Siteul Ripensiei prinde viaţă după două luni şi 10 zile, clubul retrogradat în Liga 3 semnalând adaptarea „la actualul context social”

Acum 6 ani pe vremea asta, în ultimul weekend din mai 2017, Ripensia Timişoara îşi păstra locul 1 în seria vestică a Ligii 3 prin a trece cu 4-0 în Ciarda Roşie de CS Pandurii Lignitul 2 Târgu Jiu şi promova astfel în premieră în istoria sa în Liga 2, pregătindu-se cu entuziasm de apariţia pe scena secundă, dar la ora actuală, retrogradată fiind de pe ultimul loc ierarhic cu un bilanţ abisal în noul an 2023, 9 0 1 8 4-17, gruparea roş-galbenă culege cioburile lăsării gărzii jos în februarie anul trecut, când se suna demobilizarea înaintea sezonului de primăvară, în sensul eventualităţii înscrierii bănăţenilor doar în eşalonul terţ din vara lui 2022, semnale cu efecte negative în ediţia recent încheiată, după ce, tot la ceas de iarnă, Dumitru Mihu activa o nouă demobilizare sub forma cedărilor la solduri în „luna cadourilor”, „obiectivul” fiind în cele din urmă atins. Iar dacă în decembrie site-ul Ripensiei „n-avea aer”, aproape ziua şi anunţul unei noi cedări de jucători, astăzi abia ce a prins din nou viaţă după nu mai puţin de două luni şi 10 zile, dormant din 20 martie, când pomenea despre eşecul acasă în play-out cu Concordia, actualmente îmbrobodind ceva despre adaptarea „la noul context social”.   

De la bucuria neîngrădită a sfârşitului de mai din 2017, „grămada cere vârf”, la adaptarea la „noul context social”, adaptare prin repliere

Iar dacă în acelaşi al patrulea şi ultim paragraf al comunicatului Ripensia Timişoara tot le-a dat asigurări fidelilor susţinători că se va dedica „dezvoltării şi stabilităţii clubului”, atunci de ce n-ar şi explicita puţin şi aprofunda pe seama reperelor acestei reajustări „la noul context social”, nu de alta dar şi clubul roş-galben se făcea părtaş complicitar în 2020-2021 la încuviinţarea implementării de către „sistem” a „noii normalităţi” care era mai mult decât evident că avea a hăitui antreprenoriatul privat, şi cu atât mai mult într-o pseudo-„democraţie bananieră” cu aerele unui capitalism de cumetrie şi prost înţeles, dar de fapt bântuit de stafia mentalităţii comuniste feroce.  

Ipocrizie aşadar cât casa în a invoca la ora actuală „contextul social şi realităţile infrastructurii sportive din oraşul nostru”, paravane pe post de scuze şi pretexte pentru o certă inabilitate managerială exersată în numele şi pe seama unui club legendar al fotbalului românesc interbelic, şi nu al Ghizelei ori Saravalelor, mai întâi periclitat din vorbe în februarie 2022, apoi împins faptic spre retrogradare la începutul acestui an, după expunerea „soldurilor” din „luna cadourilor”, rezultând un picaj înainte de termen iar în cele din urmă de pe ultimul loc al Ligii 2, până chiar şi în urma Unirii Constanţa, care-i venea de hac cu 2-0 în Ilfov în urmă cu-o lună, pe 29 aprilie, pe când „obiectivul” fusese deja bifat binişor înainte de termen. 

Căci oare ce preocupări putea avea Ripensia Timişoara pe partea de comunicare acum nici 2-3 ani, asta dacă i-ar fi păsat cu adevărat să n-ajungă a se plânge de „noul context social”, din moment ce era în stare a se expune public într-un hal fără de hal al decăderii nivelului conştiinţei prin a-şi îndemna cu iresponsabilitate socială susţinătorii în a încuviinţa nocivele „măsuri” detrimentale sănătăţii publice, ale propriului prizonierat la domiciliu, dădăcindu-i făţiş să nu uite să poarte botniţă, să respecte „distanţarea socială” – toxică terminologie a ingineriei sociale prin condiţionare psihologică, ori să se spele pe mâini!?!

Iar a-ţi manifesta astfel public inconştienţa pe fondul necunoaşterii, tot de incapacitatea managerială ţine, cu efecte răsfrânte negativ în timp şi sub forma actualelor lamentări, când de fapt pe-atunci era mai mult decât evident că toată „pLandemia” Stupid-19 avea de-a face şi cu activarea tunurilor achiziţiilor publice, prin intermediul struţocămilei „capitalismului” pilelor, cunoştinţelor şi relaţiilor, P.C.R., pe când, în contrast, şi Ripensia Timişoara încuviinţa din poziţie echer inacceptabila selectare şi triere a brumei de potenţiali spectatori la meci prin sita curat-murdară a aşa-ziselor „testări” şi „vaccinări”, doar pentru că aşa „tuna sistemul”. Pentru un „mic” club privat, sinucidere curată, şi totuşi înghiţită.  

Ori Ripensia tocmai victimizată era postbelic de către „sistem”, ceea ce obliga şi impunea, în onoarea şi memoria înaintaşilor, ca noua „Ripi” să nu se alinieze şi înregimenteze cu grosul turmei pe liniile ideologiei federale din fotbalul lui 272-0, fapt desăvârşit în deceniul trecut odată şi cu cuplarea la laboratorul de spălat creiere a „marelui” învăţământ superior carpatin, în loc de-a fi fost exact motorul exemplar al schimbării pe care-ar fi vrut de fapt s-o vadă în jurul nostru, din contră, dând dovadă prin neinspirate alegeri că are potenţialul de a se încolona docil şi la orele ulterioare ale implementării „noului context social”, în 2020-2021. 

Dacă grijuliile îndemnuri la a înghiţi absurdul şi anomalia – încă o picătură adăugată şi dinspre arena sportivă debilitării fibrei sociale, erau lansate de undeva din fundul Timişului, mai treacă-meargă, dar semnalate fiind cu aer doct de către o entitate fotbalistică enunţând raportarea la anumite valori, în plus şi cu pretenţii, atunci nu mai poate avea absolut nicio scuză în a invoca ulterior „noul context social”. 

Cuvinte goale, pentru a masca şi deturna atenţia de la o certă inabilitate managerială manifestată în timp şi peste ani după relansarea Ripensiei, când însăşi fie doar şi simpla reactivare a acestui nume pe scena fotbalului din Banat obliga la responsabilitate în absolut. Printre altele şi sub forma abstinenţei de la imixtiunea în activitatea staff-urilor tehnice învestite iniţial cu încredere, schimbate ulterior aidoma şosetelor, pe bandă rulantă, niciuna suficient de satisfăcătoare mentalităţilor de la vârf, emanând în ziua de graţie a „învierii” din 30 mai 2023 şi aburelile „noului context social”. 

Chiar nu ştia la ce se-nhamă într-un fotbal putred de corupt şi pângărit de „sistem”?

Chiar nu întrevedea trapa largă a fotbalului „de partid şi de stat eşuat” într-un sistem „bananier” cu aere de capitalism dar fidel reflexelor mentale comunistoide?

Şi chiar nu putea intui şi deduce „schema de tratament” prin achiziţii publice a implementării „noului context social”, încât măcar să nu-i cânte public în strună cu amintirile despre viitor ale spălatului pe mâini pe fondul „distanţării sociale”?

A fi privat într-un mizerabil fotbal din banul public dar a face totuşi inconştient jocul „sistemului” este dovada că eşti doar parte a problemei şi nu a rezolvării ei, pe fondul unor certe limitări manageriale, contribuind de fapt la plantarea colectivă a „relelor seminţe”, în rând cu ceilalţi, realitate în lumina căreia invocarea „noului context social” nu-şi are ecou, ba chiar sună a ipocrizie. Iar mai toţi au pus (de)constructiv umărul la conturarea „noului context social”. 

Să nu fi fost vreodată înfăptuită în numele unui club centenar şi aureolat interbelic cuplarea asociativă la iniţialele denumirii unei unităţi de învăţământ a „sistemului”, unitate atât emanată postbelic cât şi neavând de-a face cu fotbalul, care va să zică fără a merita onoarea de a-şi lega abrevierea de gloria sportivă şi istoria de altădată a unui club multiplu campion naţional, şi-atunci s-ar fi putut estima că, autonomă şi de sine stătătoare fiind, „Ripi” a căzut cavalereşte de pe un cal alb, căzută pe mâna ei şi în baza principiilor de căpătâi ce ar fi trebuit s-o călăuzească, situaţie în care s-ar fi putut invoca scuze şi pretexte, dar aşa, complăcându-se şi surâzându-i cumva şi pe undeva a-şi trage ocrotitor dorsalul şi-ntr-o a doua luntre, cu acces la sectorul public, n-a făcut altceva decât să descalece spăşit pe uşa din dos. O ieşire total nedemnă din scenă, făcând mai degrabă un deserviciu imaginii fotbalului intern finanţat din resurse private.  

Prin a enunţa futil evidenţe de netăgăduit, ce nu-şi au rostul, că fotbalul „de partid şi de stat eşuat” e propulsat pe bulevardul cu prioritate, ca şi cum actualmente s-ar deprinde noţiunile de abecedar, pe când ţie îţi ajunge logistică sub lacăt prin cotloane întortocheate, rătăcite şi înghesuite ale perifericei zone a Gării de Est, ori prin a invoca „noul context social”. 

A nu fi pomenit în cazul complicităţii părtaşe, replierea în Liga 3 ca strategie de luat un nou avânt fiind suficientă. Tot numele Ripensiei fiind în joc în această regrupare, pe când simpatizanţii săi duşi cu noi vorbe. Adăugându-se altor şi altor vorbe, de pe preşuri şi covoare fermecate deja azvârlite.

Două luni şi 10 zile pentru emanarea unor vagi repere, luni în care s-a înregistrat o retrogradare dar nu s-a auzit în rest nici musca, strict doar platitudini, scuze şi pretexte, invocare a evidentului. Şi de ce nu-şi făceau decidenţii un bun obicei din a ieşi public, poate-odată cu demiterea neprincipială a lui Cosmin Stan tot la ceasul „lunii cadourilor”, şi a-şi creşte credibilitatea prin a puncta bărbăteşte tot ceea ce-ar fi cu-adevărat de zis, conştientizând că dumnealor sunt cei care au reactivat un legendar nume aureolat şi în numele căruia întreprind o anumită activitate, nume în plus cuplat celui al Timişoarei, aşadar şi în numele Timişoarei fotbalistice pe scena naţională, activitate purtată inclusiv cu sufletişti profesionişti localnici!? 

Căci nu fondaseră Avântul Prăbuşirea F.C., ci urcaseră pe calul mare alb al Ripensiei, ce mai privilegiu şi responsabilitate, reactivându-l din starea dormantă. 

Dormant a ajuns şi site-ul oficial al clubului în ultimele 71 de zile, cât suflarea Ripensiei s-a acomodat de-a binelea cu aspectul „replierii”, trezit fiind astăzi din morţi pentru a recicla limbajul de lemn putrezit în „noul context social” şi în umbra „realităţilor infrastructurii sportive” a Timişoarei. 

Realitatea e că cei care au relansat Ripensia şi-au plasat-o apoi şi-n poala altora precum Mihu ori UVT n-au avut în ultimii 10 ani nici viziunea, nici temeritatea de-a face cu-adevărat din „Ripi” ceea ce-ar fi meritat în lumina aurei sale interbelice, apartenenţa sa identitară limpede definită detaşând-o de pluton în baza unui caracter special, ci s-au raportat propriilor limitări prin a încorseta ceva clasic şi aparte în pârghiile „sistemului”, doar încă una la număr în rândul celor 272. 

Şi realitatea e că niciodată nu se începe un paragraf introductiv la modul verbal gerunziu. Citându-i aşadar pe clasici, dăm cuvântul primelor semne post-retrogradare dinspre Ripensia, conform propriului site oficial: „Începând din 1 iunie, manager general al Ripensiei Timișoara va fi Erol Baeram. Cel care este unul dintre inițiatorii renașterii Ripensiei va preluac atribuțiunile de ordin sportiv și administrativ. În activitatea sa, el va colabora cu Antonio Bădescu, responsabil de formațiile noastre din Liga Elitelor, respectiv Iulian Prodana, coordonator al celorlalte ipigrupe din cadrul Academiei Ripensia. 

În ceea ce privește formația de seniori, intenționăm să abordăm sezonul 2023-2024 al Ligii 3 cu același staff tehnic. Legat de jucători, lucrăm în această perioadă la consolidarea lotului actual, scopul nostru fiind să păstrăm cea mai mare parte din efectivul cu care am încheiat stagiunea trecută din eșalonul secund. Totodată, intenționăm să completăm lotul cu fotbaliști experimentați de Liga 3, dar și cu jucători de acest nivel cu potențial de creștere. 

După ce au primit o scurtă pauză la finalul campionatului, ripensiștii au fost integrați într-un program de patru antrenamente/săptămână, având în vedere perioada lungă care se va scurge până la primul meci oficial din ediția 2023/2024 a Ligii 3. În 15 iunie, roș-galbenii vor intra în vacanță, iar reunirea lotului este preconizată pentru începutul lunii iulie. 

Clubul nostru vă asigură pe dvs., fidelii noștri susținători, că în ciuda retrogradării în Liga 3, ne vom dedica dezvoltării și stabilității clubului, adaptându-ne la actualul context social și la realitățile infrastructurii sportive din orașul nostru. Suntem convinși că vom trece cu bine peste această etapă dificilă din punct de vedere al clasării sportive. Ripensia va reveni în prim-plan! Tempo, Ripi!”

*Ultimele rezultate din Liga 2 şi ierarhiile finale, pe coloana datelor tehnice a secţiunii Fotbal.

 
Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 3 și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Siteul Ripensiei prinde viaţă după două luni şi 10 zile, clubul retrogradat în Liga 3 semnalând adaptarea „la actualul context social”

  1. Ion Adrian Franț spune:

    reminder

    Lugojul la volei joacă într-o sală de pe vremea lui pazvanti chiorul care trebuie an de an cârpită – sezonul actual jucând chiar câteva meciuri acasă la Buziaș deoarece plouă în sala oricum neîncăpătoare chiar cu 1000 de scaune….

    Și totuși fetele au reușit ce nu a reușit restul Banatului sportiv la un loc…

    e nasol fără infrastructură. dar la Tg Jiu e stadionul nou și goul, la Pitești e sala nouă frumoasă dar mereu cu tribunele goale.

    există și altceva care face diferența

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 × = treizeci

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: