Viață de fotbalist fără galerie la meci… ASU Politehnica luftează copilărește frânarea Rapidului: 1-2 de la 1-0 în minutul 85. FOTO + declarații Alexa, Iosif

Alb-violeții Timișoarei erau pe drumul bun al frânării Rapidului și apropierii la 3 puncte de ocupanții locului 2 din Giulești, 1-0 încă din minutul 30 prin dreptul plasat al lui Ignea la centrarea lui Radu, însă și-au rătăcit busola în ultimele nici 5 minute ale primului meci acasă din play-off, lăsând magistrale cu căi ferate pe zona centrală, atacate frontal de ”vișinii”, care au răsturnat fulger scorul, știrbind serios șansele bănățenilor de a promova direct: 1-2.  

Dominantă și suficient de penetrantă în prima repriză a jocului pe care era ca și nevoită să-l câștige pentru a-și conserva șansele reale la prinderea primelor două locuri, ASU Politehnica a sfârșit însă neplăcut prin a încasa din nou tot două goluri în Timișoara de la Rapid, precum pe 6 decembrie, când bucureștenii se impuneau în tur pe ”Știința” cu 0-2, de astă dată însă de o manieră dramatică, după ce ”violeții” au condus pe ”Dan Păltinișanu” până înaintea ultimelor 5 minute.

Acele ultime faze în care, atunci când conduci la limită pe teren propriu într-un joc cheie cu miză și încărcătură, susținerea fanilor te-ar duce spre liman, negreșit te-ar împinge de la spate, te-ar încuraja și ți-ar insufla acel plus necesar în minutele cele mai lungi, impuls pe post de ingredient vital al vieții de sportiv dar și sare și piper ale lumii arenelor, esență a frumosului joc…

Unitate fotbalist – suporter frântă prin dictat pe relația teren-tribună în această existență condiționată în ”starea de alertă”, iar absența susținerii fanilor viola s-a făcut nebănuit și subtil resimțită în examenul poate de cotitură al întregului sezon polist, test spre finele căruia, din două faze în ultimele câteva minute, ASU Politehnica a dat copilărește cu piciorul trudei de luni și luni de zile, periclitată în mare măsură: ”violeții” au rămas cu 33 de puncte înaintea ultimelor 7 jocuri din care 4 acasă, 33 precum harghitenii, pe când FC U Craiova 1948 și Rapid au câte 42, CS Mioveni 38 iar Dunărea Călărași 35.

Bineînțeles că nu sufletiștii ”interziși” fără pic de justificare pe arene au luftat amatoricește victoria pe final, dar răsturnarea potrivnică ”violeților” pe propriul stadion gol constituie exemplul perfect al efectelor resimțite în cele din urmă și la un moment dat de cei din teren în raport cu necesarul susținerii firești de care ar avea nevoie mai la greu și cu care erau obișnuiți altădată din tribună, căci așa-s legile nescrise ale acestui frumos joc, legile firii în sport și viață. Inimoșii din peluză și favoriții lor erau mereu ca un tot unitar, aidoma unei familii, iar acele minute de cotitură le-ar fi trecut poate altfel, fotbaliștii rezistând iar suporterii cântând. Și niciodată nu trebuie subestimat aportul susținătorilor, aparent nedetectabil la ora actuală prin absență, dar prezent în subconștientul sportivului – suprimat actualmente în această privință, imunizat fiind cu resemnarea că fanii îi vor fi din nou aproape când le va acorda clemență stăpânirea. Și n-am spus ”când va da Domnul”, căci dumnezeirea e scoasă forțat din ecuație pe seama unei nații deturnate pe axa răului și implicit cu atât mai captivă în mrejele învăluitoarei posedări satanice exercitate de ocultă asupra mai tot ce mișcă-n țara asta.

Nu, nu, Sporttim n-a luat-o absolut deloc razna, și da – ați citit bine, realitatea constând la urma urmelor în faptul că, oricât de iresponsabili sau interesați și ”vânduți” ar fi cei cu implementarea actualelor politici sociale sub false pretexte, acești executanți ai implementării transformării societale în România sunt într-atât de vinovați exact în măsura în care poporul le permite, încuviințează și le acceptă nejustificatele absurdități cu botniță și ”narațiuni oficiale”, inclusiv interzicerea accesului spectatorilor pe stadioane, interdicție fără strop de acoperire argumentată din punct de vedere științific, medical, sanitar, igienic sau de ordinul cercetării, pentru a nu mai pomeni de inumanul unei asemenea restrângeri pe post de atac fățiș la fibra socială.

Executanții greșesc inuman de peste un an, inconștient sau voit prin prelungirea interdicțiilor, dar mai semnificativă este pasivitatea blazat defetistă a fanilor așteptând cu naivitate ”când va da Domnul”, fără a înțelege deloc cheia și miza jocului. Nu e oare autoflagelare ceea ce fac susținătorii, să se tot dea peste cap pentru a ține în viață o echipă înălțată peste ani până spre cursa promovării în Liga 1, dar pe de altă parte să accepte fără măcar afișarea bannerului din septembrie – ”LIBERTATE PT. SUPORTERI!”, nedreptatea fără margini de a nu putea intra la meciurile favoriților!?

Cum pot oare accepta o asemenea stare de fapt, mai ales în Timișoara cea sângerândă în decembrie 1989, când tocmai pentru libertate se murea pe străzi cu pieptul gol!? Cât pot îndura apatic despărțirea de reprizele a câte 45 de minute întru susținerea favoriților și cât pot deduce că pierderea recentă de turație a ”violeților” lipsiți de-un an de aportul dragilor lor din peluză are de-a face și cu o certă absență, făcându-se în cele din urmă resimțită când îi ardea buza mai tare!? Acum, mai la greu, la 1-0, când cuțitul le era aproape de os și alinare le-ar fi fost freamătul Galeriei Viola…

Mai curge ceva sânge prin vâna unuia dintre cele mai autentice și nedisimulate eșantioane sociale, suporterul de fotbal? Bine că n-a intrat prin docilitatea sa în colimatorul Danei Budeanu, că i-ar aplica etichetarea favorită. Și rău că a lăsat naiv garda jos în trapa psihozei paranoice a mascaradei ”pLandemiei” cu false virtuți, elucubrațiile cu ”distanțări sociale”, ”respect”, ”sacrificarea zilei de azi pentru binele celei de mâine”, ”luminițele de la capătul tunelului” și tot tacâmul profundei spălări pe creier, false piste pentru necunoscători, neaveniți, necitiți, neinițiați. Chiar ați orbit cu toții în transă, chiar v-ați obturat complet gândirea critică, filtrul rațiunii, discernământul și capacitatea de detectare a unui iminent uriaș pericol!? Și nu acela ”virusat” care bruiază mentalul colectiv. 

Pot face fanii tot binele din lume pentru sprijinirea faptică a echipei lor, dat totul pălește în semnificație în raport cu importanța susținerii sufletești a favoriților în timpul jocului, din tribune. Iar ASU Politehnica tocmai în aceste momente de vârf, spre care a tot urcat împinsă fiind de la spate cu anii de fani, avea cu atât mai mare nevoie de suporteri pe ”Dan Păltinișanu”, la ora partidelor acasă din play-off-ul Ligii 2. De când așteptau într-un glas fanii și fotbaliștii aceste clipe ale atacării promovării în elită? Și ce-au făcut fanii din octombrie încoace în ideea de a lupta pentru cauza lor și de a le fi aproape favoriților, după ce în septembrie bine știau să-și manifeste dreptul la ”LIBERTATE PT. SUPORTERI”!? 

Au dat în primire? Din aceste pagini a fost anul trecut indicată Universității Politehnica Timișoara direcția de urmat de a pune burta pe carte, citiți, informați-vă și documentați-vă, pentru a se conștientiza cu ce farsă se poate cădea de acord. Și în sensul în care oamenii sunt obligați să meargă în întâmpinarea schimbării, schimbare în și prin ei. Ori acceptarea conformistă a unei monstruoase minciuni sfidând inteligența publicului te învinovățește și în numele eventualelor generații viitoare, suporterii fiind nevoiți să-și adreseze realiste întrebări… De ce echipa suporterilor a rămas fără suporteri la asemenea meciuri pe care și le doreau împreună?

Pentru că suporterii asta au ajuns să înțeleagă să facă, să aștepte semnul clemenței stăpânirii, când de fapt erau ca și obligați să se manifeste pentru niște drepturi absolut legitime și nelegal retezate pe termen nedefinit, până și jucătorii ajungând implicit pe undeva să uite să mai pomenească public de dorul aportului fanilor, sau să se mai plângă de trista stare de fapt. Tărie de caracter? Nu. Bărbăție? Nu. Stoicism? Nu. Traumă? Da, și astfel se manifestă deja, prin interiorizarea unor simțăminte altfel de nestăvilit…

Au reciproc nevoie unii de alții și este groaznic că nimeni nu ia atitudine pentru recâștigarea firescului lucrurilor, smuls prin urzeală atâtor bărbați bine și de bine. Complici cu toții cruntei realități, prin acceptare… 

Altfel, cu excepția primelor câteva minute, alb-violeții au zburdat în prima parte de parcă i-ar fi avut pe fani în spate, în Peluza Sud, trecând de puțin pe lângă deschiderea scorului deja în minutul 5, după un contraatac purtat de Plazonja pe centru, trimițându-i pe stânga lui Ignea, care l-a luat la țintă pe căpitanul rapidist Voicu, balonul ajuns la Popovici fiind șutat din stânga mult peste bară.

Semn că se poate, ocazie care i-a impulsionat cu atât mai mult pe timișoreni, simțind o oarecare deconectare relaxată a ”vișiniilor” și că ar avea o pâine de mâncat. Într-adevăr, învingătoarea în serie din capitală se arăta neconectată la joc, lăsând spații pe fondul dezorganizării manifestate pe faza defensivă și acționând neconcludent când în posesia mingii, fără alura unei secund clasate pe loc de promovare directă.

Poliștii în schimb s-au dispus într-un sistem mai consistent liniei mediane, cu fundașii centrali Coadă, Bocșan și Scutaru între care nu s-a regăsit așadar căpitanul Mera, pentru pozițiile ceva mai avansate ale lui Radu pe dreapta și Sergiu Popovici pe stânga, zona centrală fiind ancorată de Codrea și Cioinac dar și beneficiind de reapariția lui Alin Ignea, pe când în avanposturi i-a fost alipit lui Axente croatul Plazonja. Patru modificări așadar față de 11-le pierzător sâmbătă în Bănie, Coadă, Bocșan, Ignea și Plazonja fiind preferați într-o nouă formulă lui Mera, Rus, Ivanovici și Munteanu, ultimul fiind neconvocat.

Dan Alexa avea de gestionat și deplasarea deja luni după-amiază la Mioveni, învingătoare ieri cu 1-5 la Călărași, iar modificările s-au arătat fructuoase, ”Poli” fiind simțitor mai prezentă în joc, în general prima la balon, mai agresivă și mai închegată, lansând câteva șarje ofensive suficient de incisive și surprinzându-și în general oaspeții prin plusul de forță și suflu. Aproape fiecare atac lăsa senzația că Rapid s-ar clătina nițel…

Unicul corner al primei reprize, cu căpitanul Scutaru înălțat la cap, reluare peste bară dar și fault în atac, prim sfert de oră dătător de speranțe. Fără victorie din 7 martie, 1-0 cu Metaloglobus pe același gazon, după care urmau câte două remize respectiv eșecuri, ASU era obligată să forțeze, iar o a doua salvă periculoasă a lansat-o în minutul 26, când Sergiu Popovici a centrat precis din stânga iar Plazonja s-a înălțat dintre fundașii centrali Dandea și Nastos dar n-a reluat sănătos pe spațiul porții, ci cu o lovitură de cap mai degrabă ratată, ștearsă pe lângă colțul lung. 

Horațiu Moldovan scăpa cu fața curată dar Rapid era avertizată, avertisment de care pare-se n-a ținut seama, jocu-i modest fiind taxat puțin mai apoi, în minutul 30, când junele Denis Radu a fost lansat pe dreapta iar Goge a intrat întârziat în alunecare, dar și decisiv – neinspirat, polistul centrând spre marginea careului mic, unde și Dandea a luftat ca la ”sătesc”, balon ajuns la Alin Ignea, pe stânga, lat plasat dintr-o bucată, de la 7 metri, în plasa laterală, la colțul lung, în stânga portarului bătut… 1-0. 

Ignea, rezervă în ultima vreme și intrat sâmbătă la Craiova în minutul 82, finaliza simplu și eficient, semn că schema cu 3 pe spate și Radu cu Popovici în aportul mijlocului funcționa, pe fondul inconsistenței Rapidului, larghețe și mult prea surprins.

Dar totuși reacționând, prin Hlistei, în minutul 35, când junele portar Hindrich l-a blocat totuși la țanc, dar și mutând de la pauză, când Mihai Iosif a împrospătat închiderea, Lazăr în locul veteranului Costin.

Iar ”vișiniii” au preluat inițiativa, pe alocuri într-o mai mare măsură decât o făcuse ”Poli” în prima jumătate de oră dar nu și cu aceeași incisivitate, Sefer pătrunzând din dreapta și testându-l din afara careului pe Hindrich, la colțul scurt, balon deturnat în corner. Oaspeții jucau mai exact și legat, ”violeții” nu-și mai creau aceleași culoare de pătrundere, Axente fiind înlocuit după o oră de joc cu Ivanovici.

La care Mihai Iosif a efectuat prompt o dublă înlocuire, apelând la junele Florică în flancul stâng dar și la ex-polistul Octavian Ursu, la schimb cu Pănoiu, neutralizat de mai masivii fundași gazdă. Cam pe când și Barbu striga către asistent, ”Băi criminalule, ce tot ridici steagul!?”, la o fază aproape de centrul terenului, în care se acorda lovitură liberă pentru gazde, semn al nervilor din tabăra vizitatoare.

Rapid devenise totuși vioară întâi, alb-violeții conservând oarecum confortabil minimul avantaj, fără a fi cu adevărat periclitați de vizitatori. Care în consecință au mutat din nou, Alexandru Ioniță în avanposturi în locul golgheterului Hlistei, intențiile fiecărei echipe fiind limpede manifestate, și anume Casado la ”Poli” în locul marcatorului Ignea. Era pe când ”violeții” păreau a mai ceda din ritm, nițel după mijlocul mitanului…

Timișorenii se mulțumeau cu scorul minim, în căutarea celei de-a șaptea victorii acasă în acest campionat, dar parcă și cea mai importantă, la ora primului meci pe teren propriu în play-off, dintr-un total de cinci, încurajator program în sensul în care adjudecarea avantajului de gazde i-ar fi ridicat pe pozițiile dorite. Totul funcționa conform planului. Iar giuleștenii erau mai alerți dar totuși fără orizont…

Și Alexa apela la o dublă schimbare pentru ultimele 10 minute, străin cu străin în atac, sârbul Radunovic în locul croatului Plazonja, dar și mai semnificativ în trioul defensiv, căpitanul Mera înlocuindu-l pe Bocșan, mutare care n-avea să dea roade. Poliștii se arătau a pierde și mai mult din turație, dar mai ales păreau a-și fi dereglat blocul defensiv, dintr-odată expus când puțini se mai așteptau, în minutul 85.

Prea descoperită, apărarea alb-violet se lăsa surprinsă de sprinteneala lui Ioniță, servindu-l pe vârful Bălan ușor în lateral dreapta, unde a accelerat și a ridicat în ultima clipă mingea din fața lui Hindrich, ieșit din careul mic și în întâmpinare, balon urmărit de Octavian Ursu, venit din spate, mai din stânga și talonat de Denis Radu, din fața căruia a împins mingea cu genunchiul în colțul ochit și de Ignea în prima parte. Egalare dar… stupoare! Asistentul Vodă era vodă în lobodă, semnalizând, ceea ce i-a contrariat nespus pe giuleșteni, contrariat fiind apoi și căpitanul polist Scutaru, la decizia centralului gălățean Ioniță de a dicta lovitură de la 11 metri. Un gol valabil răpit Rapidului, un penalty cu semne de întrebare în privința unui henț detectat la Mera, transformat de vârful Adrian Bălan… 1-1.

Bucureștenii o scoteau la capăt pe final, fără a convinge și fără a-și crea mari ocazii de gol, dar insistând după pauză și profitând de brusca lejeritate defensivă polistă, ”violeți” până atunci bine organizați. 

Remiză care servea mult cauzei giuleștene, deloc timișorenilor, iar când e să se aleagă praful… Din nou a fost testată zona centrală a defensivei bănățene, unde același Bălan a câștigat duelul aerian, balonul revenit în calea lui Ioniță fiind șutat cu sete dintr-o bucată, în cross de la 16 metri lateral dreapta, puțin pe lângă colțul lung. ASU trăia deja periculos iar la 90 de minute pe ceas lăsa bulevard central, Corso spre Peluza Nord, pe care Sefer a înaintat nestingherit, aidoma lui Baeten sâmbătă pe ”Ion Oblemenco”, de astă dată numai cu junele Hindrich în față, culoar creat prin atragerea apărării timișorene spre dreapta, prinsă în cursă după o bâlbâială la mijloc și recuperarea aceluiași Bălan. Iar Antonio Sefer, plămădit în juniorat și prin Timișoara, n-a avut decât să-l taxeze pe Hindrich, sec prin dreapta sa, din afara careului.

1-2, Rapid își continua seria succeselor, ASU Politehnica lega primele înfrângeri consecutive în acest campionat. Tocmai când conta mai mult… Nici o altă echipă n-a marcat de două ori ”violeților” la Timișoara în acest sezon al Ligii 2, dar alb-vișinii au făcut-o chiar de două ori, iar poate că astfel s-a scris parțial o filă însemnată din cursa promovării. Giuleștenii, cu 9 puncte din 9 posibile în play-off, adică atunci când contează, poliștii cu numai unul, diferența între cele două căscându-se la 9 puncte.

Nimic nu este deja jucat dar ASU a pierdut în această după-amiază un mare tren Rapid în Timișoara, la încheierea etapei de la mijlocul turului în play-off. Desigur, după ieșirea la Mioveni vor urma 3 meciuri consecutive acasă, cu FK Csikszereda, Dunărea Călărași și FC U Craiova 1948, înaintea revanșei la giuleșteni, jocuri în Banat care i-ar putea propulsa pe ”violeți” spre zona locului 2, însă șocul din final și seria celor 5 apariții fără victorie pot atârna greu.

Cel mai greu atârnă însă absența fanilor, iar farsa pe care le-o joacă executanții de peste un an iubitorilor sportului este într-atât de mare pe cât oamenii încuviințează să accepte inacceptabilul. De ce-ai face-o împotriva propriilor interese, numai cei în cauză o pot spune. Nu-i inacceptabil dar e de neînțeles. Sunt momente în viață când acțiunea este imperios necesară iar așteptarea hrănită de deșarte promisiuni este pur și simplu puerilă. Și România este cobai pe harta revoluției roșu-negre a marii resetări și noii orânduiri cultist-globale, revoluție stimulată și sub acoperirea perfidei mascarade a ”pLandemiei”, iar pasivitatea de pe margine nu-i o opțiune când bucuria jocului îți este fățiș furată fără discuții, contrarevoluția fiind unica variantă de salvare a ceea ce este de fapt frumosul eveniment sportiv fotbalistic: cea mai bună formă de apărare este atacul, apărare nu vizavi de așa-ziși viruși, ci în favoarea celor mai de preț mici delicii existențiale… 

http://sporttim.ro/fotbal/galerii-infratite-violet-si-visiniu-faceti-ceva-ca-medicii-sa-aiba-cat-mai-curand-acces-in-tribune-libertate-pt-suporteri-libertate-pentru-spectatori  

*

ASU Politehnica: Hindrich – Coadă, Bocșan (min. 80, Mera), Scutaru (cpt.) – Radu, Codrea, Cioinac, Ignea (min. 70, Casado), Popovici – Axente (min. 60, Ivanovici), Plazonja (min. 80, Radunovic).

Antrenor principal: Dan Alexa; secunzi, Antonio Foale şi Cristian Gălan.

Rezerve: Păduraru – Manea, Pamfile, Rus, Jurj. 

Rapid: Moldovan – Voicu (cpt.), Nastos, Dandea, Goge (min. 62, Florică) – Costin (min. 46, Lazăr), Barbu – Sefer, Pănoiu (min. 62, Ursu), Hlistei (min. 71, Alex  Ioniță) – Bălan.

Antrenor principal: Mihai Iosif; secund Mihai Nădăban.

Rezerve: Drăghia – Ignat, Bradu, Dumitrescu, Sabin Iosif.

Au arbitrat: Ioniță (Galați) – Vodă (Alba Iulia) și Cîmpeanu (Cluj); rezervă: Chioran (Cluj). Observatori de arbitri, Jiga (Bistriţa); delegat de joc: Paraschiv (Drobeta Turnu Severin).

*

La cald…

Dan Alexa: “Au fost 88 de minute în care am jucat aproape perfect. A fost un joc pe care l-am avut în mână. Am făcut greşeli impardonabile în ultimele cinci minute şi ăsta este fotbalul. Rapid are jucători buni, care te pedepsesc în momentul în care faci greşeli, şi cam asta a fost istoria meciului. E frustrant pentru că am jucat chiar bine 88 de minute, am avut consistenţă, determinare, am fost foarte organizaţi. Am avut o primă repriză care ne-a aparţinut, dar uite că nu ajunge… Era un meci pe care trebuia să-l câştigăm după aspectul lui.”

Mihai Iosif : „Mă bucur foarte mult că am obţinut această victorie foarte grea, ştiam că va fi un meci greu, precum toate de până acum. Am întâlnit un adversar foarte bun, o echipă foarte bine organizată, dar am crezut în şansa noastră până la capăt. Este un parcurs foarte bun. Dar, aşa cum am mai spus, toate echipele sunt apropiate valoric… Suntem fericiţi… Rapidul s-a pornit. Mai avem şapte paşi. Mulţumim pentru ospitalitate oraşului Timişoara, nişte suporteri minunaţi şi ne-am bucura să ne vedem împreună în Liga I!”

Fotografii realizate de Iosif Canea 

   

        

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Liga 2, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


5 − = patru

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: