Timișoara fotbalistică praf și pulbere, iarăși cu poalele-n cap. Soție de sportiv în lacrimi, ”cred că l-au lovit pe soțul meu.” Politehnica în avantaj la pauză, FC Brașov la final: 1-2 (1-0). Fani viola, după jucători la vestiare: GALERIE FOTO + declarații

Ce a început rău, la primul meci acasă al Politehnicii în 2022, cu ”violeții” și fanii lor lăsați în beznă pe gazonul și în tribuna lui ”Dan Păltinișanu la defectarea instalației de nocturnă și abandonarea jocului cu Petrolul, s-a încheiat astăzi după-amiază și mai rău, la ultima partidă acasă a bănățenilor din acest sezon, pierdută printr-o răsturnare de scor după pauza manșei I a barajului de menținere în Liga 2, suporterilor umplându-li-se paharul și dând năvală spre intrarea la vestiarele de pe ”Știința” pentru a cere socoteală învinșilor. Și-a fost fără menajamente, împărțite fiind ”vorbe dulci” în timpul și după Politehnica Timișoara – FC Brașov 1-2. 

Barajul pentru evitarea retrogradării nu poate fi cu examene parțiale, căci așa, prin prisma primei reprize a întâlnirii tur din Banat de la ora 14, televizată, Politehnica ar fi absolvit aidoma unui student periclitat de repetenție, dar redresat cumva la ultima strigare. A înscris încă din minutul 6, dintr-o lovitură liberă, și a intrat în avantaj la pauză, când efectua deja a doua înlocuire, după o primă parte relativ bună – probabil printre cele mai bune ale poliștilor în noul an, conturată pe valul reușitei rapide, care a alimentat încrederea și speranțele. 

Iar alb-violeții au trecut de puțin pe lângă 2-0 și în minutul 6 al reprizei secunde, atunci în urma uneia dintre numeroasele centrări expediate în jocul de astăzi, după care însă mai totul a luat-o încet, încet razna. 

În locul desprinderii gazdelor, egalarea reușită prompt de ardeleni la colțul scurt în urma unei alte centrări, deja în primele zece minute ale părții secunde, zguduitură suficient de mare pentru a deraia planurile șubrede ale bănățenilor. Susceptibili încasării loviturii de grație, aplicată de nou-promovații de sub Tâmpa la mijlocul reprizei a II-a, la un minut după ce Călin Moldovan efectua o dublă modificare în unsprezecele oaspeților: 1-2.  

Culmea ironiei pentru timișoreni, s-au văzut depășiți în nici un sfert de oră de o formație modestă, a cărei prestație a fost astăzi totuși inferioară celei a gazdelor, turnură a lucrurilor evidențiind tocmai slăbiciunile Politehnicii. 

Căci, oricât de invincibili s-au dovedit a fi brașovenii în deplasările din 2022, mai întâi egali la Iași și Miercurea Ciuc unor gazde care anul trecut pe vremea asta jucau în Liga 1 respectiv în play-off-ul Ligii 2, apoi învingători pe linie în play-out prin a înscrie măcar câte două goluri pe meci, chiar 3 în Timișoara în martie, 3-2 pe ”Electrica”, apoi 3-0 la Buftea cu urmașa Farului și 2-1 cel mai recent la Târgu Jiu, Politehnica a avut astăzi o pâine de mâncat cu FC Brașov, bună de bătut. 

Însă minusurile ce-au adus-o pe ”Poli” la baraj s-au îngroșat și reliefat odată ce timișorenii au cedat avantajul pe teren propriu. Nu s-au descurcat pe ”Știința” nici luna trecută, să-i ajungă din urmă în clasament pe cei din Șelimbăr, distanțați tocmai în jocul direct din Banat de locul de baraj, și n-au făcut față până la urmă nici primului test pentru evitarea retrogradării în Liga 3.

Iar odată ce nou-promovații brașoveni au trecut la conducere, un repertoriu vocal până atunci favorabil alb-violeților din partea suporterilor s-a transformat într-o ”chemare la ordine”. Fanii viola au schimbat placa pentru turul barajului, încurajându-și echipa, însă, când situația a luat-o la vale, i-au taxat fără a-i cruța pe favoriții lor, etichetându-i ”jucători de Serie C”, cu amenințări în rimă, ”Vă rupem picioarele!”

Plumbuite la 1-2 și ”tăiate” cu asemenea ”îndemnuri” însuflețitoare pe ”Știința”. Fanilor lăsați în beznă pe ”Dan Păltinișanu” li se umpluse de tot paharul lângă UPT, iar în ceața rațiunii au văzut doar negru în fața ochilor, chit că examinarea era încă în curs. 

Greu într-adevăr de înghițit să tot pierzi cu 1-2 pe ”Știința” și în martie, cu Hermannstadt, și în aprilie, cu nou-promovata CSC 1599 Șelimbăr, și în mai, cu o altă nou-promovată, FC Brașov. Pe teren, cu busola din nou rătăcită, poliștii căutau în zadar egalarea, în tribună, fierbere fără astâmpăr, răzbătând ”vorbe dulci” cu ochii pe cronometru, ”p***elor!”

Erupea tensiunea mocnită și latentă din sânul alb-violetului, camuflată fără succes de conducere, sugestiv în privința situației generale a Politehnicii fiind faptul că în ultima vreme n-a intrat în planuri un ”pilon” al campaniilor recente, fundașul Scutaru – rămas pe metereze după purjările din 2021, neconvocat și de această dată. 

Atât de profunde pot fi de fapt complicațiile în care s-a încâlcit încet și sigur Politehnica, încât, în condițiile unui lot și așa cu limitările sale – contabilizând pierderi precum cea a lui Zaluschi, a ajuns să nu conteze în momente delicate până și pe un fost căpitan. Dar nu-i oare așa în viață, că ”păcătosul” adevăr grăiește? 

Acest tronson final al insucceselor pe ”Știința”, nu departe de lacătul de pe ”Dan Păltinișanu”, 1-2 de la 0-2 la pauză acum nici o lună cu cei din Șelimbăr, pe 16 aprilie, iar apoi 1-1 cu Metaloglobus și 1-2 astăzi cu brașovenii, este consecința greșelilor peste greșeli comise la Politehnica în absența unui management sportiv competent. 

Căci oare cine l-o fi adus vara trecută pe banca tehnică pe Dorin Toma, și pe care filiere ale imixtiunii politice? Scutaru sau vreo ”p***ă” chinuindu-se astăzi pe căldura de pe ”Știința”!?! Nicidecum. Iar dinspre Maramureș, spre Dâmbovița. La fel. Cine l-o fi reactivat pe Nicolae Croitoru și a înfăptuit o nouă schimbare de antrenor în plin sezon de toamnă, pentru a ”n”-a ediție la rând? Însă, mai presus de toate, cine ar fi cei cu ”ideile luminate” de a-i alege ca pe cireșe pe aceia care au ajuns să-i învestească pe Toma sau Croitoru?

Cu Șerban și Cociu eram edificați, iar tocmai Rosenblum și Iacob mai lipseau din peisaj, din rău în mai rău, fără ca rezultatele să mintă, corolar al neputinței manageriale. Peștele de la cap se împute, iar dacă asta-i Politehnica primăverii lui 2022, este așa nu neapărat pentru că ”violeții” nu pot ține acasă un minim avantaj după pauză sau pentru că anticipabile erau limitările evidente ale celor din spațiul tehnic – aspecte care trec la consecințe, ci pentru că lui ”Poli” nu-i poate fi bine cu ”marii oameni de fotbal” de pe Bega implicați în fenomen. Parcurgi organigrama și ridici din sprâncene, parcurgi reprezentarea din Societatea pe Acțiuni și ridici din sprâncene, totul fiind departe de speranțele și strădaniile de-acum aproape zece ani ale fanilor viola pe coclaurile Timișului. Dezamăgirea-i mare, frustrarea greșit direcționată spre ”vinovații de serviciu” în ”ghete”.

Acesta este însă nivelul scăzut al competitivității în forma actuală de reprezentare a Politehnicii, neperformantă, și greu de crezut că, într-o asemenea ”schemă”, peștele s-ar curăța într-adevăr de la coadă, conform spuselor din popor. Căci un lot limitat valoric și calitativ nu poate camufla deficiențele conducerii, ci este conform chipului și asemănării acesteia. Într-un veritabil lanț al slăbiciunilor, rezultatele înregistrate fiind o exacerbare a realității nespuse, a adevărului inconvenabil.

Unde ați fi voi oare, de exemplu Contra sau Codrea, ”Tim” ori Vlaicu, pentru a nu mai pomeni de timișoreanul care a evitat cu o nou-promovată în Liga 1 barajul de supraviețuire!? CS Mioveni deasupra liniei, cu ex-polistul Săndel Pelici pe bancă. Și un exercițiu de imaginație. De ce ar fi incompatibilă competența ex-fundașului alb-violet cu prezența pe banca trupei de suflet? Datorită limitărilor certe ale Timișoarei fotbalistice în general și ale Politehnicii în particular, un studiu de caz în devenire. La care nu funcționează ”schema de tratament” cu asemenea ”moașe” la căpătâi.

Acesta-i nivelul Timișoarei, unul tot mai modest, calat de incompetență, lipsă de viziune și know-how, cu o certă inerție și rigiditate, inflexibilitate, calat de orgolii mărunte și meschine. E la un nivel de tarabă proptită de dregători și cumetri țesând de o manieră diletantă undeva în umbră, speriați de transparența căreia ar trebui să îi fie asociat clubul fotbalistic reprezentant al UPT în anul centenar.   

La asemenea limitări, nu-i de mirare că te învinge acasă în 2022 mai tot Sibiul și Brașovul fotbalistic, nu neapărat mari poli de forță ai sportului rege fotbalistic actual. Dar colacul de salvare al Politehnicii în ambulatoriu ar putea veni, paradoxal, tocmai din Sibiul fotbalistic, pe gazoductul închis al retrogradatei din elită, Mediaș. De a cărei eventuală dispariție, care ar duce la faptul că Gaz Metan n-ar mai fi înscrisă în viitoarea ediție a Ligii 2, ar depinde salvarea la ”masa verde” a pierzătoarei dublei manșe Politehnica – FC Brașov. Cu ”violeții” cu un picior în groapa eșalonului terț, cu ardelenii văzând luminița de la capătul tunelului, conform acestui 1-2 în manșa I. Dar și cu mențiunea că nici un meci nu seamănă cu altul, cu trimitere la returul de pe ”Tineretului”. 

Și oare în ce parte o fi luat-o ”Poli” de când anumiți învestiți în funcții au fost induși în cadru. La deal ori la vale? Ale cui ar fi deciziile numirii acestor aleși ai ”Timișoarei fotbalistice” dar și ale cui dintre acești aleși or fi hotărârile care au dus la actuala stare de fapt? 

Căci dacă în pauza de iarnă achiziționezi pe bâjbâite de hăt departe din Regat și tocmai la baraj începi cu Iamandache, atunci asta ai, și n-are nici o vină ”recrutul”, ci astea-s limitele inteligentsiei Timișoarei fotbalistice. Pe unii componenți nu poți conta, ba indisponibili, ba trași pe tușă de club, cu altul nu mai poți continua deja din minutul 25, cu un altul încă de la pauză, și tot așa. Acesta este lotul creionat de competitivii și competenții din birourile poliste, astea-s rămășițele sale la baraj în ”schema de tratament” experimentată cu Toma pasându-i ștafeta lui Croitoru.

Și interesant de semnalat, nou-promovații brașoveni s-au aliniat în deplasare cu 4 titulari născuți după anul 2000, mai exact 3 în 2001 și unul în 2004, pe când gazdele axate pe întinerire, cu numai doi din 2003. În rest, ani aproximativ similari, titulari ai vizitatorilor din 1985 și 1989, ai poliștilor din 1987 și 1989, titulari ai galben-negrilor din 1995, 1996, 1997 și 1998, ba chiar 3 din 1995, titulari ai bănățenilor din 1994, 1995 – 2 jucători, 1997 și 1999 – chiar 3 sportivi. 

Sportivi favoriți și nu ”p***e”, și nu este clar cine ar fi cu adevărat și de fapt ”p*****e” de la Politehnica Timișoara. Necesar ar fi un detector mai fidel de identificare a verigilor slabe, iar și detectorul aplicat prin alte zone de activitate.  

Nu de alta, dar ”p*****e” au ieșit totuși ”la vorbitor” când fanii dezlănțuiți au asaltat accesul la vestiare pentru a le cere socoteală după înfrângere, semn că nu s-ar ascunde la momentul explicațiilor ”la cald”. Dacă au făcut-o pentru calmarea spiritelor sau din convingere, mai greu de știut cu exactitate, dar și-au asumat eșecul. 

Când ar ieși însă vreodată în față un ”om de fotbal” din Timișoara să admită franc propriile-i limitări!? Trag aer în piept în umbră, așteptând ameliorarea turbulențelor. 

Astăzi, doar au sperat că o scot cumva la capăt, dar a ieșit rău de tot.

Nu părea așa în minutul 6, când, după un prim cartonaș galben aplicat de Găman lui Gherghe pentru faultul asupra lui Ursu la circa 18 metri, Doru Andrei a șutat pe jos în dreapta portarului, la colțul scurt, și a înaripat galeria: 1-0. Toți jucătorii au alergat spre fani pentru a se bucura laolaltă de acest gol. La care galeria l-a solicitat și pe cel de-al doilea. Care n-avea să mai vină.

Dar pentru moment nu era rău. Soarele de mai, sus pe cer. Gazonul, bun. Atmosfera de meci, ca pe ”Știința” în zilele mai bune, cu câteva sute de spectatori și scandări ale susținătorilor: ”Poli! Poli luptă pentru noi!” Se și difuza în direct, ceva nou de la ”bezna Politehnica – Petrolul”. Iar și olteanul Găman părea a da semne că ar fi găzdar bănățean, mai găzdar până și decât Adrian când face mereu propagandă pentru struțocămila Municipalității.

”Poli” controla începutul, iar după un corner al marcatorului Doru Andrei, Cristian Bocșan relua din 6 metri cu capul și balonul lovea în fața porții, de unde ricoșa milimetric peste transversală. Nu puteai să nu speri, chiar dacă din minutul 25 alb-violeţii sufereau pierderea lui Oanea prin accidentare, înlocuit cu Pamfile.

Un prim semn rău?

Da. La pauză încă o modificare la alb-violeți, Gerbi în locul lui Lazăr, iar puțin mai apoi se așterneau ”norii negri” deasupra ”Științei”. Mai exact, după ocazia mare a lui Ursu, care a reluat din 4 metri pe lângă poartă. 

Nu tu 2-0, ci 1-1 în minutul 53, când Negrean a egalat cu o execuţie cu călcâiul din faţa porţii, după o centrare și recentrare de pe dreapta a lui Lambrinoc. Inerție în lanț a defensivei poliste, portar pironit.

Și totuși, o nouă ocazie a Politehnicii, în minutul 58, când Gerbi a trimis cu capul puţin peste transversală, de la 9 metri. Iar apoi Ursu ajungea o minge la colţul lung, dar reluarea sa ”din prima”, în minutul 62, a fost peste transversală. 

Ieșea și Iamandache, intra Bakoș, iar la oaspeți o dublă modificare, de bun augur.

Căci imediat mai apoi, în minutul 67, a fost 1-2, după ce Piper a preluat lejer în preajma noului intrat Bakoș un balon respins de Mera și a trimis plasat în stânga lui Păduraru, din marginea careului de 16 metri.

Picătura care a umplut paharul fanilor viola.

I-au apostrofat pe jucători, că nu joacă nimic, ”p******r!”, ”jucători de Serie C, vă rupem picioarele!” Picioare de sportivi sub contract cu lumea strălucitoare a impresariatului sportiv. 

Picioare care totuși au mai mișcat ceva, chiar și sub această ploaie de expelative cu amenințări verbale. Căci urma o nouă mare ocazie de gol, spre final, în minutul 83, când Erik Gerbi a reluat balonul în transversală. Poli a continuat să insiste, dar timpul și inspirația erau pe consumate.

Răbdarea altora, consumată total.

Căci ce a urmat la final, a fost de groază. Conferința de presă a fost scurtcircuitată, primul la declarații, antrenorul oaspeților, rămânând cu vorbele în gât după trei minute. Întrerupt de circa 50 de suporteri descinși în zona vestiarelor, cerând socoteală jucătorilor după înfrângerea suferită.

Doi-trei chiar au pătruns spre vestiare, lucrurile s-au precipitat, au descins și jandarmii, unii jurnaliști filmau. Unuia i-a fost smuls aparatul, altuia i-a fost dictat în aceiași termeni neortodocși să ascunde camera, altul a fost întrebat de auz.

Fani sătui de această Timișoară fotbalistică în dezmembrare, Timișoară tot mai mult cu poalele-n cap, de râsul României, Când Apro, cu noroi pe față, era ilustrata perfectă a infrastructurii sportive de pe Bega după Ripensia – Csikszereda 1-2 pe ”Dan Păltinișanu” în decembrie 2021. Când pe același gazon liderul Ligii 2, Petrolul, rămânea în beznă în februarie 2022, sub cătarea camerelor de filmare ale difuzorului de trust expert în măști, distanțări, viruși, înțepări și așa-zise ”războaie”, niște prefabricate. Timișorenii erau imunizați la un asemenea tratament acasă, deopotrivă fani și jucători, lăsați în întuneric în propriul oraș. Dar până și vizitatorii? Când puțin mai apoi Ripensia dădea rateuri pline de cacofonii despre Liga 3. Cumva, firesc, asta mai lipsea, să erupă și suporterii viola împotriva favoriților.

Tocmai ruptura care n-ar fi trebuit să apară. Chit că s-au aruncat totuși ceva săgeți rătăcite și spre ”administrație”, ”delegați”. Ne știm cu toții, nu-i nevoie de prezentări. Un târg cu pretenții de emancipare și o turmă majoritară într-o zonă de confort profund, asezonată cu ignoranța ca binecuvântare.   

Capac la toate, apăreau până și ”mascații”. Ei mai lipseau. Se putea altfel? Iar în plus mai emanau și clasicele inepții ale aceluiași inconfundabil ”vârf” de lance al presei, luând la întrebări ”organele” cu îndemnuri mobilizatoare, dar mai ales pițigăiate: ”De ce nu dați cu spray?” 

Nu era absolut deloc necesar pentru a se potoli spiritele. De ce să fi fost inflamate gratuit chiar și mai mult? Sunt unii puși pe turnat gaz pe foc, piromani de-a binelea!? Căci galeria a ajuns a fi ascultată de unii jucători care au ieșit în fată. Luat primul la intrebări, portarul Păduraru n-a fost cruțat, ”tu ce faci, dormi în poartă?” La echipele cu probleme se mai încasează goluri și pe colțul scurt, chiar și la case mai mari. Și ce faci, tragi de timp din minutul 46? Și tot așa. Când joci cu frica-n oase și-n sân, ajungi să tragi de orice.

În acest haos al dezolării, bomboana pe colivă, o soție a unui fotbalist chiar plângea. ”Cred că l-au lovit pe soțul meu…”, printre sughițuri și lacrimi.

Primăvară a dezbinării poliste, culese fiind cioburile incompetenței altora. E ca-n viață. Unii-s ”vinovații de serviciu”, pe când cei veritabili cad mereu în picioare, Hopa-Mitică. 

Timișoara fotbalistică dă pe-afară, urmări ale declinului peste ani. E de râsul lumii în raport cu propriile-i standarde, e decăzută din cale-afară, praf și pulbere. Mentalitatea este de vină, iar ceea ce este cel mai grav la cluburile de pe Bega din Liga 2 ține nu atât de incompetență, cât de iresponsabilitatea incompetenților, de a nu-și da seama că sunt în eroare. Sunt în norișorul lor, în care sunt ferm convinși că bine fac ceea ce fac. Iar nimic nu le-ar zdruncina falsele percepții. Un prim punct de plecare ar fi să-și adreseze niște întrebări pe aceste linii. 

Până atunci, împătimiții fani ajung să-și ia la rost favoriții, și să-i placheze din vorbe la glezne. Aici s-a ajuns în orașul care în nici un caz nu mai poate emite judecăți de valoare, căci nu mai este nici pe departe etalonul standard al unor repere de căpătâi. Duse sunt zilele când orădenii aplaudau de pe margine ”Tatăl nostru” rostit în genunchi de suporterii Politehnicii pe străzile capitalei Bihorului în martie 1990, e ca într-o altă viață. Acum n-ar mai fi nimic de aplaudat, și mai că nu ni se bate obrazul, lăsată fiind Timișoara fotbalistică în amarul ei. În zona ei de confort. În bezna nocturnei dar și una a minții. Iar ”lumina” nu vine în mod cert dinspre conducători. 

Mai e un retur, și bine-ar face ”violeții” să iasă la liman din punct de vedere sportiv. Că ar putea ieși oricum apoi la ”masa verde”, aia e evident, ținând cont de unicitatea României cu al său fotbal după chipul și asemănarea alegătorilor săi, 272-0 pentru candidatul unic. 

*

Politehnica: Păduraru – Radu, Mera – cpt., Bocşan, Oanea (minutul 25, Pamfile) – Bîrnoi, Lazăr (46, Gerbi), Ignea, D. Andrei (78, Vukoje) – Iamandache (64, Bakoş), Ursu.

Pe bancă: Murariu, Devenish-Meares – Plumbuitu, Huminic şi Rogosic.

Antrenor: Nicolae Croitoru.

FC Braşov: Popescu – Gherghe, Fustar, Burlacu – Drăgoi, Piper (minutul 90+2, H. Popa), Constantin (90+2. Leonte), Dumbravă – cpt. – Lambrinoc (66, Iorga), Angelov (85, B. Roșu), Negrean (66, Lascu).

Pe bancă: Mutu – El Azzouzi, Toderaşcu şi V. Mihalcea.

Antrenor: Călin Moldovan.

*

La cald…

Nicolae Croitoru: „Nu ar mai fi prea multe de zis, cert e că nu trebuia să ajungem în situaţa asta. Deja este un film care se repetă. Începem bine jocul, am făcut 1-0, am avut şi ocazie de 2-0, după care după pauză totul s-a rupt. Am primit două goluri, destul de uşor zic eu şi, deşi eram avertizaţi, au jucători care centrează foarte bine, au atacanţi de calitate, dacă în prima repriză am reuşit să blocăm lucrurile astea, în repriza a doua nu am mai reuşit şi totul s-a năruit. Ne-am pierdut luciditatea, am fost haotici în tot ce am făcut”

Despre supărarea suporterilor care au venit la vestiare: „Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, nu am fost afară, sigur au tot dreptul să fie nemulţumiţi, rezultatele nu au fost cele care trebuiau să fie, nici calitatea jocurilor nu a fost cea care trebuia să fie. Şi nu este vorba doar de un joc, este o serie destul de lungă de jocuri… Este greu de explicat, lucrăm bine la antrenamente, venim la joc şi e altceva.”
 
„Am fost motivaţi, chiar şi la pauză discutăm, că suntem în grafic, trebuie să rămânem la fel de motivaţi, va trebui să ne mai căutăm situaţii să mai înscriem şi un al doilea gol, dar, ceva se întâmplă de fiecare dată. Sigur, poate au fost şi accidentările, care astăzi chiar au venit în lanţ una după alta, schimbările pe care le-am făcut, le-am făcut doar pe accidentări, forţaţi de situaţia din teren, dar nu e nicio scuză, nu avem voie să avem nicio scuză… E greu de crezut că poţi să ai patru schimbări pe accidentări…”

Călin Moldovan: „Nu s-a schimbat nimic (n.r. la pauză), am intrat poate puţin ezitant, am făcut un cadou adversarilor. Am luat gol din fază fixă. Ştiam că sunt foarte periculoşi la faze fixe, atât prin executanţii pe care-i au, cât şi prin talie, dar după ce am luat golul eu spun că am echilibrat jocul, am fost echipa pozitivă, care a încercat să joace. Sigur, a fost un joc lipsit de ocazii, până în final, când iarăşi gazdele au avut o ocazie mare într-adevăr, iarăşi la fază fixă… Dar eu spun că jocul a fost echilibrat, am fost echipa mai pragmatică. Felicit băieţii pentru marele caracter de care au dat dovadă astăzi. Sunt nişte băieţi de o înaltă ţinută moral. E o victorie importantă, dar nu decisivă. Suntem la pauză cum ar veni, avem avantaj. E clar că sub nici o formă nu vom aţipi, nu vom adormi şi sunt conştient că vom avea parte de un meci greu. Va fi un meci echilibrat, aşa cum am spus-o înainte de meci, nu se va decide nimic după prima manşă. Sigur, am câştigat, avem un ascendent moral, dar vom face tot ce depinde de noi să ne păstrăm acest avantaj şi după al doilea meci. Am spus că am jucători de înaltă ţinută morală, jucători de caracter, care au reuşit să treacă peste micile probleme pe care le avem şi să-şi facă meseria aşa cum trebuie. Încă o dată îi felicit. Să ajungă şi la ei mesajul: mai avem încă o repriză de jucat.”

Fotografii

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


1 × = cinci

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: