninţat fiind apoi de necesitatea apărării unui penalty, în cele din urmă neacordat de olandezul Makkelie după consultarea tehnologiei VAR pe seama unui henţ în careu, iar astfel se tot scurgeau minutele, se scurgeau.
Lucescu introducându-l apoi imediat după mijlocul mitanului pe căpitanul campioanei, Şut, la schimb cu timişoreanul Marius Marin, iar în cinci minute şi „zvârluga ex-americană” Mitriţă, retrăgându-l pe Răzvan Marin, însă fără a debalansa blocul compact „albastru”.
Împrospătat la mijlocul terenului după o oră de joc iar cu o dublă modificare din minutul 77.
În cele din urmă fiind şi retras fiul risipitor Drăguş, repetitiv imprecis de exemplu din centrări ale lui Bancu, la dubla modificare din minutul 80 ieşind şi Man iar Alibec cu Moruţan alimentând ultimele speranţe „tricolore”.
Evaporate într-o rătăcitoare lipsă de orizont, şi noroc cu înlocuitorul de la pauză Bazdar, prea „savant” pentru a-l fi copiat sec pe Gigovic.
Concluzia fiind doar una şi-aceeaşi.
Că aproape ori de câte ori România are un meci mai greu, resimte din plin lipsa jocurilor tari din picioare, orice adversar mai de Doamne ajută devenind un oponent aproape de netrecut, fără a se uita de egalarea aplicată Slovaciei doar din penalty la „Europene”.
Unde Belgia şi mai ales Olanda au indicat României din grija lui Edward Iordănescu că e prinsă undeva între a naviga totuşi descurcăreţ cu alde evreii şi a capota la zero în încleştări dând „ora exactă”, moştenire căreia Mircea Lucescu nu-i poate adăuga mare zestre, oricât de uriaşă este experienţa octogenarului în spaţiul tehnic.
La urma urmelor, nu doar „tricolorii” laolaltă neavând o serie de teste provocatoare în picioare, care să le indice parametrii reali de concurs, ci şi destui în parte pe la echipele de club, un trio al titularilor fiind compus din „saudiţi” sau din Emiratele Arabe.
Într-adevăr, mai e câte-un „tricolor” în La Liga sau doi în Serie A, dar săptămâna trecută, când cu optimile cupelor europene, cel care juca şi chiar şi înscria de la punctul cu var de partea câştigătoare în deplasare cu 0-2 după 120 de minute, căpitan al lui Fenerbahce fiind, era tocmai… Džeko, la 39 de ani, într-un duel în care chiar Ianis Hagi era cel care rata la penalty-uri de la scoţienii pentru care intra în minutul 85.
Iar „tricolorii” au tot ratat şi ratat pe fondul evidentei imprecizii la finalizare, rămânând astfel în blocstarturi.
Pe când „albaştrii” au redovedit că nu se-„ascund”, nici dacă e să dea piept „cremei” continentale în ediţii diferite ale Ligii Naţiunilor, nici la formaţiile de club, unsprezecele lui Barbarez prin prisma grupărilor de provenienţă indicând cinci echipe din Germania, Franţa şi Italia… St. Pauli – Sturm, Basel, Rijeka, Atalanta – Holstein, Pafos, Brondby, Marseille – VfB Stuttgart, Fenerbahce.
Nici cei intraţi de la pauză nefiind chiar de ici, colea, aşadar de la Real Zaragoza, Plzen, Cesena, Karlsruhe şi Eintracht Braunschweig în cazul veteranului apărător de 35 de ani Bičakčić.
Contrastele existând de asemenea manieră tocmai pentru că noile generaţii „tricolore” au avut neşansa plămădirii într-un fotbal tot mai alterat, decăzut în cele din urmă la stadiul unanimităţii, 272-0.
Când suflarea din fenomen s-a pus de-acord să fenteze tot mai tare fotbalul intern în sensul creşterii diferenţelor între realităţi şi aparenţele mai mereu înşelând, dar greu spre imposibil a fi mascate pe scena internaţională.
A jocurilor de exemplu şi cu ex-iugoslave, nu cele mai lesne cu Cipru, „sperietoarea” identificată în vara trecută de Gică Popescu.
Realităţi date de asemenea eşecuri la zero, 2-0 cu Belgia, 3-0 din partea Olandei şi 0-1 vineri seară, pe când aparenţele sunt mulate pe noi exerciţii de PR precum „Generaţia de suflet”, căreia i s-a alocat şi „Zidul galben”, totul, totul pe seama unuia şi singurului 3-0 cu mai norocoşii vecini galben-albaştri care-au scăpat din milionul binişor pe plus al cadavrelor pe front ale actoraşului din fruntea neonaziştilor #rezist ai guvernului paiaţă din statul bananier de la nord.
Dar începutul săptămânii viitoare poate aduce luni şi deschiderea contului golurilor, pe terenul chiar codaşei ierarhiei FIFA, San Marino, a 210-a şi depăşită în celălalt joc al serii inaugurale în grupă cu 2-0 în Cipru, marcatoare prin Pittas şi Kakoullis în minutele 55 şi 86.
Cât despre o altă contracandidată pe drumul spre America de Nord, Austria e în plină dublă manşă a play-off-ului Ligii Naţiunilor la graniţa Ligilor A şi B, despre acel 1-1 acasă joi seară cu Serbia scriindu-se în aceste pagini un alt articol.
România a început cu Niţă – Raţiu, Mihai Popescu, Burcă, Bancu – Răzvan Marin, Mihai Marin, Stanciu – Man, Tănase, Drăguş.
Pe bancă au rămas Moldovan, Târnovanu – Rus, Ghiţă, Chipciu şi timişorenii Dragomir şi Sorescu.
Bosnia şi Herţegovina: Vasilj – Malic, Radeljic, Barisic, Kolasinac – Tahirovic, Sunjic, Gigovic – Demirovic, Dzeko, Dedic.
Au mai intrat Bazdar, Memic, Burnic, Saric şi Bicakcic.
Rezerve: Hadzikic, Zlomislic – Mujakic, Muharemovic, Basic, Katic şi Hajdradinovic.
În alte grupe la startul calificărilor europene, Polonia – Lituania 1-0 şi Malta – Finlanda 0-1, respectiv Anglia – Albania 2-0 şi Andorra – Letonia 0-1.
*
Cât sunt încă… pe pace înaintea turneului final estival de tineret din Slovacia, în pregătiri, Portugalia şi România au jucat seara la Famalicão un meci de verificare, „tricolorii” sub 21 de ani dând lovitura în minutul 89 prin Cristian Mihai, intrat de la pauză în locul căpitanului Louis Munteanu ca parte a unor schimbări în bloc.
Daniel Pancu i-a testat aşadar pe Alexandru Rosca (minutul 46, Otto Hindrich) – Matteo Dutu (46, Cristian Ignat), Dan Sirbu (idem, Darius Oroian), Matei Ilie (Umit Akdag), Constantin Grameni (Marius Corbu), Louis Munteanu – cpt. (Cristian Mihai), Catalin Cirjan (Ianis Stoica), Stefan Baiaram (Ionut Cojocaru), Andrei Gheorghiţă (Alexandru Musi), Costin Amzar (Andrei Borza), Ovidiu Perianu (Rareş Ilie), fără a intra doar Vlad Rafailă.
Rui Jorge a apelat în schimb la 13 tineri lusitani de la opt cluburi din Portugalia, portari fiind în lot Diogo Pinto (Sporting CP) şi João Carvalho (SC Braga), iar fundaşi Christian Marques (Yverdon Sport FC), Eduardo Quaresma (Sporting CP), Flávio Nazinho (Cercle Brugge KSV), Francisco Chissumba (SC Braga), João Muniz (Sporting CP), Jonatas Noro (SC Braga), Rodrigo Gomes (Wolves) şi Rodrigo Pinheiro (FC Famalicão).
Ca mijlocaşi, Dário Essugo (UD Las Palmas), Diogo Nascimento (FC Vizela), Gonçalo Nogueira (FC Paços Ferreira), Gustavo Sá (FC Famalicão), João Marques (Gil Vicente FC), Mateus Fernandes (Southampton FC) şi Pedro Santos (Moreirense FC), iar atacanţi Carlos Borges (Wolves), Diego Moreira (RC Strasbourg), Fábio Silva (UD Las Palmas), Henrique Araújo (FC Arouca), Joelson Fernandes (Atakas Hatayspor) şi Tiago Tomás (VFL Wolfsburg).
