România U19 zero puncte la ”Euro” sau ce-are mai bun ”fotbalul lui 272-0” nu-i nici pe departe suficient de competitiv pe continent. Vina ”sistemului”

Înfrângeri pe linie ale juniorilor mari români la turneul final ”Euro 2022”, eșecuri cât se poate de previzibile și ușor de anticipat, în nota firescului și normalității, confirmând faptul indubitabil că ”vârfurile” ”fotbalului lui 272-0” nu-s suficient de competitive pentru scena internațională. Cauzele sunt cu totul altundeva, reculul s-a produs în timp iar acum doar se constată daunele, asta fiind tot ce are mai bun de oferit sportul rege mioritic.  

Ale cărui limitări au fost expuse fățiș în întâlnirile dezechilibrate valoric cu Italia și Franța, care i-au dominat mai mult sau mai puțin categoric pe ”tricolori”, depășindu-i însă doar la limită, cu 2-1, un rezultat nu doar înșelător ci de-a dreptul mincinos. Diferențele au fost net mai mari iar România U19 a oferit mult prea puțin ca joc pentru nivelul competițional al turneului final, vădit inferioară fiind și în planul gabaritului fizic, ba chiar aidoma unei trupe școlărești în fața ”Cocoșului Galic” de exemplu cu un fundaș de peste 2 metri de la Le Havre, remarcabil în complexitatea atuurilor sale pentru un asemenea ”turn defensiv de control”.

Dar când a dominat oare vreo selecționată românească un adversar dintr-un fotbal mai performant? Inferioritatea este transmisă genetic iar jocul pe picior de apărare este soluția de avarie, exersată în speranța ciupirii unei remize, ”fotbalul lui 272-0” fiind în schimb mai clar deconspirat în momentul decisiv al măsurării forțelor cu cel de teapa sa, pentru evitarea poziției codașe, ceea ce-i obliga pe ”tricolori” la un joc ofensiv. Ineficient în extrem, fără gol marcat contra Slovaciei, care a înscris în schimb în prelungiri. 

Dar cine să și marcheze, puținii atacanți din lotul selecționat de Adrian Văsâi fiind trădați de faptul că în sistemul juvenil nu s-a lucrat cu ei așa cum s-ar cuveni, handicap la ora unei întâlniri internaționale decisive, cu oarecare miză.

Din poartă și până în avanposturi, cu oarecare excepții care confirmă regula, fundașul marcator Coubiș – din ”curtea” Milanului, și mijlocașul lui Metaloglobus, din Liga 2, lacunele din pregătirea în juniorat a acestor ”tricolori” au ieșit la iveală pe scena depopulată în tribune a turneului continental sub 19 ani. ”Sistemul” mioritic al ”fotbalului lui 272-0” nu poate crea ceva mai bun în condițiile limitelor evidente la nivelul conștiinței colective a suflării din sportul rege intern.

Care nu poate genera garnituri dominante în joc și eficiente în întâlniri ”care pe care”, întâlniri în care ești nevoit să ieși pe cartea atacului, bagajul necesar pentru construcția jocului fiind goluț în Carpați ca urmare a filosofiei defetiste.

Iar mare este diferența între pe de-o parte așteptări și surlele și trâmbițele lansate de presa dâmbovițeană în privința câte unui talent, și pe de altă parte realitățile ”din iarbă”, mult slăvitul Rareș Ilie fiind expresia fidelă a individualismului fără efect, ba chiar cu efecte negative, mai totul ca urmare a impotenței României în organizarea structurată a jocului colectiv. Fotbalul, sport de echipă, e un chin ca orchestrație pentru garniturile carpatine, iar cu atât mai mult în ceea ce privește partitura jocului ofensiv, mai totul având de-a face cu hibele ”sistemului”. Un sistem perfecționat doar în ceea ce privește mașinăria de vot a FRF.

Talente ar fi, Popescu jr. arătându-se de exemplu confortabil la minge, prea puțin însă pentru a face și diferența, în condițiile în care duelurile fizice îl lăsau cu șansa a doua iar replierea devenea o imposibilitate, pur și simplu ”înot” de croazieră. 

Trestii-n vânt acești ”pui de gostat” dovediți copios la acest capitol de francezi, iar în fotbalul de angajament fizic al mileniului 3 asemenea trestii sunt culcate la pământ. Incapabile a avea cu adevărat reacție nici măcar în condițiile în care adversarul conduce pe tabela de marcaj iar minutele au intrat în sac, tot cu lacătul pe ușă, tot cu ”fundul în poartă”, fără atitudine în a ieși sus la presing, de frica execuției, odată desfăcut.  

Iar ceea ce era evident că va începe rău, în fața Italiei și Franței, România U19 scăpând însă ușor șifonată în raport cu modul clar în care a fost dominată, s-a încheiat în nota înfrângerilor la ultima apariție din cele două faze preliminarii de calificare. Căci într-adevăr această garnitură de turneu final a încasat-o pe drumul spre Slovacia atât cu 4-1 de la Turcia cât și cu 3-0 de la islandezi, prezența între cele 8 naționale participante la reuniunea pentru medalii fiind așadar mai mult decât onorantă. Nimic mai mult însă.

România nu-și merita locul într-un turneu final din care au absentat de exemplu Germania, Spania, Portugalia, Olanda sau Belgia, iar tocmai faptul că nu s-a ales cu nici un punct deși în lipsa atâtor forțe ale continentului, ceea ce i-ar fi înlesnit misiunea, dovedește cât de necompetitiv a devenit ”fotbalul lui 272-0”. Cu deficiențe din toate punctele de vedere, campion mondial însă prin prisma portalului oficial frf.ro la capitolul ambalării unei imagini favorabile.

Pe teren nu joacă însă Vochin iar în fața sa nu-s alți purtători mediocri de crampoane din bătătura carpatină, ci juniori școliți în structuri consacrate, dedicate profesionismului, competitivității și performanței sportive. Juniorii ”tricolori” sunt însă doar așchie din trunchiul putred al ”sistemului” caragialesc uns de dregătorii federali, de fapt niște victime ale acestui ”sistem”. Care trebuie radical schimbat, o imposibilitate însă cu Burleanu și lingăii săi, trupă mai degrabă preocupată de deteriorarea buletinului medical al personalului fotbalistic din România, asta prin prisma îndemnurilor și aplaudării procentajului ridicat de înțepare în campania de sintetizare genetică și depopulare din 2021. Timpul le va dovedi pe toate iar atunci vor constata osândiții din subcultura fotbalului românesc pe mâna cui au îndesat în extrem soarta unui sport mult încercat.

La 272-0 pe Dâmbovița nu putea fi altfel decât 0 0 0 3 2-5 0 puncte în Europa. Și a fost chiar bine, căci Italia și Franța puteau administra scoruri categorice României U19, căpitanul doar de linia porții Popa scăpând realmente cu fața curată. Mai ales că francezii chiar și-au păstrat golurile marți seară, 2-0 până în minutul 20 cu ”tricolorii” lui Văsâi, pentru derby-ul de vineri, 4-1 cu Italia.   

   

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Internațional, Juniori și etichetat cu , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


4 × = saisprezece

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: