FCSB a profitat joi seară de forma mai slabă de moment a deţinătoarei titlului în Grecia, care nu înscria nici în ultimele două meciuri acasă de campionat, 0-0 cu Panathinaikos şi chiar 0-1 duminică în faţa concitadinei Aris, pierzând totodată şi primul meci de săptămâna trecută în grupa din UEFA Europa League, cu 3-1 la Galatasaray, şi a încurcat-o pe PAOK la Salonic cu un gol marcat în al 8-lea minut de prelungiri al primei reprize, făurit de „tricolori” prezenţi cu România la turneul final Euro 2024, rezistându-i apoi inclusiv prin a trage de timp pe fondul dominaţiei autoritare dar fără incisivitate şi inspiraţie din partea alb-negrilor lui Răzvan Lucescu, deşi co-autorul reuşitei, Olaru, o lăsa din minutul 56 în inferioritate numerică după „galbene” evitabile pentru un selecţionabil.
PAOK Salonic, care în primăvară a recâştigat după 5 ani campionatul în Grecia, şi tot cu Lucescu jr. la cârmă într-o a doua perioadă a bucureşteanului pe banca elenilor, n-a reuşit joi seară a-şi spăla păcatele, aşa cum spera, după recentele rezultate nedorite în apărarea titlului şi pe scena internaţională, dimpotrivă, ratând buna oportunitate a unei relansări şi prelungindu-şi astfel „mini-criza” prin a se fâstâci ofensiv fără finalitate, lipsa concreteţii fiind exploatată pragmatic de campioana României: 0-1 (0-1).
Strict din perspectiva faptului că FCSB s-a impus pe tărâm elen chiar într-un an în care Grecia a savurat premiera adjudecării unui trofeu continental de către un club din fotbalul său, Olympiacos Pireu cucerind Conference League, respectiv pe fondul rezultatelor în general modeste şi foarte modeste ale fruntaşelor SuperLigii în eurocupe, triumful smuls de roş-albaştri pe „Toumbas” cântăreşte într-adevăr mai greu în talerul valoric, o victorie „afară” în octombrie la început de toamnă internaţională reprezentând cu mult mai mult decât eliminările suferite în sezonul trecut de către trupele româneşti până cel târziu la 31 august 2023, însă motivele reale de entuziasm în jurul victoriei titrate în presa din capitală ca fiind „magnifică” s-ar cam reduce de fapt la atât.
Căci la urma urmelor s-a stors un rezultat în fief-ul unui fotbal absent de la turneul final european din Germania şi abia săltat luna trecută 6 poziţii de pe locul al 54-lea în ierarhia FIFA, mai bine zis de pe a 27-a treaptă între naţionalele de pe bătrânul continent, chiar şi-n urma… României, asta pentru a păstra proporţiile.
Iar tocmai lipsa rezultatelor mai notabile ale fotbalului carpatin pe scena internaţională intercluburi conferă prin prisma contrastului asigurat de acest 0-1 nota „magnifică” a reuşitei ieşită oarecum din tipare, ca depăşire a condiţiei reale a grupărilor româneşti în eurocupe, însă, la felul cum a fost smulsă, pe fondul combinaţiei între mai ales neputinţa gazdelor în careul bucureştenilor şi capacitatea acestora de-a conserva scorul, n-are cu-adevărat mai nimic cu totul deosebit în ea.
Căci n-a fost conturată pe seama vreunui substanţial spirit ofensiv, dimpotrivă, limitându-se mai ales aceloraşi ingrediente testate şi reciclate ale fotbalului românesc, ancorate jocului în apărarea rezultatului, iar cu-atât mai departe a fost de exagerarea vehiculată de patronul Gigi Becali, „I-am spulberat!”
Ori a-i fi spulberat pe alb-negrii lui Răzvan Lucescu cu numai şi numai 2 greci între cei 16 jucători utilizaţi de laureata elenă ar fi presupus cu totul altceva, dar în orice caz nu tragerile de timp care doar au împănat glasul sec şi cât se poate de realist al cifrelor statistice, total nefavorabil bucureştenilor.
Asediaţi cu 13-1 la cornere şi 28-6 la şuturi, încât nu mai puţin de 7 dintre acestea au fost nevoiţi a le bloca, spre deosebire de unul singur în cazul gazdelor, unul dintre cei 4 roş-albaştri din lotul României la UEFA Euro 2024, a doua rezervă de portar, Ştefan Târnovanu, salvând de 6 ori situaţia, o singură dată în această postură omologul său croat Kotarski.
A fost mai degrabă vorba despre stăruitoarea imprecizie a alb-negrilor, care, deşi au dominat ca posesie a mingii, vreme de 64,8% din timpul de joc – aşadar aproape două treimi, s-au întrecut în imprecizii la finalizare cu nu mai puţin de 15 şuturi pe lângă poartă, raportul şuturilor cadrate fiind semnificativ limitat, 6:2, fără a fructifica prezenţa în careul bucureştenilor, în care PAOK a contabilizat nu mai puţin de 43 de atingeri ale balonului, doar 12 în suprafaţa de pedeapsă a gazdelor din partea ocupantei locului 9 în SuperLiga.
Unii cu blocajul din care n-au ieşit în pofida nădejdilor deşarte că primirea trupei cu cipriotul Charalampous pe bancă i-ar descătuşa ofensiv, ceilalţi cu acea unică atingere suficientă pentru a face diferenţa.
Chiar o simplă formalitate pentru cel rămas pe banca turneului final din Germania şi trecut de la vicecampioana CFR Cluj la campioni, Daniel Bîrligea, servit târziu în prelungirile primului mitan de Darius Olaru, intrat pe parcursul a două meciuri la Euro 2024 şi egalându-şi astfel la apariţii acolo coechipierul titular la debutul contra Ucrainei dar sfârşit peste vară în fotbalul arab, Coman, o acţiune a lui Olaru, depăşindu-l pe fundaşul central al localnicilor, Michailidis, fiind decisivă în economia partidei.
Dar cu-o floare nu se face primăvară pentru fotbalul de club românesc, mai elocvent în privinţa sa fiind faptul că, în pofida expunerii oferite de UEFA Euro 2024, cu Florinel Coman în formula de start la debut, campioana României atât a fost în stare, a-şi ceda cel mai galonat jucător din careul convocat pentru turneul final, după 7 sezoane în roş-albastru şi ajuns la 26 de ani, spre fotbalul arab, în Qatar, dar nu spre cel continental, măcar de exemplu în… Balcanii noştri, poftim, elenilor.
Ceea ce spune-atâtea, destule fiind relevate şi de modalitatea de colecţionare a cartonaşelor galbene de către colegul său de generaţie 1998 cu 24 de minute la activ la Euro 2024, Olaru, ex-medieşean care nu mult înaintea furnizării pasei de gol, tot în prelungiri, era sancţionat pentru proteste, iar încă din primul sfert de oră după pauză îşi lăsa colegii în 10 pentru prinderea mingii în mâini fără ca arbitrul să fi fluierat oprirea jocului.
Care va să zică FCSB a smuls şi graţie internaţionalului român un rezultat „italian” pe terenul campioanei Greciei, inclusiv prin a trage treptat tot mai evident de timp în mai bine de jumătatea de oră în inferioritate numerică, dar modul cum şi-a lăsat co-autorul participant la turneul final echipa în 10 jucători este mai elocvent vizavi de calitatea valorică reală a tipologiei fotbalistului „tricolor” actual decât aşa-zisul „eroism” exersat ulterior de bucureşteni pentru conservarea scorului, şi care a însufleţit pasiuni şi stârnit trăiri, deşi chiar nimic eroic nu e în apărarea unui avantaj sportiv.
Totalmente şi absolut lipsit de eroism fiind chiar şi până şi coborârea unui bocanc armat pe solul unui alt stat ca biet „teatru de operaţiuni” al intereselor altora – asta dacă tot scriem de schija FCSB ruptă din sfere militare, nu altfel decât cotropitorul Ciucă fiind văzut din eroare, precum atâţia slujbaşi ai MApN păcătuind peste ani prin a face jocurile murdare ale Organizaţiei Teroriste a Atlanticului de Nord, drept oarece „erou” de admirat, ori ce poate fi cât de cât glorios în ofensive belicos ilegitime pe teritoriul unor ţări suverane!?!
Cât despre „eroismul” în fotbal, invocat pe Dâmboviţa pe marginea succesului tras de păr pe „Toumbas”, nici că poate exista aşa ceva.
Dar din nou acea supralicitare a reuşitei, aşa cum „se făcea nuntă” şi din depăşirea săptămâna trecută la Bucureşti a letonilor exponenţi ai unui fotbal ocupant al locului 137 în ierarhia FIFA după promovarea din Liga D a naţiunilor, fără a lua în calcul că PAOK, peste vară în schimbare de personal în lot, n-avea totuşi forţa de-a trece în august de-al treilea tur preliminar al calificărilor pentru Champions League, dimpotrivă, clacând tot în returul de la Salonic, 3-4 după reprizele de prelungiri cu Malmo, în urma unui 2-2 în Suedia. Fără ca nici scandinavii să fi ajuns cumva ulterior în grupa principalei competiţii, ci tot în Europa League…
Existând aşadar certe limitări legate de acest victorios 0-1 mai sugestiv etichetat drept un „miracol” tocmai de către autorul formalităţii în faţa porţii, Bîrligea, şi li s-ar părea unora cu mult mai preţios şi prin prisma subiectivismului indus de prezenţa lui Răzvan Lucescu pe banca alb-negrilor, la fel cum un potenţial rezultat pozitiv şi în dauna proximului oponent, Glasgow Rangers, ar avea neîndoielnic o mai mare rezonanţă tot prin existenţa unui exponent al fotbalului carpatin în colectivul scoţienilor, în cazul lui Ianis Hagi, indiferent de faptul că mijlocaşul abia a fost rechemat de la echipa a doua a insularilor.
Dar preferabilă ar fi evitarea îmbătărilor cu apă rece.
Căci, oricât de bine s-a lansat campioana SuperLigii în noul format al Europa League, a dispus totuşi de cluburi din Letonia şi Grecia, fie chiar şi dacă PAOK a pătruns recent de două ori până în sferturile Conference League în ultimele ediţii, în 2022 şi anul acesta.
Pe fondul unei primăveri aparte a alb-negrilor din Salonic, deposedând-o de lauri pe ex-campioana AEK Atena şi profitând întrucâtva şi de lungul parcurs triumfător european al celei de-a treia clasate, Olympiacos, dar care elevi ai lui Lucescu jr. nu prea mai sunt tocmai aceiaşi peste vară nici la propriu, nici la figurat, precedentele apariţii înseriate acasă fără gol marcat şi eşecul de săptămâna trecută de la Istanbul fiind cât se poate de relevante în privinţa rătăcirii de moment cu care se confrunta a treia clasată la zi în Super League 1.
Ori şi FCSB se reapropie încet şi sigur de zona play-off, de fapt, în pofida unei restanţe în program, la numai 4 puncte fiind în urma celei de-a cincea clasate, pe când vicecampioana CFR Cluj – tot în ciuda unui meci mai puţin disputat – se plasează la limită în zona 1-6, bucureştenii şi bucurându-se de deţinerea acestui cvartet al tinerilor între „tricolori” la Euro 2024, în frunte cu Olaru şi având în Târnovanu o pereche de mâini sigure în special la reluarea lui Odzoev din minutul 62, iar în Bîrligea autorul golului „miracolului”, plus Şut.
Fiind vorba despre o trupă care a cam tot aspirat prin intermediul finanţării de către Gigi Becali crema din storsul fotbal carpatin, încât victoria de „mare prestigiu” astfel etichetată de către LPF ar fi de preferat a fi percepută dintr-o perspectivă mai realistă în contextul circumstanţelor actuale, PAOK nefiind altceva decât o… Babilonie în curs de reomogenizare, exponent al unui fotbal care n-a ajuns la UEFA Euro 2024 şi în lotul căruia elenii pur şi simplu sunt rătăciţi de-a binelea, Michailidis în centrul apărării şi Konstantelias în centrul liniei mediane ca omolog şeptar al lui Florin Tănase, iar ambii strângând laolaltă un total de numai 7 selecţii pentru naţionala „alb-albastră”, în vreme ce portarul Balomenos şi Thymianis respectiv Monastirlis au rămas pe bancă.
Depăşită fiind o grupare care, indiferent câte pasiuni ar stârni pe „Toumbas” şi oricâte resurse financiare în plus ar dispune ca valoare de piaţă a efectivului, realitatea e că abia a câştigat în 2019 după o aşteptare de 34 de ani un al treilea titlu în Grecia, iar până în 2022, la pătrunderea în sferturile „Cenuşăresei” Conference League, se mai calificase o singură dată tot în sferturile eurocupelor, în îndepărtatul 1974, tot în competiţia numărul 3 de-atunci, Cupa Cupelor.
Nefiind PAOK „scalpul” care să „rupă gura târgului”, dar în orice caz prezenţa lui Lucescu jr. în cadru mai impresionantă pentru circul mediatic de pe Dâmboviţa, încât să inducă senzaţia că trupa din Salonic ar fi mai grozavă decât e în realitate, mai degrabă modul în care principalul vector al cvartetului „tricolor” al campioanei SuperLigii şi-a lăsat echipa în 10 jucători având darul de-a da mai mult de gândit vizavi de lacunele de atitudine şi abordare ale fotbalistului din Carpaţi, taxate ca atare pe scena externă.
FCSB scăpând cu faţa curată în condiţiile eliminării lui Olaru dar în special pe fondul rătăcirii ofensive a elenilor, ceea ce îndeamnă la ponderare. Chiar nimic „senzaţional”, cum se sforăie la Bucureşti.
Ba dimpotrivă, mai e destul până departe pentru fotbalul intern dacă un „tricolor” tocmai din mai „noile valuri” nu rezistă nici o oră pe terenul scenei externe pe fondul indisciplinei semnalând simbolic carenţele bagajului instruirii tinerilor autohtoni.
S-a apărat un rezultat şi cu preţul sancţionării lui Târnovanu pentru trageri de timp, ceea ce spune destule. Avându-i în faţa sa pe Creţu, Mihai Popescu, Dawa, Radunovic – Lixandru (40 plus 6, Edjouma), Şut – Băluţă (46, Miculescu), Olaru, Tănase (65, Octavian Popescu) – Bîrligea (78, Alhassan), pe când Vlad, Baeten, Chiricheş, Musi, Pantea, Panţîru, Daniel Popa şi Ştefănescu au rămas pe bancă.
Olympiacos s-a descurcat mult mai bine la Pireu, 3-0 (1-0) cu Sporting Braga, El Kaabi marcând în minutele 45 şi 59 iar Hezze în minutul 53, iar şi Panathinaikos Atena în întrecerea imediat inferioară valoric – numărul 3, Conference League, 1-1 la Banja Luka, unde Bakasetas deschidea scorul în minutul 11 contra lui Borac: 1-1 (0-1).
O altă seară în schimb de tristă amintire pentru Glasgow Rangers în Europa League, în care va da ochi tocmai cu FCSB în proxima rundă, scoţienii fiind depăşiţi cu 1-4 (1-3) acasă de către cei din Lyon, marcatori prin 2 jucători, Fofana în minutele 10 şi 55, Lacazette în minutele 19 şi 45.
