Valentin Velcea cu V de la vrăjeală fără victorie: Steaua Bucureşti – ACS Poli Timişoara 3-0 pe Naţional Arena, ca şi gol

Vali Velcea a năzuit măreţ în fief-ul Stelei, dar realitatea este că n-avea arsenalul necesar unor asemenea aspiraţii, rămânând cu 11 puncte şi după 9 etape, totuşi peste calcule și așteptări

Cât interes a suscitat vizita nou-promovatei din Timişoara în fief-ul de circumstanţă al campioanei Steaua s-a văzut sâmbătă seară în tribunele ca şi goale ale Arenei Naţionale, dar dacă fanii roş-albaştrilor s-au menajat pentru vizita londonezei Chelsea, de marţi, în schimb Bourceanu, Latovlevici şi compania, în dorinţa de a deveni măcar şi provizoriu lideri ai Ligii 1, nu i-au cruţat pe albii de la ACS Poli, rămaşi cu doar un punct şi un gol în ultimele 5 etape: Steaua Bucureşti – Timişoara 3-0 (2-0).

Trecuţi binişor de perioada de tatonare din partea Stelei, timişorenii au ajuns să încaseze însă două goluri în ultimele nici 20 de minute ale primei părţi, rămânând totodată în 10 oameni înaintea pauzei, când fundaşul dreapta Nohai a primit al doilea cartonaş galben pentru un fault în careu, şi au părut apoi pierduţi pe lăţimea „Naţionalului”, înregistrând cel mai usturător eşec de la promovarea în Liga 1, în runda marcând mijlocul turului, a noua. Care înfrângere s-ar fi putut contura mult mai ruşinos dacă n-ar fi fost largheţea ratărilor unor gazde cu gândul mai mult la albastrul de campioni al unor aşteptaţi oaspeţi din Champions League, nici măcar reacoperirea postului rămas de izbelişte prin eliminarea lui Nohai, cu fundaşul Belu în locul lui Trandu, neputând stopa atacurile uneori ca şi… handbalistice ale favoritei.

Dacă pe la începutul sezonului se putea zâmbi la gluma antrenorului timişorean Vali Velcea cum că ar aborda cu Poparadu poate chiar şi ca atacant duelul împotriva Stelei, în schimb îmbărbătările de joi ale tehnicianului de 40 de ani în privinţa încercării mării cu degetul în Bucureşti, îmbărbătări fără doar şi poate întru tonifierea psihicului unei garnituri în picaj, căci credibilitate nu puteau avea, au adus mai degrabă cu o snoavă răsuflată, sau chiar cu o „vrăjeală”, pentru a-l cita tocmai pe A1 la ACS Poli, care insista repetând presei această vorbă, cu trimitere la unele nemulţumiri mai mult sau mai puţin latente acumulate în cursul celor două sezoane cu promovări pe „Dan Păltinişanu” şi mai apoi.

Iar deşartele speranţe de 2 bani pe Naţional Arena n-au mai avut deloc acoperire odată ce, rămasă în inferioritate numerică şi condusă prin reuşitele lui Piovaccari, în minutul 27, respectiv Stanciu, din penalty, în minutul 40, ACS Poli a fost practic nevoită ulterior să limiteze proporţiile scorului, ceea ce chiar a reuşit, izbutind să scape relativ doar uşor „şifonată” în ciuda unei semicanonade roş-albastre în prima jumătate a mitanului doi, dar mai ales pe seama impreciziei şi pripelii trupei lui Reghecampf, care şi-a permis înlocuirea a 3 piese cheie, în minutele 46 şi 65.

Desigur, iluzoriile speranţe erau oricum cu atât mai mici cu cât absenţa golgeterului fără „boabă” marcată din etapa a 4-a, Szabolcs Szekely, echivala cu „ţinerea liniei” în avanposturi de către un Furtado titularizat în premieră în Liga 1 în acest sezon, după 107 minute cumulate în precedentele două runde, ca rezervă, iar izolarea dezlânatului vârf împins a lăsat practic toate năzuinţele „buturugii mici” pe umerii redutei defensive, care, deseori dejucată cu pase în varii direcţii, a scăpat cât de cât basma curată pe barba lui Nuno Claro, aşa şubred cum e, şi pe lipsa de concentrare a finalizatorilor gazdă.

Lecţia din fief-ul campioanei, stadion nerecunoscut ca atare de puţinii ei fani din „Arena”, „Nici un loc de pe pământ nu poate înlocui Ghencea / Monumentul nostru sfânt”, arată cât de mare poate fi diferenţa între nerealista îmbătare cu apă rece şi trista realitate.

Cine s-ar fi aşteptat, acum realist vorbind, şi nu la „vrăjeala” pomenită tocmai de Velcea, ca nou-promovata să obţină şi măcar o remiză în condiţiile în care nu-l avea pentru prima oară în 11-le de start pe Szekely iar fundaşul Şeroni rămânea unicul marcator al echipei în precedentele 4 meciuri, în urma unei faze fixe!? Doar visătorii care confundă încrederea în sine cu închipuirile.

De fapt, tot un fundaş ar fi putut din nou înscrie, de exemplu Scutaru, dar în propria poartă, probabil derutat de varietatea triunghiurilor desenate până atunci în jurul liniei de apărare în destule perioade de joc, stâlpii defensivei având de departe şi cele mai multe şuturi din meci, dar din păcate doar la simplele degajări ale baloanelor cu ocazia reluărilor din colţul careului mic timişorean, şi asta pentru simplul motiv că Nuno Claro era vădit depăşit la capitolul forţă, putere, tărie, dată fiind „ruginirea balamalelor”, ca un alt semn de întrebare în dreptul lui Velcea, apropo de recooptarea lui Kirev în lot dar neconvocarea sa, aspect devenit din ce în ce mai ridicol.

Bineînţeles, putându-se lega de orice fir de păr, antrenorul ar aminti eventual de capul lui Ovidiu Petre, puţin peste bară, la 2-0, în minutul 72, dintr-o reluare la aceeaşi unică sursă de periculozitate timişoreană, lovitura liberă, executată de un titularizat în ultimele 3 deplasări, Gorobsov, dar cu o floricică tot nu vine primăvara decât peste 6 luni iar realitatea este că „albii” au arătat ca nişte şcolari rătăciţi în Bucureşti, handicapul fiind vădit mai mare decât acest 3-0 de forfait. Ceea ce era de aşteptat, chiar şi înaintea descinderii lui Mourinho în spaţiul tehnic ca o cuşcă sâmbătă pentru un tânăr antrenor cu buget limitat şi contracte prea mari – debalansând fragilul echilibru al vestiarului – în favoarea unor mâini nu neapărat moarte dar nici departe.

O realistă coborâre cu picioarele pe pământ, cu modestia de rigoare, ar fi optimă înaintea vizitei Coronei Braşov, vineri de la ora 21,30 nu de alta dar ACS Poli este încă binişor în grafic ca puncte, dar nu şi ca aşteptări raportate la modestul potenţial constructiv şi la şi mai dubiosul personal dar şi şablon ofensiv.

Redesenaţi, specialiştilor, căci aveţi buget şi pentru creioane şi ascuţitori, nu glumă! Ci poate vrăjeală.

*

Steaua Bucureşti – ACS Poli Timişoara 3-0 (2-0)

Goluri: 1-0 Piovaccari 27´ (mică scăriţă de la 14 metri, peste Nuno Claro, ieşit la picioarele sale, după o preluare lungă de pe D-ul careului mare, unde era găsit de Stanciu, în urma unui triunghi de pase stelist), 2-0 Stanciu 40´ – pen. (în stânga lui Nuno Claro, care sărise pe celălalt colţ, lovitura de la 11 metri fiind dictată pentru un fault prin imprudenţă al lui Nohai, asupra lui Stanciu, care a penetrat frontal în lateral dreapta spre linia de fund, din angajarea uşor lobată a lui Tănase), 3-0 rezerva A. Popa 76´ (cu un şut de la 22 metri uşor lateral dreapta, deviat peste Nuno Claro, uşor ieşit, sub bară, de piciorul lui Petre, de la marginea careului mare).

Sâmbătă 28 septembrie, 20:45; stadion Arena Naţional, spectatori: 5.000.

Steaua: Tătăruşanu – Georgevski, Szukala, Gardoş, Latovlevici – Bourceanu (46, Pintilii), Filip – Stanciu (46, A. Popa), Iancu, Tănase (65, Cristea) – Piovaccari.

ACS Poli Timişoara: Nuno Claro – Nohai, Scutaru, Şeroni, Marovic – Petre – cpt. – Bărbuţ (61, Popovici), Trandu (42, Belu), Gorobsov, Nanu – Furtado (66, Boldea).

Pe bancă: Pap – Nicola, Poparadu, Petrovic.

Cartonaşe galbene: Georgevski (7), Filip (33), Gardoş (45), Tănase (51), Iancu (81) – Nohai (32, 39), Nuno Claro (33).

Cartonaş roşu: Nohai (39).

Arbitru: Robert Dumitru.