Un reales de 14,55% din totalul timișorenilor cu drept de vot, o tribună cel mai adesea cu sub 1.000 de privitori

Conform previziunilor, Timișoara are un primar reales deși doar 14,55% dintre localnicii cu drept de vot au ștampilat în dreptul numelui Robu, adică doar câte unul la fiecare aproape 7 alegători de pe listele de pe Bega, și așadar ce mai majoritate și ce mai democrație, o absurdă comedie!, dar această reconfirmare echivalează cel mai probabil, referindu-ne strict la fotbalul divizionar, și cu încercările edilului de a continua ”proiectul”. De a adăuga încă din această vară măruntaie de tocătură, dacă se va nimeri cadrul legal de sifonare, la cele deja mult prea multe milioane de euro stoarse anapoda și fără efect din buzunarele timișorenilor de la lansarea lui ACS Poli în 2012 în B2. Căci te ia amețeala ce mai bani în vânt pe canalul Bega s-au scurs pentru a se ajunge după un mandat exact în același loc, în Liga 2!

DSC_8353

Care va să zică peste 85% dintre timișorenii cu drept de vot nu l-au ales pe reînscăunatul în 5 iunie, o majoritate mai mult decât covârșitoare, așa cum peste 80% nu-l alegeau nici în 2012, dar n-are a face, căci și contribuțiile lor vor fi încă din sezonul 2016/7 țintă a realesului pentru finanțarea unei retrogradate care nu adună cel mai adesea măcar o mie de privitori într-o arenă cu peste 30.000 de scoici alb-violet. Paradoxul este strigător la cer iar la o asemenea anomalie localnicii s-ar împotrivi în lanțuri și șiruri sub formă de proteste stradale, dar asta prin comunități unde oamenii au simț și spirit civic pe o coloană vertebrală fortificată de crezuri, și nu sunt doar niște bieți și banali consumatori de produse și servicii.

Ferocele absenteism de la alegerile locale, onorate de prezența a 78.504 votanți din totalul de 285.512 al timișorenilor cu acest drept, adică sub 29% sau mai bine zis nici măcar unul din fiecare câte 3 localnici, deconspiră neîncrederea populației în întregul circ politic cu ai săi aspiranți la posturi decizionale, neîncredere răsplătită în cazul edilului cu palme de genul finanțării pe parcursul unui întreg mandat a unei ”jucării” electorale care n-a avut deloc priză la timișoreni, n-a prins deloc, ajungând să fie privită cu ochi răi sau chiar detestată în cadrul comunității sportive.

Niște aleși din puțin pe seama unui foarte strâmb și permisiv cadru electoral, arogându-și însă inițiative nepopulare, fără nici cea mai mică consultare civică, alimentați fiind de nemăsurate orgolii și ambiții.

Și măcar pentru această risipire fără noimă a banului public în perioada 2012-2016 în favoarea unui ”proiect” nedorit și nereușit, și ar fi fost suficient un masiv vot de blam. Regăsit în cazul Timișoarei prin absenteismul la urne, favorabil însă aceluiași promotor al ”proiectului”, câștigător nu în niște condiții normale și firești, ci doar pe barba a nici 15% dintre localnicii cu drept de vot.

Ce va urma?

Cert este că retrogradata și-a pierdut pe nimic majoritatea efectivului, liberi de contract, ca o altă pagubă la alte și mai mari pagube pe parcurs, rămânând doar o brumă de componenți.

Cert este și că, pe măsură, banca tehnică este la fel de în aer, de vreme ce al patrulea antrenor din același sezon a preluat-o tocmai în ultima săptămână a campionatului de parcă l-ar fi prins pe Dumnezeu de picior, ca un patetic și trist clișeu al actualei condiții a tehnicianului din fotbalul mioritic.

Cert este că arena ”Dan Păltinișanu”, cea mai mereu ca și goală la meciurile din Liga 1, a fost scoasă la licitație de CJT, covârșită de costurile mari de întreținere. Ineficiență pe toate planurile.

Cert este că astăzi și taman imediat după alegeri începe procesul intentat de administratorii locali Curții de Conturi în privința legitimității plăților efectuate de către Municipalitate către ACS Poli, și stopate din scurt la finalul verii precedente, iar premizele unei răsturnări a situației nu sunt roze prin prisma absenței unui răspuns al corpului de control pe adresa edililor într-o primă jumătate a anului în care CLT și-a lăsat asociații fotbalistici fără bani în buzunar. Cu alte cuvinte, dacă se va reconfirma că plățile au fost ilegale, și alții ar îngroșa rândurile celor băgați la dosar, tot din Municipalitate, din vremea lui Marian Iancu, cu fostul edil printre cei vizați.

Iar în rest, investitorii privați în clubul cu pricina, ca unică alternativă cu adevărat viabilă, s-au înghesuit de pomina lumii în absența oricăror stimulente și facilități. Așadar, încotro din această fundătură? Cu banii tocați însă și cu mari datorii iar de-acum și fără încasări din drepturi de televizare, cu jucătorii pierduți ca și pe nimic iar în general pe un cadru juridic inadecvat, ACS Poli nu mai prea are marje de manevră dar mai ales, și cel mai grav, credibilitate și priză la public, de fapt moartă încă din fașă în această privință. Ceea ce nu va mai atrage, chiar și în cazul unor spectaculoase răsturnări de situație, favorabile voturi ale consilierilor pentru mari finanțări.

Căci pe nimic a fost pierdut anul trecut pe vremea asta juniorul Vlad Dragomir, înhățat de Arsenal, ca o altă pagubă în contul iluștrilor băgăreți în ale fotbalului, așa cum tot pe nimic dus a fost ca primă strigare după retrogradare accidentatul mijlocaș Ovidiu Popescu, de fapt un soi de recuperare a banilor împrumutați de impresarul Opria clubului celor de la CLT, CJT și UPT, club care s-a ales cam ca… la vot, cu o zecime din total, jumătatea din 200.000 de euro mergând în buzunarul cămătarului iar restul la clubul de proveniență, ACF Băban Marcel Jimbolia. Apropo de care, ilustrul neguțător auto Anton se zgârcea și în cele din urmă opunea pe vremea nefastului său mandat la club să achite această cel mult zecime grupării jimboliene, pentru achiziționarea definitivă a internaționalului de tineret, ca o altă pagubă la multe alte pagube, rod al totalei incompetențe.

Dar iată că nimeni n-a plătit nimic pentru toate marile erori, doar păcălitul contribuabil, deși tot ceea ce a însemnat ACS Poli a echivalat cu jongleria pe banul public. La rând și pe țeavă Cristi Bărbuț, cel mai probabil la fel de ieftin și pierdut pe mai nimic, și tot așa, că ar fi un nume sau altul…

Dar rămân ai noștri ca brazii, gen Miculaș, acest Napoleon ajuns la Liga 1 șef executiv dar și frunte a Consiliului Director, și fără a-l uita pe Maier, ex-paharnic de alaltăieri căruia i se croia un ușurel drum deschis în arbitraj, cam cum se ung lucrurile pe la noi, ex-cavaler al fluierului de ieri, până a se învolbura oarecum apele în jurul tagmei așa zișilor împărțitori ai dreptății.

Milioane de euro tocate în 4 ani pe nimic, o cacofonie absolută și o rușine în numele Timișoarei fotbalistice, dar și un reales promotor de proiect, la fel de ambalat în a struni și pe mai departe jucăria, acum cu aceeași pledoarie din momentul 0, despre localnici, Banat, timișoreni și tineri din propria bătătură. Și la mol rulează tot mai multe filme.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 1 și etichetat cu , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Comentariile nu sunt permise.


Ultimele articole din categoria Fotbal: