Din gama „orice faptă bună nu rămâne nepedepsită”, suporterii lui Glasgow Rangers din grupul de peluză „Bears Union” sunt acum căutaţi spre identificare după ce clubul pe care-l susţin i-a condamnat public ca reacţie pe liniile corectitudinii politice tipice UEFA, for continental care a catalogat mesajul afişului desfăşurat de ultraşi, „Ţineţi afară ideologiile woke străine – APĂRAŢI EUROPA”, ca fiind „banner rasist şi/sau discriminatoriu” şi acuzând în consecinţă gruparea vicecampioană a Scoţiei.
Care, bineînţeles, în cel mai clasic stil împăciuitor cu „stăpânirea” odată ce a adulmecat sancţiunile cu care se va alege dinspre UEFA, s-a declarat „ruşinată” să fie etichetată cu o asemenea acuzare dinspre forul continental.
Ultraşii din „Uniunea urşilor” s-au făcut extrem de vizibili în cursul returului optimilor UEFA Europa League adjudecat acasă la loviturile de departajare de „albaştrii” cu Ianis Hagi intrat din minutul 85 împotriva lui Fenerbahce, prin a desfăşura afişele cu majuscule de-o şchioapă pe trei secţiuni chiar în spatele porţii de la peluza Copland Stand a arenei Ibrox Park, cu peste 60 de mii de spectatori în tribune, iar acum Rangers FC îi infierează public în fel şi chip.
Prin a declara între altele într-un prelung comunicat că este „de-a dreptul jenat că se află în faţa unor semnificative sancţiuni pentru acţiunile unei foarte mici minorităţi”, evidentă exagerare în condiţiile în care respectivul grup nu alcătuieşte doar o foarte mică minoritate, cum i-ar conveni clubului a-l zugrăvi din motive cât se poate de lesne de înţeles.
Ba mai mult, cel mai probabil ca majoritatea spectatorilor să gândească mai mult sau mai puţin pe linia explicitată în mesajul afişelor, doar că nu-i dispusă a-şi complica existenţa prin a-şi „pune paie în cap”, ceea ce o determină să tacă şi să-şi „vadă de treabă”, fără a şi spune, pentru a nu suferi eventuale repercusiuni, ceea ce este cât se poate de posibil să încuviinţeze tacit.
Diferenţa fiind dată de faptul că unii au avut temeritatea de a lua poziţie, din galerie, ceea ce a atras atenţia din plin asupra lor.
Realitatea inconvenabilă „sistemului” – căruia docil i se aliniază din interes pe diversele sale paliere de exemplu atât UEFA cât şi clubul de la Ibrox Park – e că ideologiile woke au inundat poluant cu anii spaţiul public european şi-au intoxicat fibra socială alcătuită de marea majoritate firească, normală şi naturală, în numele aşa-ziselor „drepturi şi libertăţi” ale unei restrânse minorităţi – însă cât se poate de vocală şi agresivă ca utilă masă de manevră a urzitorilor din umbră ai ingineriilor sociale.
Iar ori de câte ori un grup are temeritatea de a lua iniţiativa împotriva a ceea ce ar fi „naraţiunea oficială”, este automat incriminat cu acuzele standardizate tiparelor invocând aşa-zisul „rasism”, separat ori la pachet cu „discriminarea”.
Aşadar „şi/sau” conform terminologiei UEFA – acest braţ de implementare în arena fotbalistică a politicilor birocratice unionale folosind şi sportul rege drept vehicul utilitar al diverselor inginerii sociale prefabricate pe pielea maselor.
„A fi acuzat în 2025 de un asemenea aspect e ruşinos pentru club, iar dispreţul pentru cei responsabili va fi împărtăşit de marea majoritate a suporterilor noştri”, i-a încolţit clubul pe respectivii ultraşi în cel mai învăluitor atac cu putinţă, fără ca gruparea de la Ibrox Park să fie bineînţeles cumva jenată sau ruşinată când susţinătorii din acea „uniune” a fanilor îşi achiziţionau biltele de acces la meci.
„Această acuzare va induce consecinţe pentru club, timp în care acţionează de asemenea să-i identifice pe cei responsabili şi se asigură că respectivii vor suferi de asemenea consecinţe”, a mai sunat ameninţătorul comunicat.
Făcându-se că ignoră mesajul de pe afişele „Uniunii Urşilor”, referitoare pe bună dreptate la „ideologiile woke”, cu îndemnul de bun simţ „Apăraţi Europa”, şi invocând ca nuca-n perete şi ca şi cum ar răstălmăci sub forma propriei interpretări semnalul de alarmă din partea fanilor, prin a pune aceeaşi placă într-atât de uzată la cât de folosită este, a aşa-zisului „rasism” şi „discriminării”, pentru a fi pe placul „stăpânirii”, UEFA.
Sau o altă mostră a absurdului corectitudinii politice ca literă de lege de ceva vreme aspru aplicabilă în Scoţia.
În completarea lunguieţului comunicat, Rangers s-a declarat un „modern, progresiv club de fotbal, şi suntem neînfricaţi de mândri de diversitatea echipelor, personalului şi suportului nostru”, întrebarea fiind ce-ar avea de-a face realităţile factuale obiective ale existenţei ideologiilor woke şi îndemnul „Apăraţi Europa” cu cele invocate de club.
Sau sunt prompt aduse mereu în discuţie aceleaşi clişee ca panaceu universal al aplicării căluşului în gură la orice fel de utilizare a unor termeni care nu s-ar încadra în normele îngrădite ale noii „naraţiuni oficiale”.
Unde dai, prin ceea ce-au semnalat cât se poate de legitim acei fani, şi unde crapă, prin modul cum au mutat totalmente cadrul discuţiei cei din club, referindu-se „pe pilot automat” la cu totul altceva cât au atins tonul maxim al replicii: „Pentru evitarea oricărui dubiu, dacă nu crezi în 2025 că absolut oricine e binevenit s-o urmeze pe Rangers la Ibrox sau în deplasare, atunci Rangers nu e clubul pentru tine, şi ar trebui să te disociezi imediat de club”.
De fapt, adresându-se astfel propriilor fani, nota bene, plătitori de bilet, şi declarându-se ca fiind un club „progresiv”, Rangers FC doar a dovedit ceea ce se ştia – fapt valabil pentru toate cluburile din industria fotbalului – şi-anume că e parte a „sistemului” care a deturnat frumosul joc sub forma unui vehicul utilitar al implementării ca scop în sine a unor anumite inginerii sociale devastatoare pentru societăţile secularizate apusene şi nu numai, deja compromise irevocabil ca urmare a ideologiei praf în ochi a „Diversităţii, echităţii şi incluziunii”.
Conform cărora ar fi aplicabilă mereu aceeaşi „placă stricată” a „rasismului” şi „discriminării”, indiferent de circumstanţe şi contextul discuţiei.
Şi în baza cărui căluş în gură se are în vedere eliminarea din tribune a oricăror voci care ar putea aduce în discuţie tematici inconvenabile „sistemului”.
Sau altfel spus, respectivii suporteri ar fi acceptaţi doar ca „oameni de bine” achitându-şi biletul de intrare şi asistând la meci precum la o piesă de teatru, însă fără a manifesta „glasul tribunei”, prin scandări sau înscrisuri.
Ceea ce-ar chiureta „septic” fotbalul de însuşi farmecul conferit în comuniunea competitori – spectatori ca parte a evenimentului sportiv.
Iar asta doar pentru că astfel ţine a-şi impune UEFA punctul tiranic de vedere şi obsesiv în controlul său ca parte a imixtiunii pseudo politicului în fotbal.
Căci nu suporterii au adus „discursul politic” în peluză, ci doar au reacţionat cât se poate de firesc, normal şi natural la imixtiunea pseudo politicului în sport prin a implementa asfixiante inginerii sociale urzite prin intermediul struţocămilei birocratice unionale şi folosindu-se de „braţul” său în teritoriu, UEFA, pentru a se asigura de respectarea întocmai a acestora.
Ultraşii, printre ultimii care mai au curajul a lua poziţie, de bun simţ şi firesc în numele unei majorităţi saturate dar tăcute, la toate absurdităţile cu care s-a pricopsit Europa în numele unui „limbaj de lemn” în raport cu care comuniştii s-ar declara invidioşi, dar care fani sunt şi puşi în consecinţă la zid.
Ori se „autodisciplinează” prin „corijarea” atitudinilor la „şcoala de corecţie” a stăpânirii, ori sunt liberi a se autoexclude.
Ceea ce, constatând decăderea „progresivă” a fotbalului, ar echivala cu un câştig sub forma trezirii în crezuri şi simţiri a fanilor de bun simţ şi cu spirit civic. Pierderea fiind a fenomenului în sine, prin a-şi anihila „vocea tribunei” şi a o agrea doar pe cea convenţională, conformistă, înregimentată, de fapt „suprimată”.
Culmea ironiei, chiar recent era acuzat tot pe nedrept de… acelaşi „rasism”, dar în fotbalul turc, şi antrenorul oaspeţilor lui Rangers, Jose Mourinho, de la Fenerbahce, club din Istanbul care câştiga cu 0-2 returul la Ibrox Park dar era eliminat la Glasgow la loviturile de departajare în cursul cărora doar Hagi rata dintre executanţii scoţienilor. „film” al penalty-urilor despre care puteţi reciti AICI.
Lui Rangers să-i fi păsat mai mult de confirmarea în post a înlocuitorului lui Clement, Barry Ferguson – nimeni altul decât fostul căpitan al „albaştrilor”, pe care i-a ghidat acum de pe bancă la reuşita unui 3-2 duminică în deplasare la liderul campion concitadin Celtic, decât să-şi critice public în asemenea hal proprii fani doar pentru a-i face pe plac forului continental cu al său covor roşu la picioarele dictoanelor cu toane şi împănate cu corectitudine politică a birocraţiei unionale.
