La niciun kilometru de Catedrala Mitropolitană şi Corso-ul capitalei Banatului cu Opera la extremitatea sa nordică încă se juca în 1971 fotbal de prima ligă, în Divizia A.
„Marile” Dinamo şi Steaua, dar deopotrivă şi Rapid, Universitatea Craiova, Universitatea Cluj şi CFR Cluj – participante actualmente ca urmaşe legitime sau clone la play-off-ul 1-6 al SuperLigii naţionale, jucau în urmă cu nici 55 de ani pe stadionul unei foste vicecampioane a României din Timişoara, în meciuri pe puncte din campionatul elitei.
Şi pare demult dar nu-i nici cât o viaţă de om.
Iar Universitatea Cluj chiar şi pierdea în iunie 1971 pe prima scenă „la o aruncătură de băţ” de Catedrala Mitropolitană a Timişoarei, aşa cum păţeau pe Bega în acel sezon şi Dinamo Bacău, Petrolul Ploieşti, Politehnica Iaşi şi Progresul Bucureşti, dar şi-a patra clasată, UTA – urmaşă a Industriei Textile care devansa în 1948 la titlu Căile Ferate Române Timişoara, revanşată cu 2-0.
Iar nici Steaua, Farul sau Steagul Roşu Braşov – şi-astfel am enumerat nouă dintre respectivele 15 prim-divizionare, n-au învins atunci în bătătura unicei reprezentante a capitalei Banatului în elită, zero la zero.
Oblemenco, Soo, Codreanu, Neagu, Iancu pentru FC Argeş, Cuperman, Libardi ori Adam numărându-se atunci între oaspeţii prim-divizionari marcatori la Timişoara.
Şi-ar fi doar de remarcat că-n vreme ce la ora actuală grupa I valorică a SuperLigii include două cluburi cu denumiri „feroviare” între cele şase protagoniste ale fazei play-off, în schimb CFR Timişoara încă nici n-a reluat în 2025 returul celei de-a doua grupe „Municipale” din cadrul ligii a VI-a „Promoţie” Timiş, nivel la care activează în Seria 4, ocupant fiind după 10 etape al locului 5, devansat de Victoria Arena Utvin, Pindul Dudeştii Noi şi CS Giroc-Chişoda.
Deşi în urmă cu nici 16 ani încă se juca fotbal secund-divizionar la stadionul CFR, cu alb-vişiniii gazde vreme de patru sezoane la rând în Liga a II-a, până-n 2009.
CFR Timişoara, clasat pe podiumul naţional în 1947, după campioana IT Arad şi Carmen Bucureşti, iar în 1948 chiar vicecampion al României strict în urma „textiliştilor” alb-roşii de pe Mureş, care-i învingeau în acel an pe „feroviarii vişinii” de pe Bega şi-n finala de la Bucureşti a Cupei României, 3-2 pe Venus, a ajuns însă de ceva ani sub povara vremilor.
Iar un simplu exerciţiu de imaginaţie ar fi suficient pentru a se putea deduce în ce condiţii a găzduit CFR ultimul său meci de campionat din eşalonul şase în ultima după-amiază de marţi din noiembrie 2024, acasă cu vecinii de cartier de la CSŞ Bega, nu de alta dar clişeele de la vechiul stadion „de la Gara Mare” vorbesc de la sine.
Imagini document la început de primăvară în 2025 de la arena gazdă şi a primului concert postdecembrist al grupului Phoenix în Timişoara, în 1990, între atâtea şi-atâtea întâlniri fotbalistice.
Inclusiv chiar prim-divizionare până şi-n deceniul trecut în mult iubitul fotbal feminin al forului federal din Bucureşti, CSF CFR 1933 Timişoara menţinând astfel vie în felul său până la un moment dat flacăra participării „feroviare” pe prima scenă a României.
Dar n-a mai fost loc de sport şi-n urmă cu cinci ani pe vremea asta, în primăvara lui 2020, când diversiunea pLandemiei „sperietoare” Stupid-19 îşi răspândea tentaculele şi pe gazonul stadionului CFR, în totalitate cotropit de containerele şi corturile de campanie din arsenalul „măsurilor” luate sub forma achiziţiilor publice din dările contribuabililor prea puţin conştienţi că sunt subiecţi cobai ai unui genocid planetar, dar în orice caz manipulaţi şi dezinformaţi.
Şi-uite ce s-a ales, „din grija pentru om”, de trecerea „caravanei Stupid-19” pe iarba verde a terenului CFR, deturnat ad-hoc în 2020 în teren fertil al implementării unor „scheme de tratament” mortale.
Da, urmaşi ai lui Mengele au trecut în actualul deceniu şi pe gazonul bătrânului stadion „de la Gara Mare” a Timişoarei, iar jur împrejurul terenului – în tribunele altădată înţesate de public spectator, iubitor al fotbalului, sunt toate urmele cu putinţă ale deşertăciunii arenei sportive a capitalei Banatului.
Şi-aceasta este Timişoara „sportivă” a anului 2025 într-o ţară cu datoria externă la zi conform BNR de binişor peste 200 de miliarde de euro în creştere secundă cu secundă şi practic pe cale de a fi căpătuită „la bucată”.
Una bucată fier vechi fiind lăsată în decăderea paraginei „la o aruncătură de băţ de Catedrală”, dar vorba-ceea, la fostul stadion UMT ras de pe faţa pământului nu există nici măcar cel mai infim însemn că pe-acolo ar fi trecut cândva în eurocupe marea AC Milan, ci doar „betonul şi sticla” de duzină, aşa încât poate fi care va să zică şi mai rău.
Iar din nou vorba-ceea, bebeluşii şi lăuzele de pe Bega vor trăi cu totul şi cu totul deosebit experienţa naşterii în prima maternitate publică din vestul României construită în ultimii 50 de ani, cea a Spitalului Judeţean din Timişoara, nu de-alta dar peste liniile de tramvai se vor ridica „betonul şi sticla” fără doar şi poate mute ale înlocuitorului vechiului „Dan Păltinişanu” pe cale de demolare.
Însă, într-o capitală a Banatului cu o staţie de alimentare cu carburanţi în imediata proximitate… fără gard a unicei vechi săli polivalente cu o tribună a Timişoarei, bătrâna fostă „Olimpia” – „Constantin Jude”, e loc şi de-un stadion cu zeci de mii de „scoici” peste linii de Maternitate.
E doar logic.
Şi mai limpezi fiind imaginile grăitoare de la CFR. Sau ce-a mai rămas din el de pe urma „bunului gospodar”.
