Conform unor proaspete date publicate recent pe baza unui studiu, activitatea neuronală a portarilor de fotbal pare a îngemăna mai rapid semnalele diferitelor simţuri, stimulându-le astfel abilităţile aparte pe cel mai specializat post în jocul în 11.
Dacă studiile efectuate în trecut au evidenţiat diferenţe de ordin psihologic şi al performanţei între jucătorii de câmp şi portarii de fotbal, în schimb prea puţine se ştiau legat de aspectul dacă apărătorii buturilor deţin cumva abilităţi perceptuale şi cognitive diferite.
“Spre deosebire de restul jucătorilor de fotbal, portarii sunt solicitaţi să ia mii de decizii foarte rapide pe baza unor informaţii senzoriale limitate sau incomplete”, a semnalat Michael Quinn, un fost goalkeeper în prima ligă a Irlandei, care studiază pentru masteratul în neuroştiinţa comportamentală la University College din capitala republicii, Dublin.
Quinn şi cercetători de la unităţile de învăţământ superior Dublin City University şi University College Dublin au recrutat 60 de portari din fotbalul profesionist şi jucători de câmp, supunându-i unor serii de teste în care au fost implicaţi şi non-fotbalişti, cu care i-au testat în paralel pe grupe specifice de vârstă, căutând să detecteze diferenţele manifestate în abilitatea de-a distinge sunetele şi semnalele luminoase, şi de-a le separa unele de altele. Iar procedând astfel, le-a permis să estimeze marja timpului de îngemănare a informaţiilor recepţionate de voluntarii studiului – mai explicit, a timpului în care diferitele semnale senzoriale fuzionează laolaltă în creier.
Studiul publicat în Current Biology a semnalat că portarii de fotbal au o mai rapidă îngemănare a semnalelor în raport cu jucătorii de câmp şi non-fotbaliştii.
“Este aidoma unei estimări mai rapide a diferitelor semnale pe care le primesc”, a spus Dr. David McGovern, psiholog la Dublin City University, conducător al studiului.
Iar portarii au manifestat de asemenea o mai accentuată tendinţă de a separa aceste semnale senzoriale, defalcare izvorâtă din necesitatea de a lua decizii rapide pe baza unor informaţii vizuale şi auditive parvenite în momente diferite, McGovern semnalând că “a fi goalkeeper echivalează foarte mult cu o deprindere multisenzorială. Care nu necesită doar informaţia de natură vizuală, dar şi cea audio, dat fiind că în unele cazuri portarii chiar nu pot vedea deloc mingea, iar atunci trebuie să se folosească de zgomotele legate de traiectoria sa, pentru a intui unde ar putea ajunge. Ce credem că se întâmplă ţine de faptul că, ei având nevoie să abordeze pe căi diferite informaţiile senzoriale, rareori le integrează. Şi merg în schimb pur şi simplu pe simţul care le asigură primirea celei mai rapide informaţii.”
Titlul complet al studiului publicat în Current Biology este „Profiluri distincte ale procesării multisenzoriale între portarii din fotbalul profesionist şi jucătorii de câmp”, fiind publicat luni pe www.cell.com/current-biology.
