Ţinută în sfârşit după aproape 2 ani, Adunarea Generală a AJF Timiş e marcată de absenteism şi de lipsa de pe ordinea de zi a dreptului la cuvânt al delegaţilor cluburilor afiliate

Asociaţia Judeţeană de Fotbal Timiş s-a trezit într-un târziu să pună în scenă Adunarea Generală Ordinară, obligativitate în privinţa căreia era atât datoare cât şi binişor restantă, dar ceea ce a rezultat într-un sfârşit a lăsat de dorit, dovedindu-se că forul în cauză a întreprins demersul mai mult de nevoie, constrâns de stipulările propriilor statute şi regulamente, prin prisma cărora era „pe roşu” în raport cu factorul timp, decât de bună voie, în slujba celor din suflarea fenomenului fotbalistic judeţean, grupările afiliate. 

Apropo de care, cam multe n-au fost reprezentate la Adunarea Generală Ordinară a AJF Timiş, desfăşurată în cea de-a doua sâmbătă din decembrie, cluburi din teritoriu semnalând că n-au fost înştiinţate din timp în scris, conform procedurilor şi aşteptărilor, cu 30 de zile înaintea evenimentului, apelurile telefonice recepţionate dinspre Timişoara cu doar două-trei săptămâni înaintea reuniunii determinând unele grupări să adopte poziţia de a nu răspunde cu prezenţa.

Nu este tocmai limpede dacă motivul real al absenţelor a avut de-a face cu întârzierea cu care ar fi fost înştiinţate cluburile în privinţa evenimentului, întârziere invocată ca motiv al neprezentării, iar în plus şi lipsa unei înştiinţări scrise, înlocuită cu cea telefonică, sau dacă au constituit pretexte şi alibiuri pentru a nu mai bate drum oricum aproape degeaba până în capitala Banatului, însă cert este că unora le-a fost lăsată senzaţia organizării în pripă a Adunării Generale, de nevoie, dat fiind că AJF Timiş era de-a binelea restantă la acest capitol. 

Iar dacă multe cluburi n-au avut reprezentare cu această foarte rară ocazie în activitatea fotbalului timişean, în schimb, alţi participanţi n-aveau cu adevărat ce căuta în incintă, în condiţiile în care ar fi fost vorba despre „clubul şi delegatul”, normă ce n-a fost întrutotul respectată, nu doar delegaţi ai grupărilor semnând condica prezenţei, ci, în unele cazuri, şi alte persoane din cadrul anumitor cluburi, consemnându-se care va să zică „dubluri” ori „tripluri”. Însă totul e… bine când „se termină cu bine”, nu de alta dar, incinta din Hotelul Streliţia fiind însufleţită de participanţi, Adunarea Generală „a dat bine” numeric, creând impresia unei prezenţe de-a fir a păr, când de fapt absenţele erau numeroase.

Conform celor menţionate, au fost prezenţi reprezentanţi a 82 de cluburi afiliate, din totalul de 118, aşadar niţel peste două treimi, aproape treimea pe de altă parte absentă nefiind detectabilă la o primă vedere, dat fiind „umpluturile” din partea altor grupări.

Care va să zică tare rar şi cu întârziere se convoacă o Adunare Generală, iar nici măcar atunci nu se-ntâlnesc partenerii de întrecere toţi laolaltă. Ce păcat.  

Un şi mai mare păcat fiind legat de faptul că de pe ordinea de zi a lipsit cu desăvârşire acordarea dreptului la cuvânt delegaţilor membrilor afiliaţi, ceea ce, absolut firesc şi normal, se purta pe vremuri cu asemenea ocazii, de astă dată limitările fiind certe, cu alocuţiuni strict din prezidiu, la care au luat loc de exemplu Ciev, Ghiciulescu, Poclid, Malac, Trancă ori Ruja. Care va să zică tare rar şi oricum cu întârziere se convoacă o Adunare Generală, dar nici măcar atunci, o dată, nu pot lua cuvântul cei „din teritoriu”. „Democratic” oare? „Săritura cu graţie” peste un asemenea punct necesar pe ordinea de zi ar putea avea de-a face cu aspectul că nu ştim încotro ne grăbim în această „epocă a vitezei”, de unde şi faptul că adunarea a durat 76 de minute, aşadar mai puţin decât timpul de desfăşurare al unui joc de fotbal, al cărui „fluier de final” a venit şi-acesta în pripă pentru a se câştiga poate timp în favoarea „mobilării”, „la masa” ulterioară Adunării Generale, dar poate că omiterea dreptului la cuvânt a fost înadins gândită pentru a nu fi tulburate anumite urechi sensibile la eventualele ofuri lansate de anumiţi participanţi. Să nu fie afectat care cumva spiritul de voioşie al Sărbătorilor.

Iar şi să fi vrut să ia cumva cuvântul, „peste” ordinea de zi, ar fi fost destul de dificil, la grija organizatorilor de a-şi implanta în sală vigilenţi yes-men de planton care să înăbuşe la o adică dorinţele unor participanţi de a-şi spune păsul.

Şi-ar fi multe, multe de spus din fotbalul judeţean, raportat la numărul scandalurilor „din iarbă” şi ale nemulţumirilor aproape constante vizavi de arbitraj şi observare, fără însă ca nici măcar musca să nu fi deranjat cumva măcar o clipită Adunarea Generală cu asemenea tematici. Subiect tabu, neatinse şi lăsate deoparte. A fost într-adevăr tare „curat” totul, dar poate că prin vreun cotlon era multă mizerie îndesată sub preş.

Iar dacă nici după aproape 2 ani de la precedenta Adunare Generală n-a fost timp şi de altceva decât de luări de cuvânt de la prezidiu, trebuie că decidenţii fotbalului timişean sunt într-o goană nebună şi n-au vreme de „pasat microfonul”, neavând timp şi de spusele trimişilor cluburilor afiliate.

Putea răzbate vreun adevăr inconvenabil?

Se putea „tăia” ulterior la montaj, căci a fost oricum în incintă strict numai şi numai portavocea preferată şi „de casă” a AJF Timiş, nu că am suferi oarecum şi cumva în sensul că am fi avut oarece de pierdut, nici pomeneală.

În incintă nefiind spre exemplu personaje chiar marcante din fotbalul judeţean al ultimilor ani, precum fostul preşedinte al CJA, Nicolae Grigorescu, aşadar dintr-o sferă a jocului – arbitrajul, ce suscită atâtea parlamentări şi controverse, încât absenţa presei ar trece în termeni comparativi ca neobservată, insignifiantă.

Cineva a lipsit mult, mult, cu-adevărat mult şi din plin – mostră fidelă a răririi „flăcărilor vii” din fenomen, căci dacă nici Alexandru Dumitraşcu nu era „flacără vie” a „fotbalului mic” timişean la nivelul copiilor şi juniorilor, atunci cine? 

Şi-aşa ne ducem cu toţii, depinde însă în mod absolut esenţial şi „cum”.

Şi cum a fost aşadar Adunarea Generală?

Cu „marcaj” mai atent decât pe suprafaţa de joc, în meci, la cei cărora bine ar fi făcut să ia cuvântul. Căci sunt lucruri de spus, ce ar merita din plin rostite în plen, şi nu pe la colţuri ori la „Radio Erevan”, cum de exemplu că prea „acide” s-ar arăta a fi „ploile de cartonaşe”, având mai degrabă de-a face nu atât cu indisciplina din fenomen, cât cu alimentarea surselor de venituri ale Asociaţiei, sub forma unei oarecare „vânători” sub abilă acoperire. „Plouă” într-adevăr în ultimele sezoane cu suspendări, penalităţi sportive şi tot tacâmul, invers proporţional fiind de exemplu timpul alocat dreptului la cuvânt. Ce discrepanţe.

Şi totuşi, cei care n-au putut deschide gura în plen, martori muţi ai unor dări de seamă, au întins în schimb… mâna, alegându-se de la caz la caz, în funcţie de „dărnicia” amfitrionilor, cu nimicurile de-ale unor asemenea ocazii cu nuanţe festive. În tradiţia perpetuată postdecembrist a românescului „se dă ceva”.

Unii s-au ales cu câte o plasă cu însemnele AJF Timiş, cu o mapă şi 3 mingi, alţi participanţi alegându-se cu 3 mingi fabricate de o altă marcă producătoare, o agendă, un pix. Acest „se dă ceva” a fost neuniform, cu variaţii pe aceeaşi temă, dar nu şi identic pe adresa tuturor recipienţilor, ci s-a împărţit în cel mai bun caz la nimereală, în cel mai rău, după oarecare… preferinţe. Chiar şi persoane cunoscute din fenomen fiind tratate cu… „rateuri” iar omisiunile fiind netezite apoi prompt prin completarea conţinutului. Păi se poate-aşa, măi gazde bune?

Dar celorlalţi? Căci dacă din totalul celor 118 afiliaţi au răspuns cu prezenţa 82, zecilor lipsă li s-au expediat tot telefonic şi atenţiile?

Prosperitatea în fotbalul timişean a venit la plasă, luându-se mereu plasă. Zahărul şi uleiul n-au fost aşadar identice, şi nici mălaiul, deşi mălai mare şi mai ales în creştere pe Pop de Băseşti de la an la an.

Pe a cărui adresă mingile procurate în martie de la FRF au poposit nu în plasă în schimbul a câte 200 de lei, o sută sau 50, împărţite fiind după bunul plac puţin după Sfântul Nicolae, la cât de „cuminte” a fost fiecare grupare. Cuminte cu stăpânirea, şi nu cu minte.

Iar apropo de stăpânire, cam cu întârziere pomenim enumerarea conducătorilor, cu care s-ar fi căzut a începe – păi nu-i aşa?, a vorbit mai întâi preşedintele AJFT, vreme de vreo două minute în care a lecturat promisiunile de pe o foaie, vorbind şi Raul Ghiciulescu, care a punctat că noul conducător al CJA este Zaharie Ciev, cum că Grigorescu şi-a dat demisia, dar şi Ciprian Trancă, de exemplu despre tragerea la sorţi a Cupei României, cel mai mult luând „bilanţul”, prin spusele doamnei Ruja.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa. Că-n sală a fost şi-un ţambal, iar pe el şi-o batistă mare, mare. Iar pe la colţuri tot felul de preşuri cu gâlme. Totul e însă bine când se termină cu bine, mai ales cu „mobilarea” ulterioară, necesară unor asemenea „grei” şi la propriu, şi la figurat.

Dar chiar n-a mai fost parcă vreodată într-atât de inflamat, tumefiat, îmbolnăvit şi-mbătrânit în rele un eşantion în 11 al sportului judeţean. Parc-avea altădată ceva prestanţă şi talie, nu chiar tras printr-un inel, aidoma generalilor prusaci, dar cât de cât o coloană vertebrală mai aliniată ideii de sănătate prin mişcare şi sport amator. Căci despre fotbal ar fi mult mai greu de vorbit. Ori actualmente alura unora poate stârni buclucaşe confuzii, cum c-ar fi vorba despre Asociaţia Judeţeană de Sumo. 

N-am aflat şi meniul mesei ulterioare cu scaune proptind preţioase şezuturi, doar „meniurile” de mai jos, dar cum mesele de Crăciun şi Revelion sunt prin preajmă, e de aşteptat ca „greii” să intre şi mai grei în 2024. Cu sprinţare perspective senine inclusiv la pungă pe anul ce bate la uşă, prin prisma tendinţelor şi traiectoriilor în speţă din 2021 spre 2023. La mai mare!

Bifată fiind aşadar şi Adunarea Generală Ordinară, şi o extraordinară piatră de pe inimă s-a luat restanţilor întârziaţi cu efectuarea ei, totul poate fi luat frumuşel de la capăt. Nimic neputându-le sta în cale în rândurile afiliaţilor, cu zecile pe lista absenţilor, cu zecile şi zecile pe lista tăcuţilor din audienţă. 

Că-i doar vorba despre „fotbalul lui 272-0”, unicat mondial. 

 

 

Pe plan intern se mai joacă doar în SuperLiga, luni de la ora 20 la Botoşani, cu „câini roşii” bucureşteni în rol de oaspeţi ai întâlnirii codaşelor la încheierea etapei a 20-a, o a 21-a având loc tot în 2023. Ultimele rezultate din primele 6 eşaloane şi clasamentele la zi, pe coloana ierarhiilor şi datelor tehnice a secţiunii Fotbal în Sporttim.  

  

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Divizia D Timiş, Fotbal, Judeţ, Promoţie și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


patru − 3 =

 


Ultimele articole din categoria Divizia D Timiş: