Asta-i şansa Federaţiei Române de Fotbal şi a vizionarului său strateg Răzvan „Vaccinaţi-vă!” Burleanu de a străluci la scară planetară ca salvator al cremei fotbalistice a tineretului mondial, odată ce FIFA tocmai a rămas fără gazda organizatoare a turneului final U20 din 20 mai – 11 iunie, ce urma a se disputa cu 24 de naţionale în Indonezia, la care forul internaţional a renunţat forţat în ceasul al XII-lea după ce guvernatorul din Bali, Wayan Koster, a refuzat găzduirea Israelului, în lumina marşurilor de protest desfăşurate în ţara oceanică împotriva participării tinerilor israelieni la turneul final, vizavi de politica Israelului faţă de Palestina. România ar etala o infrastructură de profil „beton”, iar în plus, selecţionata „tricoloră” sub 20 de ani este „în priză” pentru a înlocui naţionala asiatică în calitate de gazdă calificată din oficiu, pregătindu-se inclusiv luni prin joc sub forma unui amical pierdut cu 4-0 în Norvegia.
Gazda „Mondialului” de seniori, Qatar, precum şi federaţii americane, din Argentina, Peru şi SUA, şi-au manifestat deja interesul de a prelua 2023 FIFA U-20 World Cup, turneu final programat a începe puţin peste 7 săptămâni şi ale cărui date de desfăşurare rămân nemodificate, surprinzător fiind aspectul că, la oportunismul tipic mioritic de a-şi atrage foloase necuvenite, şi având o asemenea infrastructură fotbalistică „beton” dar şi o selecţionată sub 20 de ani la fel de „beton”, viteazul conducător înţepat de pe Vasile Şerbănică n-a înscris FRF în cercul ad-hoc al proaspetelor candidate primăvăratice.
Fotbalul românesc nu se califică nici la mondialele juvenile sau de tineret, dar n-are bai, ar fi primit reprezentativele sub 20 de ani din Coreea de Sud, Japonia, Irak şi Uzbekistan – calificate din confederaţia asiatică, Gambia, Nigeria, Senegal şi Tunisia din cea africană, din Republica Dominicană, Guatemala, Honduras şi SUA – din CONCACAF, Brazilia, Columbia, Ecuador şi Uruguay – calificate din confederaţia sud-americană, precum şi din Fiji şi Noua Zeelandă, şi nu în ultimul rând cele europene sau „adoptate” de UEFA, şi anume Anglia, Franţa, Israel, Italia şi Slovacia, mărul discordiei fiind otrăvit în viziunea indonezienilor prin prezenţa delegaţiei israeliene în ţara lor.
Ar fi fost primul turneu final mondial de fotbal găzduit de Indonezia, în baza câştigării în octombrie 2019 a dreptului de organizare a „Mondialului” programat iniţial în 2021 şi amânat pentru 2023, aceasta fiind şi prima prezenţă a Israelului în calitate de reprezentantă a Europei, după ce la „Mondialul” de seniori din 1970 s-a calificat din zona asiatică.
La ora adjudecării dreptului de organizare a întrecerii de către Indonezia, Israel nu era calificată încă la turneul final, reuşita venind la turneul final european U19 de anul trecut, din Slovacia, unde a pierdut finala în faţa Angliei, însă apariţia naţionalei din Asia Mică pe lista participantelor la 2023 FIFA U-20 World Cup a exacerbat sentimentele nutrite în ţara oceanică vizavi de politica statului Israel în raport cu Palestina, indonezieni desfăşurând marşuri de protest cu solicitarea stopării Israelului de a se alinia la start în ţara lor, ca un gest de solidaritate şi sprijinire a Palestinei.
Criticarea Israelului în Indonezia, care n-are niciun fel de relaţii diplomatice cu Israel, precum şi a politicii sale vizavi de Palestina, s-a intensificat odată ce guvernatorul din Bali s-a exprimat că nu doreşte ca „albaştrii” din Asia Mică să joace în regiunea sa, care urma a şi găzdui vinerea trecută tragerea la sorţi a grupelor turneului final, eveniment care a şi fost amânat.
FIFA a adoptat în consecinţă o decizie extrem de controversată, de a văduvi o federaţie organizatoare de dreptul de găzduire adjudecat tocmai în urma unui demers de atribuire a dreptului în baza unor candidaturi acceptate de însuşi forul mondial, camuflând miezul discuţiei prin a insista că Indonezia n-ar fi fost pregătită să găzduiască turneul final – al 23-lea din istoricul competiţiei, dar subiectul este de fapt cu totul altul.
Precedentul turneu final mondial sub 20 de ani, din 2019, era câştigat în 2019 în Polonia de către Ucraina, devenită a şaptea deţinătoare consecutivă a titlului care să nu se califice la ediţia imediat următoare, în ţara baltică fiind urmată pe podium de Coreea de Sud şi Ecuador, în vreme ce Haaland a cucerit „Gheata de aur”, cu 9 reuşite pentru Norvegia, mai multe fiind izbutite în noul mileniu doar de către Saviola în 2001, pentru Argentina.
Ediţia inaugurală era tranşată la lovituri de departajare, de către URSS, în 1977, în Tunisia, în finala cu Mexic, Argentina dispunând apoi de sovietici în ultimul act nipon din 1979.
Dintre ţările europene, RFG în 1981 în Australia, unde România obţinea locul 3, şi în urma celor din Qatar, precum şi Yugoslavia în 1987 în Chile, Portugalia în 1989 şi 1991 în Arabia Saudită respectiv pe teren propriu, Spania în 1999 în Nigeria, Franţa în 2013 în Turcia, Serbia în 2015 în Noua Zeelandă şi Anglia în 2017 în Coreea de Sud, au pus mâna în timp pe trofeul mondial al categoriei sub 20 de ani, câştigând însă laolaltă mai puţine titluri la U20 decât Argentina (6) şi Brazilia (5) la un loc.
Nouăzeci de ţări au participat în cei 46 de ani la turneul final mondial FIFA U20, printre care şi România, o dată, cu „Cangurii”, în 1981, brazilienii acumulând cele mai multe participări, la 18 ediţii.
Israel este debutantă la întrecerea momentan fără ţară gazdă, selecţionată U20 a unei federaţii a cărei naţională de seniori se află în grupă cu România în preliminariile turneului final Euro 2024 din germanistan, „dubla” tur-retur a „tricolorilor” cu alb-albaştrii din Asia Mică – aflaţi în a doua urnă valorică, urmând a avea loc în sezonul de toamnă, după ce recruţii lui Iordănescu jr., din urna a 3-a valorică, vor întâlni în iunie şi oponentele din serie din urna 1 valorică – Elveţia, respectiv a patra – Kosovo. Românii au trecut până acum de outsiderele din urnele 6 şi 5, 2-0 în Andorra şi 2-1 (2-0) marţi în Bucureşti cu Belarus, în vreme ce israelienii n-au trecut acasă de Kosovo, 1-1, şi au cedat cu 3-0 în deplasare helveţilor, la mijlocul acestei săptămâni, cu menţiunea că, în baza coeficienţilor, dacă nu se vor califica direct de pe primele două locuri, „albaştrii” au şansa redirecţionării în primăvara lui 2024 spre play-off, via Liga Naţiunilor, variantă punând la dispoziţie ultimele 3 locuri de calificare.
Israel se confruntă actualmente pe propriul teritoriu cu o criză politică fără precedent, sute de mii de cetăţeni protestând vehement neîncetat pe străzile principalelor oraşe, pe fondul acumulării unor nemulţumiri în creştere, după ce în 2021 mai şi erau mânaţi perfid spre înţepare dar şi daţi exemplu lumii întregi ca „model de succes” şi de urmat în ceea ce priveşte aşa-zisa „vaccinare” – nici vorbă de aşa ceva, campanie dovedită deja ca fiind un fiasco absolut, împănat cu nesfârşite vătămări şi decese.
