Câteva cluburi membre afiliate active ale Asociaţiei Judeţene de Fotbal Timiş pregătesc anunţarea oficială a convocării Adunării Generale Extraordinare a AJF Timiş în ideea demiterii conducerii acesteia, cel mai probabil ca urmare a nemulţumirilor acumulate în cei aproape 7 ani de la alegerea iniţială a actualilor puşi în frunte, unii alegători arătându-se decişi a face uz în acest sens de dreptul pe care-l deţin.
Aşa se-arată, că unii conducători de club din fotbalul judeţean nu mai sunt dispuşi a aştepta viitoarele alegeri de la AJF Timiş, ci a-şi exercita dreptul de iniţiere a reuniunii Adunării Generale Extraordinare a membrilor afiliaţi, în ideea curmării din scurt a actualului mandat al realeşilor în 2022.
Nefiind doar un banal zvon că membri afiliaţi pur şi simplu cu podul plin de neplăceri dinspre Asociaţia Judeţeană de Fotbal Timiş, percepută a fi întrecut măsura în 2024 pe post de capac la toate promisiunile electorale date uitării, n-ar mai înghiţi încă un întreg 2025 în aceeaşi notă stârnind în jur nemulţumiri adâncite.
Deşi în fenomen activează din păcate destui care nu doar că nu stăpânesc litera statutelor şi regulamentelor, ba chiar n-o cunosc mai deloc, dăunând intereselor însăşi cluburilor a căror soartă o au în vedere, există totuşi pe de-altă parte o minoritate conştientă de importanţa cheie a cunoaşterii acesteia şi, implicit, a drepturilor de care dispune, masă critică suficient de consistentă şi realistă vizavi de starea de fapt şi de necesitatea de a acţiona pe drept şi tocmai în baza literei regulamentului, în sensul iniţierii reunirii Adunării Generale Extraordinare a AJF Timiş, cu scopul lansării unui vot de blam la adresa realeşilor care le-au înşelat aşteptările.
Cei mai conştienţi de situaţie şi lucizi în raport cu realitatea obiectivă, şi nu obişnuiţi a înghiţi orice pe pilot automat, au putut constata şi că AJF Timiş nici măcar nu îşi îndeplinea la termen obligaţia de a convoca Adunarea Generală, într-atât de rar întrunită şi-oricum transformată pe fondul marii sale întârzieri într-o banalitate de decor, ceea ce îi mână a prelua iniţiativa în sensul exercitării dreptului legitim de a pune la cale A.G. Extraordinară.
Imperativă în condiţiile în care s-a dovedit că realeşilor prea puţin le pasă cu-adevărat de soarta cluburilor şi de destinul evident neîmplinit al fenomenului în general şi-n întregul său, strict doar abia aşteptând toamna pentru a stârni din nou milogeala stoarcerii de voturi în „campania electorală” din partea membrilor afiliaţi, în perspectiva scrutinului cel mai probabil în februarie 2026.
Şi se pare că unora chiar li s-a acrit de a tot da… pomană la urne, doar pentru ca aşteptările să le fie ulterior înşelate.
Iar unii mai vii în simţiri au făcut probabil calculele că pauza competiţională de iarnă ar aduce ultimul moment realmente oportun pentru a-i trage de mânecă pe aleşii lor vizavi de faptul că mărirea acoladei neplăcerilor induse de AJF Timiş pe adresa membrilor afiliaţi a devenit inacceptabilă, căci altfel n-ar exista acest curent de a fi identificat actuala întrerupere a campionatelor pe post de necesar prilej pentru a-şi manifesta faptic drepturile asigurate de litera regulamentelor.
Fiind chiar surprinzător că sunt totuşi membri afiliaţi AJF Timiş care actualmente ţin să-şi exercite puterea ce le este rezervată statutar, de mirare la cât de „mămăligi” sunt românii, făcând pe „durii” strict doar în raport cu semenii de-o teapă, dar altfel poate chiar cele mai docile echere din întreaga lume vizavi de aşa-zisa „autoritate” în faţa căreia cu laşitate capul îşi apleacă, jalnic reflex al supravieţuitorului din „era socialismului”, fără a conştientiza că proprii aleşi le sunt de fapt doar salariaţi care au şi obligaţii statutare.
Să se fi trezit oare într-adevăr în faţa realităţii că puterea stă în cei mulţi şi-n voinţa lor, statutul şi litera regulamentului fiindu-le la dispoziţie, şi nu în sânul cercului celor pe care i-au ales, dintre care unii chiar le sunt salariaţi?
Pe de-altă parte, la stilul într-atât de conformist, convenţional şi şablonat al românului, profund înrădăcinat într-un anumit fel de-a fi, pare incredibil spre imposibil a se preocupa tocmai în preajma Sfintelor Sărbători de strângerea de semnături pentru întruparea AGE, într-un decembrie în care fixaţia pe ticsirea pântecelor şi îndulcirea sedentarismului au maximă prioritate, spiritul înălţător şi inegalabil al Naşterii Domnului fiind necreştineşte confundat cu burduşirea maţelor şi alte superficiale apucături.
Dar poate că unii chiar nu mai suportă şi-un retur pe liniile… insuportabilului sezon autumnal, de când şi cu mărirea în vară pe şleau a baremurilor, fără pic de prealabilă consultare în fenomen, nici atât a fi supusă la vot.
Barem mărit pe post de capac adiţional, căci se îngroşaseră deja rândurile celor ridicând din sprâncene la sustragerile celor de la AJF Timiş de la a da socoteală, pe fondul unei lipse generale de transparenţă.
Nutrim însă rezerve cu scepticism vizavi de trecerea la fapte din partea celor cărora „le-a ajuns”, nu de alta dar, în tihna zilelor de sărbătoare, s-ar putea ca bucatele să le mai estompeze elanul şi să revină treptat din nou la aceleaşi „sentimente mai bune”, încât să nu înfăptuiască apoi nici în ianuarie ceea ce au deja în intenţie.
Care s-ar transpune în fapte printr-un simplu e-mail, conform posibilităţilor actuale de comunicare, dar chiar ar constitui o revelaţie depăşirea stadiului vorbelor, la cât de complicitari sunt de fapt românii, mai mereu complăcându-se comod a înghiţi varianta de compromis „lasă-mă să te las”.
Ar aduce a act să-i zicem „revoluţionar” pentru o mare majoritate care n-are habar şi nu ia act nici măcar de posibilitatea de a recuza un trimis delegat al AJF Timiş la meciuri, darmite să şi iniţieze recuzarea, şi vorba-ceea, cine s-o şi înfăptuiască!?, aşa încât a se pune de-acord în privinţa demiterii aleşilor care i-au dus cu preşul cu câteva mingi ar părea un… pod prea îndepărtat.
Şi totuşi, unora chiar li s-a umplut de tot paharul la ceea ce s-a dovedit a fi treptat şi din aproape-n aproape o adevărată revoluţie în sine a deturnării AJF Timiş spre inadecvatul stadiu al preluării acesteia „pe persoană fizică”, după bunul plac al realeşilor care, în mod evident, nu conştientizau obligativitatea de a fi eficienţi administratori în acest scop învestiţi în fenomen, percepându-l greşit pe post de „turmă de muls”.
Dar doar făceau pe confuzii, căci în fapt ştiau exact ce întreprind. Încât orice revoluţie, ca reacţie absolut firească în baza resortului natural cauză – efect, ar induce în mod normal şi o contrarevoluţie.
Vor fi într-adevăr capabili membri afiliaţi a o şi pune pe roate!?!
O mai mare certitudine este însă dată de faptul realist că „nimic nu mişcă în front” fără imixtiunea pseudo politicului curat-murdar, care face şi desface, iar cum interdependenţa cointeresată între „Asociaţie” şi Consilii Locale finanţatoare ale cluburilor afiliate este unsă „pe linie de partid şi de stat”, rămâne de văzut cât de proactivi ar şi fi edili dispuşi a întocmi o delegaţie pentru a schimba lucrurile, deşi ar fi evident că le-ar înrâuri spre bine prin demersul vizat.
Acel ceva care „să mişte” la o adică putând fi de fapt mai degrabă indus tot dinspre pseudo politică, drept altă dovadă a imixtiunii sale şi-n sport, şi mai exact dinspre aleşi pe paliere ceva mai înalte, spre exemplu din direcţia lui Alfred Simonis, care demonstra în anticiparea „localelor” de la ceas de iunie, în direcţia familiei Malac, cât de brusc pot fi tăiate anumite pârghii, efectul fiind resimţit de fratele preşedintelui reales al AJF Timiş, un ex-edil în deceniul trecut al Dumbrăviţei care a rămas cu buza umflată la desfiinţarea organizaţiei comunale a aşa-zişilor „social-democraţi” când a încercat totuşi în prima jumătate a anului a candida la recâştigarea jilţului.
Iar Simonis chiar ar putea expedia la o adică altă bezea în direcţia aceleiaşi familii dacă un fost jucător implicat ani buni în fenomenul fotbalului mic timişean, Ioan Mateescu, înregimentat tot în PSD şi învestit foarte puţin înaintea realegerii lui Romeo Malac, tot în februarie 2022, în fruntea Administraţiei Canalului navigabil Bega drept al patrulea director în mai puţin de-un an al regiei din subordinea Ministerului Transporturilor, ar da un semn că şi-ar sufleca mânecile pentru îmbunătăţirea gestionării fenomenului, Mateescu fiind fin al lui Sorin Grindeanu, ministru altădată pe-o rampă clasică de lansare spre „înalturi”, DJST Timiş.
Dacă vor arăta unii membri afiliaţi că au într-adevăr capacitatea de autodeterminare de a-şi lua soarta în propriile mâini, în interesul cluburilor la care activează, încât să instige demiterea realeşilor, rămâne aşadar de urmărit, dar, că se va înfiripa într-adevăr o Adunare Generală Extraordinară care să aibă înscris acest demers pe ordinea de zi, că se va renunţa din faşă, cert e şi faptul că AJF Timiş n-ar fi de exemplu în stare a da publicităţii de o manieră explicită şi exactă o situaţie actualizată precum cea scoasă în evidenţă de omologii de la AJF Alba, care a listat restanţele financiare ale membrilor afiliaţi de la finele anului 2024, conform căreia majoritatea grupărilor au datorii, unele cifrate chiar şi la peste 3 mii de euro.Nefiind deloc de mirare că „la alţii se poate”, de exemplu şi prin prisma faptului că realesul în februarie 2023 şi pentru al treilea mandat în fruntea AJF Alba, Cristian Petropulos, nu este mai deloc delegat la jocuri organizate sub egida Asociaţiei Judeţene de Fotbal pe care o prezidează, axându-se şi normal strict pe supervizarea la modul general a activităţii pentru care a fost învestit a o administra.
Şi nici nu-i nevoie a merge… atât de departe, un exemplu la îndemână în acelaşi sens evidenţiindu-se dintr-un judeţ limitrof, Hunedoara, în care, în fruntea Asociaţiei Judeţene de Fotbal, Cristian Petrean se preocupă de ceea ce s-ar şi preocupa un gestionar învestit a administra activitatea, tot fără a recurge la demersul de a activa în plus şi în calitate de delegat la meciuri sub egida organizaţiei pe care o conduce.
În Timiş în schimb devenind chiar de notorietate cât de adesea a confundat preşedintele „Asociaţiei” rolul real pentru care a fost învestit de alegători, acela de a administra prin supervizare la un nivel de ansamblu bunul mers al „fotbalului mic” judeţean, cu cel al rătăcirii în detaliile delegării la felurite întâlniri de „D” sau „Judeţ”, cu tot cu încasarea baremului de joc, coincidenţă sau nu, mărit din vara acestui an.
Totul sub scutul falsului pretext cum că n-ar mai fi observatori în fenomen – un pretext şi-atât, în condiţiile în care fără doar şi poate au fost înlăturaţi ori mai mult sau mai puţin determinaţi a se autoîndepărta de fenomen slujitori ai săi de calitate, pentru care nu prima încasarea baremului ca scop în sine, ci prestaţiile cât mai competente şi de folos pentru binele punctual şi de ansamblu al fenomenului, aspectul fiind valabil nu doar pentru trimişii pe margine – ca delegaţi de joc şi observatori, ci şi pentru arbitri.
Cei realmente cu coloană vertebrală, foarte puţin dispuşi a se coborî la compromisuri, şi cu-atât mai mult la acest nivel într-atât de banal al „fotbalului mic”, conturându-se în cele din urmă a fi nepotriviţi pentru a se plia realităţilor din „ciocul vestic”, glisând spre a deveni indezirabili, cu consecinţele de rigoare pentru calitatea în dramatică descreştere a actului observării, la fel şi cel al „împărţirii dreptăţii”.
Şi-ntotdeauna, fapt general valabil în lume, se găseşte cineva dispus a umple rândurile şi a accepta compromisuri, despre cei care au fost pierduţi de fenomen neputându-se spune că ar fi dezertat, ci că n-ar mai fi avut pur şi simplu cum „să aibă stomac” pentru cele repetitiv puse la cale.
Iar dacă „eşti cu corectitudinea”, notă discriminatorie exersată în mentalul individual şi colectiv al unor personaje cu trecere în fenomen la adresa acelora care le-a venit greu spre imposibil a face jocul variilor interese, echivalează cu a te împotrivi curentului general axat pe complacerea în complicitate.
Dimpotrivă, pe fondul îndepărtării unora, pentru că pur şi simplu n-ar mai fi putut activa şi-n continuare la ceea ce se tot întâmpla de fapt la AJF Timiş şi, prin extensie, în fotbalul judeţean, conducerea s-a înconjurat în schimb de inşi după chipul şi asemănarea sa, întreţinută fiind o cointeresare, iar tot de notorietate a devenit în ultimele sezoane şi faptul că, spre exemplu, se poate retrograda repetitiv fără ca rezultatul din teren, în baza criteriului sportiv, să fie aplicat şi ierarhic, continuându-se la acelaşi nivel, puţin fiind de mirare în privinţa grupării Meget Remetea Mare, din moment ce Horaţiu Stoia poartă rolul de reprezentant în Comitetul Executiv al AJF din partea cluburilor din liga a V-a.
Şi exemplele ar putea curge, în sensul că nu doar preşedintele AJF şi Secretarul General al „Asociaţiei”, salariat şi-acesta şi care totodată se şi deleagă la meciuri, se prezintă din conducere şi încasează baremul de joc, dar şi membri ai Comitetului Executiv sunt purtători ai unei „pălării prea mari”.
Propriu-zis, nişte conducători ai „Asociaţiei” care nu stăpânesc pe-ndelete statutul şi propriile regulamente, nici nu puteau conlucra cu subalterni mai competenţi care le-ar fi reliefat prin comparaţie limitările.
De unde şi înconjurarea de yes-men, în CEx al AJF sau între trimişii la meciuri, trezindu-se delegaţi de joc sau observatori de arbitri incapabili a aplica litera regulamentului, din neştiinţă sau din convenienţa complicităţii, iar faptul că Traian Dejeu îşi atrăgea deceniul acesta notorietatea cu speţa pe relaţia cu Sporttim cu ocazia unei partide organizate de CSU UVT la Săcălaz, insistând atunci a dovedi că se considera mai presus de legea scrisă a jocului şi împotriva acesteia, dar ca de la pământ la cer în raport cu rolul iniţial de preparator al celor de-ale gurii în anturajul lui Dănuţ Laţa, nu înseamnă că ar fi şi unicul neavând de-a face cu fenomenul în sine dar găsindu-şi un locşor în acesta.
E ireal că oameni cu prestanţă nu-şi găsesc locul în fenomen, întrunind cele două atribute fundamentale de căpătâi ce concură la conturarea unui membru inducând plus valoare organizaţiei, şi-anume competenţa şi credibilitatea insuflând încredere deplină celor din jur, şi-ar fi mai mulţi dar ar fi de enumerat câţiva din start şi pe nerăsuflate, precum de exemplu Ioan Mureşan, Valentin Igna, Nicuşor Tanasoglu ori Livian Hotico, însă pe de-altă parte încasează baremul o serie de inşi ca nuca-n perete în fenomen, şi nu doar dintre cei cu termenul de valabilitate expirat, ci deja plafonaţi fără orizonturi, fără veleităţi, înclinaţii, vocaţie şi chemare în acest sens.
Dar cine se-aseamănă, se-adună, iar din moment ce tocmai profesorul Martin Bauer, cel punând umărul la bifarea întârziată a Bacalaureatului de către realesul din 2022 în fruntea AJF Timiş, se număra printre chiar primii care resimţeau „debarasările” iniţiale odată înscăunaţii acomodaţi în funcţii, n-ar fi deloc de mirare că alţi oameni din fenomen, de pe urma cărora aleşii n-au avut deloc de beneficiat în mod direct, au fost cu-atât mai mult dispensabili.
Cei capabili ar fi în mod normal la mare, mare căutare, însă, tragică ironie a soartei, mai noua conducere a AJF Timiş avea a pierde tocmai unul dintre foarte, foarte puţinii pricepuţi slujbaşi ai „Asociaţiei” rămaşi în cadru, rămas fiind pe bună dreptate, şi-anume regretatul Alexandru Dumitraşcu, vremelnic stins subit pe altarul fotbalului, la datorie pe teren, mult prea bun la toate în majoritatea ştearsă şi mediocră ce compune sfera decidenţilor din „fotbalul mic” judeţean.
Avându-l de fapt pe conştiinţă pe Alexandru Dumitraşcu, la cât l-au tot „frecat” tocmai pentru c-aşa se-ntâmplă de regulă în România cu cei capabili în a-şi exersa competenţa, fiind „împinşi la înaintare” pentru a lucra cât trei, fix pentru a le acoperi implicit acestora limitările, iar deloc de mirare că inimosul om de fotbal se şi stingea într-o deplasare în Gorj, cu ocazia unei întreceri juvenile.
Unii au fost nepotrivit îndemnaţi la plimbare iar altuia îi venea ceasul în mandatul realeşilor, semne ale vremurilor.
Şi n-ar fi ca şi cum decidenţii aleşi şi-ar fi învăţat lecţiile de tot felul, nu de alta dar atunci nu s-ar fi ajuns în această toamnă în pragul unei alte tragedii, tot în „fotbalul mic” şi tot la faţa locului, ba chiar într-un meci oficial organizat sub egida AJF Timiş, când lui Răzvan Ionilă i s-a făcut rău, activând fără a fi legitimat la vreun club membru afiliat de la nivelul Ligii a VI-a „Promoţie” în care era în acel moment implicat efectiv, dar de fapt „pe fals”, un masiv vot de blam pentru „Asociaţie” în condiţiile în care tânărul ajungea intubat cu zilele la Terapie Intensivă, luptând pentru viaţă. Cazul fiind cu ample ramificaţii, din mai multe puncte de vedere.
Un caz trist, la un… fir de păr de tragedie, acestea fiind însă consecinţele sub forma „victimelor colaterale” din cursul mandatelor unor realeşi care candidau iniţial deşi nu respectau nici pe departe criterii stipulate explicit pentru a avea dreptul să se înscrie în cursă, în special în ceea ce priveşte acei 2 ani de activitate în organigrama de conducere a unei grupări, aspect ignorat cu nonşalanţă şi maxim tupeu, în ceea ce-au fost falsuri peste falsuri.
Iar aşa cum se pleca la drum, cu falsuri peste falsuri în raport cu care încă există un proces pe rol, intentat de Nicuşor Tanasoglu, aşa s-a şi continuat.
Considerându-se că „merge şi-aşa”, fluent şi din inerţie, în complicitate interesată şi din compromis în compromis, după dictonul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Ori numai bolşevicii aveau asemenea trăiri şi crezuri, totodată… puse-n aplicare, şi-astfel ajungem din nou la „roşii”, de care pe ajefişti îi leagă o strânsă apartenenţă chiar în simţiri.
Iar cum au procedat „roşii” cu „galbenii” la „comasatele” din primăvară – aplicând atunci prin prisma blatului curat-murdar o veritabilă lovitură de stat a pseudo politicului la adresa aşa-zisei „democraţii” de decor din Carpaţi, precum şi recent prin anularea alegerilor prezidenţiale, o altă lovitură de stat în sine din orice punct de vedere, juridic, constituţional, legislativ şi-aşa mai departe, de mirul lumii şi înjosind umilitor o întreagă naţie de batjocura binemeritată a unui întreg mapamond uluit că s-ar putea pune aşa ceva la cale într-o ţară fie şi cârpă de folosinţă a struţocămilei federale – aşa s-au conturat prozeliţi şi-n teritorii, pe mai mici paliere, păstrând bineînţeles proporţiile.
Pentru că oriunde şi-a găsit pseudo politicul o breşă pentru a influenţa interesat lucrurile şi a controla atât înrâurirea cât şi deznodământul acestora, acolo a şi acţionat cu convingerea că totul i se cuvine de la sine şi ar fi firesc să fie aşa.
În ideea că n-ar fi nişte aleşi salariaţi ai alegătorilor care i-au învestit în funcţii pentru a gestiona competent şi cu credibilitate fenomenul judeţean, ci nişte încasatori în felurite chipuri, căci nu-i vorba strict despre salarii, baremuri şi taxe anuale pe adresa membrilor afiliaţi, ci de exemplu şi despre adesea usturătoarele sancţiuni disciplinare, ştiut fiind că şi „Comisiile” ajefiste pot fi folosite tot ca instrumente de control, dar şi punitive.
„Pentru că ştim noi mai bine!” Şi cum oare ar putea şti mai bine nişte mediocri şi şterşi care înadins au indus ruperea rândurilor celor mai competenţi, tocmai pentru a nu le fi indirect demascate limitările!?
Iar dacă unii şi-au tras „Asociaţia” pe „persoană fizică”, un extrem de bine orientat vicepreşedinte al său, Ghiciulescu, cu tatăl încă şi-n continuare în fenomen, în acelaşi „corp al observării” care convenabil închide cel mai adesea ochii, a zămislit o afacere lucrativă în sânul fenomenului chiar la nivel naţional, nu neapărat extrem de încântaţi fiind respectivii recipienţi conaţionali, dar şi asta-i o cu totul altă poveste.
Deloc încântat fiind Sporttim la constatarea de 1 Mai muncitoresc în Ciarda Roşie că şi-n 2024 s-a pus la cale înlăturarea din preajma terenurilor, de parcă ar fi propriul domeniu al celor nu împroprietăriţi ci aleşi de către membrii afiliaţi în dezacord cu aceste practici restrictive, ceea ce cu aceeaşi agresivitate rătăcitoare era forţat în vara lui 2023 la Şag.
Se ştie, apropo de crezul naiv al unora în ştiinţă, şi este chiar dovedit de-astă dată pe baze pur ştiinţifice, în urma cercetării şi descoperirii relativ recente, că între cele 1.291 de efecte adverse ale aşa-zisei „vaccinări” se numără şi alterarea comportamentală ca urmare a schimbării de personalitate, chiar dacă aspectul nu este diseminat în presa majoritar fie coruptă şi vândută din Carpaţi, fie de 2 bani, încât absolut nimic nu mai miră prin prisma ieşirilor la adresa lui Iosif Canea de la Săcălaz şi din Plopi, de la Şag şi din Ciarda Roşie, fiind vorba despre o exacerbare a apucăturilor „roşilor” convinşi nevoie mare că li s-ar cuveni şi permite absolut orice.
Principiul fiind acelaşi, al înlăturării impunând injust refuzarea unui drept.
De activitate, în cazul celor repetitiv puse la cale dinspre AJF Timiş către Sporttim.
La vot, în cazul pseudo politicii blatiste şi cu executanţi superiori pe linie ierarhică de partid aleşilor din AJF Timiş, pe pielea a peste 9 milioane de români cărora le-a fost anulată din pix opţiunea, refuzându-li-se şi dreptul de a vota în turul secund, asta deşi în plin scrutin deja demarat la acea oră, pe 6 decembrie, peste hotare.
Demos kratos – în traducere puterea poporului, postbelic oricum doar o iluzie pecetluită astfel de „Mineriade”, a fost furată cu totul de-aceleaşi canalii hoaţe şi perverse care-au fost propuse de către „sistem” în ultimele 3 decenii şi jumătate prin a le împinge „la înaintare” în văzul norodului tocmai pentru capacitatea acestora de-a executa fără remuşcări ordinele alimentate de apetitul egoist de-a le fi strict doar lor bine în cercul cointeresat al inelelor – „toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim!”, dar reprezentând un pericol public prin iresponsabilitatea autentic inconştientă de a genera „După noi, potopul!”, real la cele peste 200 de miliarde de euro datorie externă a României, pasiv în creştere secundă cu secundă.
Dispreţul nedisimulat faţă de semeni fiind vizibil, măştile chiar au căzut de tot.
Iar în toată această vrie indusă de imixtiunea pseudo politicului cancer social, ceea ce se-ntâmplă în fotbalul judeţean e o copie în miniatură a stadiului la care s-a ajuns treptat în 35 de ani cu capul plecat, până-ntr-un punct limită, alegătorii fiind la fel de vinovaţi pentru consecinţele demersurilor aleşilor pe care la urma urmei şi-i merită.
Să fie într-adevăr unii, mai treziţi în simţiri, într-atât de decişi încât să iniţieze anunţarea Adunării Generale Extraordinare pentru demiterea realeşilor?
România colcăie-n minciună ca mod de trai al supravieţuirii complice, dar poate că unii chiar s-au inflamat de-a binelea, sever intoxicaţi de pe urma contaminării poluante cu minciuna echivalentă unei existenţe îngenunchiate pentru cei care o consimt.