A venit şi sâmbăta primului meci acasă pentru „violeţi” în noul campionat al Ligii a III-a, dar nu şi prima victorie în etapa a doua, unica divizionară a Timişoarei în întrecerile la nivel naţional ale FRF fiind nevoită cel mult a egala din nou precum sâmbăta anterioară la Lupeni, tot pe mijlocul reprizei secunde, împotriva vizitatoarei Progresul Pecica prin „mânzul” de 18 ani Sebastian Avramescu, elegant la 5 minute după ce era introdus într-un joc în care numai şi numai singurei formaţii orăşeneşti reprezentând fotbalul din Timiş în ţară i s-au opus barele dar a şi fost ocrotită de ele pe „Electrica”: 1-1 (0-1).
Şi totuşi, nici un capăt de ţară prin prisma frăgezimii echipei alb-violete, cu tineri şi foarte tineri în unsprezece, jumătate din jucătorii de câmp aparţinând de fapt generaţiilor 2005 şi 2006, iar optimiştii incurabili vor semnala chiar aspectul că, deşi încă fără succes în primele 180 de minute ale Seriei 9, poliştii Timişoarei au totuşi o zestre dublă faţă de cea deţinută după primele două apariţii ale campionatului trecut în anul revenirii prin retrogradare în Liga 3, pe-atunci cu un singur punct în cont, 0-0 tot pe „Electrica” la debut cu buzieşenii, urmat de eşecul cu 2-1 la Lipova, unde elevii lui Codrea abia semnau pe final golul de onoare al reducerii din deficit.
Ceea ce nu-i împiedica ulterior a deveni vicecampioni ai seriei şi semifinalişti ai barajului de promovare în Liga 2.
Ori de astă dată punctajul e superior iar „mânjii” îndrumaţi de ex-fundaşul Cristian Gălan au manifestat combativitatea şi rezilienţa capacitând reacţia egalării în mai multe rânduri deja, în fiecare repriză în Valea Jiului, de unde au extras un punct în condiţii de adversitate sub forma suflării în fluier şi semnalizărilor din steguleţ, exact la mijlocul reprizei a II-a a primirii pe „Electrica” a pecicanilor care-i taxau din minutul 39 la capul utistului tot de 18 ani Kyrychenko, decisiv cu o săptămână înainte în minutul 47 al lansării în judeţul Arad, 1-0 cu CSC Peciu Nou.
Scepticii vor contraargumenta însă că, luând în calcul rezultatele directe din ediţia trecută cu Progresul Pecica, depăşit de timişoreni tur-retur la zero în Seria 8, cu 5-0 după 3-0 deja la pauză pe 14 octombrie 2023 pe „Electrica”, şi cu 1-0 (1-0) anul acesta în martie în penultima rundă a sezonului regulat, reculul alb-violeţilor ar fi evident, galben-albaştrii chiar înscriindu-le în premieră la revederea de la ora 17 lângă Gara de Est, în minutele dinaintea pauzei prin Vadim Kyrychenko, iniţiator al deschiderii lui Mario Salka pe dreapta, de unde i s-a recentrat în marginea careului mic, taxându-l pe Mosoarcă şi puţin experimentata defensivă polistă văduvită nu numai de plecarea fostului căpitan al campaniei anterioare, Bocşan, „refugiat” în Valea Domanului pentru reaccesarea fotbalului de Liga a II-a, dar acum şi de absenţa mult mai tânărului alt fundaş central Aurel Vlaicu, injust eliminat după pauză la Lupeni şi implicit suspendat, suplinit fiind de Amariei, ca unică modificare la start de la o partidă la alta.
Pe hârtie, vizita în Valea Jiului şi primirea pecicanilor aducea a start accesibil, prin prisma faptului că Minerul Lupeni nici nu-şi câştigase de fapt pe teren promovarea din Divizia D iar Progresul nu se mai anunţa în vară ca fiind gruparea ce rata doar în ultima etapă a sezonului regulat trecut calificarea în faza play-off 1-4, însă, pe de altă parte, însăşi frăgezimea poliştilor preluaţi de un nou antrenor principal, precum şi faptul în sine că galben-albaştrii ex-fundaşului şi „violet” Dan Stupar alcătuiesc totuşi cea mai bine clasată garnitură a fotbalului din judeţul Arad în umbra prim-divizionarei UTA, câştigând faza play-out din primăvară a grupei a II-a valorice 5-10 în C8, prevesteau eventualitatea modificării datelor problemei.
Survenită ca atare, Progresul regrupându-se rapid în vară în primele jocuri oficiale din Cupa României, cu un victorios 5-0 la 31 iulie la Socodor şi remiza smulsă la Pecica poliştilor pe 7 august în turul 2, 3-3 revărsat într-un 6-8 favorabil timişorenilor la loviturile de departajare, şi aşezată fiind cu grijă de fostul fundaş central arădean la revenirea pe „Electrica” pentru a evita naufragiul pe Bega din toamna trecută.
Când „Poli” o surprindea în cascadă deja până la pauză pe drumul spre un al patrulea succes la zero în primele 8 etape, iar nu mult a lipsit să deschidă scorul şi de această dată, în minutul 24, cu un şut din afara careului şters de puţin şi de portarul Zamfir în bară, mingea deviind în corner, ce-i drept la doar câteva minute după ce şi Mosoarcă se arăta a fi la post în faţa ex-polistului Haloş, în continuarea fazei Kyrychenko ochind rădăcina barei.
Jumătatea de oră aducea şi o primă modificare, la arădeni, Borcea preluând locul lui Denis Salka, iar fanii polişti sperau şi tot sperau că se va mai şi întoarce roata în favoarea „violeţilor” lor la reprezentaţiile oficiale pe „Electrica”, nu într-atât de „fortăreaţă” prin prisma ultimelor rezultate, pierzătoare în dispute eliminatorii la baraj respectiv în Cupa României cu ghirozenii şi dumbrăviţenii, după ce nici în play-off-ul ediţiei trecute în C8 victoriile pe propriul gazon n-au fost majoritare, doar două din 5, fără a mai fi simţit aici gustul victoriei din 18 mai, 3-1 cu buzieşenii.
Iar lucrurile au luat o turnură şi mai apăsătoare pentru galerie şi asistenţa de la tribuna I când şi Kyrychenko i-a pus în dezavantaj pe timişoreni pe tabela de marcaj, precum tot în prima repriză un alt jucător străin şi sâmbăta trecută în contul gazdei Minerul Lupeni.
Ori nici măcar în Liga a III-a fotbalul din acest colţ de ţară nu mai furnizează marcatori de prin părţile locului, un atacant de culoare semnând o „dublă” pentru cei din Valea Jiului, contracarată de „dubla” unui tânăr cooptat de bănăţeni de peste munţi, iar un ucrainean rodat de UTA asigurând golurile ocupantei locului 5 în campionatul trecut!?
Însă motivele de a te lăsa purtat pe gânduri ca iubitor al fotbalului de pe Bega sunt multiple şi justificate, ilustrata „refugierii” unicei divizionare a Timişoarei dar totodată şi singurei trupe orăşeneşti din Timiş în diviziile FRF în „cutia de chibrituri” a Electricii fiind cât se poate de sugestivă în sensul restriştii de netăgăduit din fenomenul local.
În ditamai capitala Banatului.
Prăbuşită fotbalistic în condiţiile în care concitadina CFR se târâie în liga a VI-a „Promoţie”, Ripensia abia a repromovat în eşalonul 5 „Judeţ”, cât de exemplu despre fostele vecine din zona Pădurii Verzi, UMT îşi dădea ultima suflare iar vara în curs aducea aruncarea prosopului şi din partea… Electricii, nici măcar prin „Municipal”.
Norii sunt apăsători şi grei iar cei mai sprinţari la suflet întrevăd acea rază însorită, dinspre Calea Buziaşului la chinurile facerii unei viitoare arene, dinspre vechiul oval şoaptele că i s-ar găsi în cele din urmă culcuş de veci şi un înlocuitor de beton şi sticlă, iar chiar sub ochii lor prin prisma prospeţimii noului val viola care ar urma să crească spre maturizare în vreme ce i se pregătesc gazoane moderne la picioare, toate să se aşeze cândva la locul lor.
Speranţe într-adevăr ar exista, iar speranţa moare oricum ultima, mai rău decât la ora actuală oricum nefiind cu putinţă pentru fotbalul de pe Bega, dar realitatea e că, indiferent de proiecţiile în viitor, povara blazonului violet apasă pe umeri tineri şi foarte tineri, împinşi „la înaintare” într-o postură delicată, chiar ingrată.
Căci marea, marea majoritate a locuitorilor capitalei Banatului nici măcar nu mai face haz de necaz în privinţa „studenţilor”, tachinaţi pe vremuri cu bancuri tip „Bulă, tu cu cine ţii, cu mama sau cu tata?”, „Păi cu Poli, că nu bate pe nimeni!”, emblematica grupare de altădată devenind cantitate neglijabilă în estimările atâtora şi atâtora, cât despre bunii cunoscători de altădată ai fenomenului, s-au cam risipit pe la casele lor, nu tu zeci de mii de privitori pe bătrânul „1 Mai” fie şi la meciuri de Divizia B, ci spre o mie cu indulgenţă în încorsetările „Electricii”.
Pe care nici nu-şi mai poartă paşii ex-internaţionali „tricolori” implicaţi până-n iunie din plin la polişti, Pantilimon şi Codrea, semn că malaxorul de tocat sufletişti ai fenomenului îşi continuă rotaţia parcă la infinit, când un marcator împotriva Realului sacrificat, când vreun alt fost prim-divizionar alb-viola, şi tot aşa, într-un fotbal de pe Bega cu rândurile oamenilor de sport veritabili oricum tot mai rărite de-a binelea şi încet, încet… încărunţite.
Totul căzând pe umerii unor tineri şi de 18-19 ani, vreo jumătate din garnitura de start, cu mâinile numai bune pentru scoaterea castanelor din foc, aceasta fiind miza ca ultim refugiu la care a recurs într-o veşnică repliere într-o incontrolabilă retragere inteligentsia incapabilă a deduce că în fotbalul cu-atâtea variabile e o mare diferenţă între pe de-o parte a-ţi închipui şi imagina că ai ştii şi ai putea, iar pe de altă parte chiar a ştii şi mai ales a putea cu adevărat.
Ori putinţa a fost la cote alarmant de insignifiante prin lipsa reacţiei la maniera nefavorabilă de arbitraj „din Vale”, fiind în principiu de datoria unei conduceri „nu de paie” a se manifesta întru susţinerea intereselor clubului şi a apărării foarte tinerei garnituri viola, care n-are nevoie de o asemenea maturare cu tratamente „la rece” a la anii predecembrişti, însă nu prea mult de mirare, din moment ce la urma urmei şi clubul aniversându-şi deja centenarul contribuia în 2022 la urne la celebrul şi inegalabilul „272-0” al fotbalului carpatin.
Tinerii aveau reacţie în teren, Istratie egalând în fiecare repriză la Lupeni, nu însă şi slujitorii mai vechi sau noi ai destinelor poliste, iar unde-i loc de fluieraşul Iviniş din minierescul Zlatna, e neîndoielnic loc şi sâmbăta viitoare de o ardeleancă la centru pe „Electrica”, Roxana Timiş, grăbind finalul pesemne cu gândul întoarcerii spre casă.
Întrebându-te şi ce păzesc decidenţii unicei divizionare în picioare a Timişoarei, dar mai pe larg şi câţi or mai fi rămas cu-adevărat veritabilii oameni de fotbal pe care se mai poate conta pe Bega întru resuscitarea fenomenului.
În toată această prăbuşire înscriindu-se totuşi săptămânal câte un „mânz” la cuvânt, iar după ce marcatorul „din Vale”, Istratie, l-a luat puţin după pauză la ţintă pe Zamfir, scăpat cu faţa curată, Gălan le-a dat credit după prima oră de joc lui Avramescu şi Prună, înlocuindu-i pe Boariu şi căpitanul Marincu, iar mezinul din avanposturi Sebastian Avramescu şi-a făcut rapid simţită prezenţa, fructificând mingea lungă din partea lui Rotariu şi lobându-l dinafara careului pe portarul Progresului, ieşit inoportun, precum Istratie egala la 2 peste goalkeeper-ul Minerului: 1-1 în minutul 68.
Semn că „Poli” cea fragedă nu se dădea nici în ruptul capului bătută.
Dar se vedea totuşi bântuită atât de propriile inerente limitări şi erori, cât şi de periculozitatea emanând din fluierul Roxanei, „vulpoiul” Arsene, abia, abia intrat în locul lui Suslak, mângâind transversala dintr-o lovitură liberă din preajma careului, la intrarea în ultimul sfert de oră.
Protejată de bară, Politehnica a mai scos cărţi din mânecă şi a căutat alţi servanţi pentru Istratie şi Avramescu, tot bara şi opunându-i-se, la capul lui Istratie, Avramescu fie luându-l la ţintă pe portar, fie ratând de puţin colţul lung.
Trei puncte at fi însemnat cu totul altceva la prima reprezentaţie acasă pentru moralul unei tinere trupe în continuă reconstrucţie de peste un an, având cu atât mai mare nevoie de un ascendent psihologic la paşii de tatonare în noul campionat, care le aduce în cale şi alte grupări nontimişene înaintea revizitării „Comunalului” Peciului Nou în etapa a V-a, până atunci sâmbăta viitoare la Sânmartin cu „necunoscuta” Lotus Băile Felix, peste două săptămâni din nou aici cu arădenii Cermeiului.
Dar clasamentul, ca jumătate plină a paharului, e mai surâzător acum decât după primele două etape din turul trecut.
Timpuriu de prezis prea multe în această serie vestică mai slabă ca niciodată, din care oponentele Politehnicii în respectivele prime două runde din ediţia trecută nici măcar nu mai fac parte, deşi nici pe departe nu retrogradau, Phoenix chiar intrând în play-off în ultima etapă a returului în dauna pecicanilor, iar Şoimii Lipova încheia a doua în play-out, însă cert e că alb-violeţii au nevoie de timp iar timpul îi cam zoreşte de fapt pe mai toţi.
N-a fost aşadar încă o victorie timişeană acasă şi sâmbătă, precum cele trei de vineri, iar o altă remiză s-a consemnat şi-n judeţul Arad, Viitorul – Minerul Lupeni 0-0, însă fanii viola au apreciat că mai tinerii lor favoriţi au găsit din nou răspuns, şi la Timişoara.
Răspunsurile lăsându-se aşteptate, fără chip a fi şi oferite, din partea celor care, într-un fel sau altul, au concurat nepotrivit peste ani la starea de fapt mai rea ca niciodată din bătătura fotbalului de pe Bega, ţăndări ca infrastructură, crescând cu ţârâita alte noi generaţii posibil tot de sacrificiu.
Antecendentele fiind nefavorabile şi elocvente în privinţa deşertăciunii pe plan local, iar între timp fenomenul fotbalistic de pe Bega şi consumându-şi în neştire atâtea şi-atâtea „gloanţe” ale redresării, încât senzaţia e că s-a cam ajuns spre fundul sacului ca soluţii viabile şi alternative.
Nici de mirare în consecinţă rezultantele din iarbă, sub forma maximum egalărilor Minerului Lupeni şi Progresului Pecica.
Ori dacă i-ai fi spus acum vrei 15 ani unui hâtru de pe „Dan Păltinişanu” că „Poli” va rămâne din 2023 unica divizionară a Timişoarei dar şi unica echipă orăşenească a fotbalului din Timiş în primele 3 divizii ale ţării, iar că în anul de graţie 2024 va egala la primul meci acasă în campionat pentru un 1-1 cu anonima Progresul Pecica, te-ar fi suspectat de… teoria conspiraţiei.
Fotbalul de pe Bega e într-un moment chiar al naibii de greu, neavând nici o altă şansă decât să strângă rândurile. Ceea ce tinerii viola chiar fac, atât cât se şi poate, ajutându-i oarecum nivelul mai slab ca niciodată al seriei vestice, căci altfel examinările ar fi mai complicate.
Rezultatele tehnice ale etapei a II-a şi programul viitor în C9, pe coloana clasamentelor la zi a secţiunii Fotbal în Sporttim. În Seria 10, „pereche” la baraj a celei vestice, Minaur şi SCM Zalău au maximum de puncte prin victorii la zero în deplasarea rundei secunde, Olimpia Satu Mare câştigând tot cu 2-0 „afară” la Sântandrei după eşecul la debut, 1-2 pe Someş cu sălăjenii.
*
SSU Politehnica: Mosoarcă (n. 2001) – Miclăuş (2006), Amariei (2003), Radu D. Ciurel (2005), Nagy (2001 – minutul 85, Hus – 2006) – Popa (1997; min. 77, Grancea – 2004), Rotariu (2002), David M. Ciurel (2005; min. 77, Pureca – 2004) – Marincu – cpt. (2005 – min. 63, Prună – 1997), Istratie (2004), Boariu (2006; min. 63, Avramescu – 2006).
Rezerve: Enăşescu (2007) – Roşca (2005), Roşu (2004), Fotoniu (2007).
ACS Progresul Pecica: Zamfir – Haloş, Wild – cpt., Iurasciuc, Aldan – Mario Salka, Suslak (min. 75, Arsene), Denis Salka (31, Borcea), Călin – Şimăndan (57, Răchită), Kyrychenko.
Rezerve: Burtic – Bozian, Bain, Olăroiu.
