Excepții și chiar minuni ar fi dacă tineri cu migală crescuți în ”pepiniera” grupărilor continuatoare pe ”Dan Păltinișanu” ajung în cele din urmă să se și lanseze la seniori pentru divizionara clubului de pe principala arenă a Timișoarei, căci a devenit o obișnuință ca potențialul juvenil al locului să nu fie valorificat ca atare, risipit fiind ca pe nimic în mai toate zările, de unde că și ultima previzibilă mutare ”surpriză” din curtea lui ACS Poli nu are deloc darul de-a mira, intrând în categoria pierderilor de rutină.
Timișoara fotbalistică are neispirația dar și lipsa de viziune și organizare de a crește copii și juniori cu folos valorificați de alte cluburi, într-o zădărnicie demnă de o cauză mai bună, lucrând practic pentru alții. Câte și mai câte n-au fost oare cazurile, ritmul pierderilor întețindu-se în actualul deceniu, așa încât nu mai poate surprinde ultimul scurtcircuit, unul însă diferit. Căci dacă până acum pierderile de pe banda rulantă de producție a încercatului Centru de copii și juniori erau cu picătura, una câte una, de astă dată s-a rupt firul pentru o întreagă echipă, activitatea formației secunde a lui ACS Poli fiind sistată la nici o lună de la reluarea pregătirilor și cu nici 3 săptămâni înaintea startului în viitoarea ediție a Ligii 3.
Când un club prim-divizionar își trage pe dreapta în pline pregătiri tocmai echipa sa ”de rezervă”, una de perspectivă și tot divizionară, de la nivelul eșalonului terț, atunci e ca și cum și-ar rupe liantul între ”pepiniera” Centrului de copii și juniori și seniorii Ligii 1, ca și cum ar reteza din scurt aspiranților care bat la poarta primei formații șansa de a juca între seniorii Ligii 3.
Din nou, tocmai viitorul a fost sacrificat, de această dată un viitor pe termen mediu și chiar imediat. Ca o ironie a soartei, de parcă n-ar fi fost nenumărate pierderile ”bucată cu bucată” de până acum, cei care suferă primii de pe urma minusurilor financiare de la clubul din Liga 1 sunt taman niște juni localnici, crescuți până acum cu anii în umbra arenei ”Dan Păltinișanu” și sperând la mai bine, și care aveau ocazia rodajului împreună în Liga 3, asta în condițiile în care efectivul din eșalonul de elită este garnisit cu componenți trecuți de o anumită vârstă, ba chiar veterani, cei mai mulți dintre ei de prin alte părți și aflați pe panta descendentă a carierei, destui doar ca înlocuitori de circumstanță, de exemplu hăt până și din Brazilia.
Dar nu este vina lor, ci a celor care i-au cooptat, în discutabila strategie perpetuată la ”Dan Păltinișanu” peste ani. Am scris pe această temă în 3 decenii încât port degetare încrustate cu alintul bătătură.
Așadar se observă care ar fi prioritățile la șandramaua de Liga 1 și la cine s-ar renunța la o adică în primul rând. A priva acest încercat grup de jocurile noului campionat de Liga 3 dezvăluie trenul gândirii în birourile lui ACS Poli.
În care au fost învestiți niște oportuniști dezinteresați de soarta ”pepinierei” și care și-au manifestat incompetența și în această vară, la ora preluării veniturilor rezultate din drepturile TV de ANAF, drept acoperire a unei părți din datoriile lui ACS Poli către stat.
Respectivii decidenți știau mult prea bine cât de înglodată în datorii este prim-divizionara dar n-au catadicsit să aibă inițiativa de a achita măcar un eșantion procentual din deficitul față de stat, ca un gest de bună intenție și ca semn al inițierii unui proces de stingere în tranșe a minusului, ceea ce ar fi echivalat cu spălarea treptată a rușinii, o recâștigare a onoarei. Din contră, au ignorat cu nonșalanță starea de fapt și și-au spus probabil că statul poate să mai aștepte, aspirând în schimb la încasarea întregii sume așteptate, ceea ce i-a lăsat însă fără respectivul total, creatori ai crizei acute din săptămânile precedente.
Culmea ironiei, deși conștienți de gravitatea situației financiare a clubului, diriguitorii lui ACS Poli se afișau pe bandă rulantă în iunie și iulie la umărul noilor lor capturi, de parcă nici un norișor nu s-ar fi ivit la orizont, de parcă prim-divizionara era doldora de resurse. Totul era de fapt pe promisiuni și pe ochi frumoși, cai verzi pe pereți. Cei achiziționați înfățișau tricoul în care urmau să joace, cei care îi îmbrobodiseră spre Timișoara schițau un zâmbet șăgalnic și imperturbabil, foarte siguri de sine dar și plini de sine. Priviți cât suntem de activi, captând de peste munți și până în Brazilia…
Dar situația era de fapt implacabilă, efect al ambiției din vara trecută a retrogradatei de a accepta potirul otrăvit al continuării în Liga 1 în locul Rapidului doar de dragul sumelor din drepturile de televizare, plus salvator în comparație cu o declasare în Liga 2. Fata Morgana. Căci tocmai salivatele încasări din drepturi de difuzare n-au mai sfârșit săptămânile trecute în conturile datornicei, mare ironie a soartei.
Totul s-a întâmplat însă în deplină cunoștință de cauză cu referire la executanții dirijând treburile la ACS Poli, așa încât n-au absolut nici o scuză inclusiv pentru efectele resimțite acum de echipa ”satelit” a timișorenilor.
Indivizii n-au fost de fapt în stare să achite salarii la rând ale prim-divizionarilor, prin al căror salutar efort a fost evitată miraculos retrogradarea, iar tot praful în ochi cu ”reușitele” din precedenta campanie a fost azvârlit prin ascunderea sub preș a adevărurilor inconvenabile și ignorarea achitării unor datorii ce băteau oricum insistent la ușă până la încheierea acestui an. S-a blufat practic în neștire, Drăgoi și Birlică servind strict doar gogoșile pe gustul lor, ceea ce le surâdea să audă prin propriile cuvinte, când de fapt doar gestionaseră o activitate păguboasă și semnificativ îndatorată statului, visând totodată la o tipică recuplare mioritică la banul public, reflex șablon al ”amicilor” contractori la stat.
N-au fost de fapt în stare cei responsabili pe problemă să schițeze cum se cuvine o biată deplasare la Giurgiu, încât s-a optat defectuos pentru o cazare în București, cu toate efectele următoare și un 3-0 pe măsură, așa încât cum ar fi putut naviga mai bine în cazul atenuării deficitului către stat sau al continuității echipei ”satelit”!?
Ce-i drept, s-a moștenit această găselniță a acceptării invitației FRF de a urca în vara lui 2016 un eșalon, la nivelul Ligii 3, deși ACS Poli II n-ar fi avut deloc acest drept pe baza criteriilor strict sportive, dat fiind că încheiase doar pe locul 8 în ediția 2015/6 a Diviziei D Timiș, cu linia de clasament 32 15 4 13 96-53 49 puncte, la 24 de a treia clasată respectiv la 38 de Ripensia, promovată atunci pe teren în eșalonul trei.
”Împărăția” federală dicta pe-atunci această anomalie a desconsiderării rezultatelor din teren și a ordinii ierarhice, în favoarea săltării cu macaraua în Liga 3 a unor ”pepiniere” cu rol de ”sateliți”, experiment eșuat în primul sezon dar nu și tras deoparte, așa încât ACS Poli II s-a conformat și a încheiat pe locul 10 în Seria a IV-a, însă după un finish de coșmar, 1-0 pentru CS Național la Sebiș, 1-5 acasă cu cei din Ighiu, 4-1 pentru CSM la Lugoj, 4-8 pe ”Calor” cu Ripensia și 5-1 pentru CSM Școlar Reșița.
De fapt, ultimul succes al echipei a doua data din 21 aprilie, 4-0 cu Pandurii II, bilanțul final fiind negativ, 26 8 3 15 40-62 27 puncte, cu puține în plus față de ultimele clasate.
De prisos de reamintit că echipa a doua a fost sucită și permutată la nivelul efectivului și băncii tehnice de o manieră neprofesionistă, într-o discontinuitate prevestitoare de convulsii și ca o piază rea pentru viitorul unor juniori altfel cu grijă șlefuiți peste ani în ”pepinieră”. Antrenorii tot erau schimbați, jucătorii tot pendulau între garniturile clubului.
Și totuși, fie și în acest haos, vara se anunța a fi un sfetnic bun, echipa a doua fiindu-i încredințată fostului asistent al prim-divizonarei, Sorin Bălu. Bun tânăr antrenor, printre cei mai iscusiți din țară din ”noul val”, și cunoscător în detaliu al seriei vestice, Bălu putea scoate ceva din această echipă și din fiecare tânăr aspirant în parte. Se anunța un sezon cu plus-valoare. Dar atât i-a fost dat noului colectiv să se pregătească pentru 2017/8, patru săptămâni. Și tras pe dreapta a fost, într-o disperată manevră de tăiere a costurilor.
O garnitură topită în canicula din august dar de fapt o garnitură dizolvată în amarnicul pahar al incompetenței unor diriguitori de club după chipul și asemănarea posesorului jucăriei, închegată în 2012 de unul și același proaspăt ales. Iar într-atât de tare a fost prim-divizionara în marketing în ediția 2016-2017, încât n-ar fi putut fi evitată o ridicare în rang, Birlică vicepreședinte.
Îi pasă oare acestui triumvirat de peste munți, Drăgoi – Birlică – Neaga, de soarta unor localnici din echipa secundă a prim-divizionarei!?! Se vede cât de mult. În aceeași măsură în care juniorii E erau expediați la ora zonalului din primăvară de la Reșița să se descurce absolut cum pot, căci nu ”pepiniera” locului ar fi constituit prioritatea decidenților în mult mai presantele și istoricele clipe ale salvării garniturii din Liga 1. S-a salvat strict pe truda unui antrenor și a unor sportivi în general trecuți de medie ca vârstă și magnetizați din mai multe zări, dar ce folos, dacă încasările nu s-au făcut, datoriile n-au fost stinse iar tratarea arzătoarei probleme a copiilor și juniorilor păstrează aceeași linie a indiferenței!? Fie că e vorba de juniorii E, fie că e vorba despre echipa secundă.
De fapt, în orice club condus de oameni cu scaun la cap și buni cunoscători ai fenomenului, soarta ”Centrului” ar trebui să reprezinte o permanentă preocupare, o prioritate paralelă. Nu-ți poți lua ochii nici măcar o zi de la creșterea unui copil. Dar ce-ar putea înțelege atâția într-un fotbal autohton în care cu inconștiență a tot fost calată banda de producție juvenilă, cu trimitere spre seniorat!? Mulți știu una și bună, că după ”Pedro” vine Bianconi, și tot așa, de ani și ani de zile…
Drăgoi, Birlică și Neaga și-ar fi depus mai bine demisiile decât să coacă o asemenea sistare a activității echipei a doua, anunțată în doi peri, prin a pomeni și de oarecare noi priorități sportive din acest sector, care par a sfida logica. De speriat, doar încercând să-ți închipui care ar fi respectivele priorități sportive. Dar numai asemenea demersuri și comunicate pot emana dinspre un club care înaintea barajului de supraviețuire se afișa într-o avancronică televizată a dublei manșe cu arădenii nu doar cu antrenorul Popa, ci și cu Opria, în flanc pe micul ecran. Însă în ce calitate!? Ca purtător de lumânare? Suntem la fotbal sau la troc pe marginea unor schițe pe genunchi!?
Timișoara fotbalistică a sângerat la nivel juvenil dinspre ”Dan Păltinișanu” și în mandatele alesului cu jucăria la purtător, semn că mai toți acești înțelepți implicați în răul mers al lucrurilor, aleși în frunte ai primarului, agenți, antrenori, impresari, băgători de seamă, alți pseudo-conducători, doar au gestionat o continuare a ineficientului dezastru, pe numele său subminarea progresului aspiranților locului spre seniorat și chiar pierderea lor. Numai pagubă.
Pentru conformitate, ACS Poli II câștiga cu 2-0 (2-0) amicalul de miercurea trecută cu ACS Dumbrăvița, cel din weekend, cu Șoimii Lipova, fiind anulat din cauza caniculei. Și ar urma miercuri de la ora 19 un altul acasă cu CS Național Sebiș.
”Satelitul” își reîncepea antrenamentele pe 10 iulie, primul dintre divizionarele C timișene, și demara amicalele printr-un 6-1 (0-0) cu Fortuna Becicherecu Mic, în 15 iulie, când Pădurariu marca de 3 ori, Buia două goluri iar Codrean unul.
Mai apoi, 2-0 (2-0) la Sânnicolau Mare, pe 23 iulie, cu CS Unirea, 3-2 (2-2) în 26 iulie la Horia cu Gloria Lunca Teuz Cermei respectiv 2-2 la ACS Ghiroda în 29 iulie, nou-promovații din ”D” având 2-0 la pauză.
Miercurea trecută, Bălu începea cu Contra – Podină, Sturz, Haruț, Murariu, Popan, Oprea, Pop, Velcotă, Buia și Pădurariu, iar pe parcursul părții a doua au intrat Trifon – Livan, Totic, Dincă, Lazăr, Codrean, Sporin, Cochințu, Andreici și Rus.
Iată și comunicatul clubului, de pe www.acspoli.ro: ”Clubul Poli Timișoara a reevaluat situația centrului de copii și juniori, stabilind noile priorități economice și sportive din cadrul acestui sector. Luând în calcul constrângerile financiare provocate de bugetul actual al clubului, s-a decis sistarea activității echipei a doua.
Toți jucătorii din cadrul formației secunde vor fi păstrați în cadrul clubului, iar unii dintre fotbaliștii amintiți vor fi împrumutați la alte echipe. În ciuda problemelor prin care trece Poli Timișoara la ora actuală, centrul nostru juvenil va beneficia de o consistentă susținere financiară și logistică”.
Da, da, și financiară, și logistică. Deșănțate abureli, contrarii evidențelor de până acum. Dar nu le este oare unora rușine!?