Deloc de mirare şi aşadar nimic deosebit de veste, „studenţii” Timişoarei n-au scăpat neînroşiţi din vale nici în Vinerea Mare, doar ceva mai iute, deja până la pauză, decât în runda inaugurală a sezonului la 31 august, de-astă dată fiind lăsaţi în urmă la reluare dintr-un penalty, iar centralul tulcean Ioniţă a mai avut şi-alte ouă pentru invitata federalilor din Divizia D Hunedoara.
Să fi fost cumva altfel, adică să nu se repete pe Jiu aplicarea schemei unsprezece contra zece, atunci ar fi constituit o noutate demnă de vreo ştire, dar aşa, toate vechi şi nouă toate.
Rămânând cum am stabilit.
FRF invitând vara trecută „la număr”, pentru rotunjirea sutei participantelor în Liga a III-a, şi divizionare „D” care nu promovau pe teren în baza criteriilor sportive, barajul venindu-le prea înalt, caz valabil şi pe Jiu în sus chiar fără gol marcat tur-retur.
Iar unele erau mai cu moţ decât altele, moţata hunedoreană nu degeaba cooptând în consecinţă un reprezentant al cluburilor din eşalonul terţ în Comitetul Executiv federal, Spînu, ci tocmai pentru că instalarea trupei de liga a IV-a ca implant în coasta „fâşiei vestice” era cu dedicaţie absolut specială, purtând numele de cod „culoar favorabil spre baraj”.
Un altfel de baraj, mai sus pus, cu vedere spre Liga a II-a.
Nimeni nu s-ar fi încurcat şi legat la cap, atâta deranj, pentru ca invitata din vale să fie doar „de umplutură”, ci tematica era cu scop precis, având drept ţintă barajul şi nimic altceva mai „mărunt”.
Încât invitata n-avea ce să caute-n „aria de acoperire” a propriei serii geografice sud-vestice, laolaltă cu vecina de pe apele de munte în aval, de la CSM Jiul Petroşani, nu de alta dar erau mult prea învecinate ca locaţie şi nu-i sănătos a nu le lăsa niţel aer şi spaţiu de manevră, nici a le îngrămădi în stilul Şag – Peciu Nou, ci dimpotrivă, inserată înadins cu ţel anume în Seria 9.
Vestică.
Teren fertil divizionarei „D” pregătindu-l în consecinţă febril peste vară prin a strânge un lot dintr-odată „spărgând norii”, dintr-o pierzătoare cu 0-0 şi 0-3 la barajul ligii a patra, în zmeul împănat cu tot cu jucători formaţi de alte şcoli fotbalistice decât cea românească, asta pentru şi mai înalta propăşire a sportului rege carpatin plin de reguli numerice explicite vizavi de categoriile tinereşti de vârstă ale generaţiilor de mâine.
Întăririle, nu doar pentru a se demonstra justificativ pe terenurile Ligii a III-a că invitata şi-ar merita de fapt locul sub soarele acestui palier, ci pentru a forţa culoarul favorabil spre baraj.
Întregul plan premeditat fiind detectabil din starlink încă din clipa în care braţul lung federal călăuzea atent invitata-i în cadrul seriei vestice.
O luase de mânuţă cu îndemnul „Uite, pân-la baraje nu te-opreşti, avem nevoie de vasali de nădejde ca voi!”
Roş-negrii din vale dădeau ca nuca-n perete între trupe de la băi, de lângă iaz sau făr-adăpost precum cea „studenţească” din cel mai mare municipiu vestic, dar puţin conta, important fiind să se rostogolească nuca ferice spre baraj.
Iar când „interesele o cere”, şi nicidecum dacă, dacă fiind o… certitudine maximă, mai şi câte-un sprijin de nădejde dinspre CCA.
O dată un om de bine, altădată un tulcean de bine, că doar e din extremitatea opusă a ţării, din cel mai estic judeţ al cârpe…, ăăă, pardon, coloniei „unionale”, şi firesc „a fluiera” alb-violeţi din cel mai vestic judeţ al României.
Şi ce-a întreprins dobrogeanul cel viteaz, dacă tot a bătut în lat ţărişoara pentru a arbitra în vale?
A început încet dar sigur să adauge grijuliu câte-un ou în coşuleţul invitatei, mai întâi galbene încă din minutul 9, lui David Ciurel pentru că se-arătase prea periculos pe flanc în recentul 3-1 de la „Electrica” al primei întâlniri din play-off pe axa Timiş – Hunedoara,… ăăă, pardon, pentru un fault, fratelui său geamăn Radu pentru că i-a luat în felul lui pe bună dreptate apărarea.
Premizele erau create sub pretextul că astfel ar fi calmate spiritele, astfel s-ar simţi Eduard Ioniţă stăpân pe situaţie având în mână întâlnirea ocupantelor primelor două locuri la ora rundei mijlocii a play-off-ului.
Abordată de poliştii la deja a treia deplasare la rând după două adjudecate la zero cu Istratie revenit pe gazonul pe care egala în fiecare repriză la începerea campionatului în august, 2-2 (1-1) în Valea Jiului, refăcut drept unică noutate în unsprezecele lipsindu-i din nou căpitanul de regularitate, Marincu, a cărui banderolă o prelua arădeanul Popa, decan de vârstă.
Dar avându-l aşadar din nou implicat pe David Ciurel, şi nu altfel decât periculoasă zvârlugă, la un pas de 0-1 spre pauză când l-a lobat pe goalkeeper-ul invitatei din vale, lansat fiind spre poarta acestuia dar şi stopat nu altfel decât regulamentar în estimările tulceanului, indicând colţul terenului la mingea cu destinaţia gol respinsă din preajma porţii.
Era prea de tot, David Ciurel prea făcându-şi de cap, încât viteazul central din judeţul emanând pacoste colosal mai mare, crinul, o lua cu mult înaintea lui Iviniş din Zlatna, cel care-l înroşea abia după pauză pe polistul Vlaicu în august 2024 pe terenul invitatei din vale, şi punea un ouleţ roşu în coşul vasalei FRF încă din minutul 41. Într-atât de nonşalant scos „roşul” din joben, pe filiera celui de-al doilea galben.
Mijlocaşul dintre gemeni, încă dinaintea pauzei de tot la duşuri. Unsprezece contra zece pentru mai mare echidistanţă.
Avertizat, hunedoreanul de la cârma poliştilor Timişoarei, Cristian Gălan, a suflat şi-n iaurt la pauză în direcţia „îngălbenitului” din defensivă, Radu Ciurel, iar Amariei i-a luat locul odată cu intrarea lui Marincu, la schimb cu căpitanul Popa.
„Studenţii” nu mai aveau în teren deja trei dintre titularii cu care abordau deplasarea din etapa a V-a.
Dar invitaţii îl aveau pe Toma astfel ceva mai eliberat de sarcini şi zglobiu furişat în zona „suspectului de serviciu” adulmecat ca atare de localnici, nimeni altul decât „înroşitul” din vară la faţa locului Aurel Vlaicu, atât şi aşteptând Eduard Ioniţă.
O pătrundere în careu şi să fie Vlaicu pe zonă. Punctul cu var. Şi vezi secvenţa video a fazei.
Statistica spunând că n-ar fi prima oară când centralii descinşi în vale au o slăbiciune pentru punctul cu var din careul vizitatorilor, chiar ceva scurtă la mână tot indicându-l.
Dar „Poli” cea de pe timpuri era aclimatizată deplasărilor prin văi şi pe tărâmuri minereşti ale Diviziei B de altădată, „cu fulgi cu tot” şi cu asemenea lovituri de la punctul cu var în meniul rezervat amfitrionilor, încât sângele apă nu se face şi juna garnitură viola e pregătită de orice, a se citi călirea prin „tratamente la rece”.
În traducere, jucând în zece în deplasare dinaintea pauzei, ca echipă net mai tânără, şi fiind sancţionată cu un penalty, tot pentru echidistanţă.
S-a dat cadou un ou vopsit cu var la săritura în gol şi-nainte a creşetorului bun de săriturile în apă, o schimbare a sportului practicat nestricând.
Ex-polistul Popescu deschizând scorul de la 11 metri în primele zece minute după pauză, cu concursul tulceanului cel viteaz, supervizat de trimişi federali de pe Jiu în aval, din capitala Gorjului. Şi desigur înscrisurile sunt „la acoperire”, nimic nelalocul lui.
Ci doar SSU Politehnica Timişoara cu prea mare avans în frunte înaintea acestui duel al primelor clasate, în raport cu năzuinţele de mărire ale altora.
Care avans suferea o înjumătăţire.
Din aproape-n aproape, ba cu câte-un ou galben, ba cu unul roşu, ba cu unul stropit până şi cu var, ciuntire după subminare după erodare.
Încât poţi a mai efectua duble schimbări, din minutul 63 atât Militaru cât şi „arma secretă” a vinerii trecute la Ghiroda, Boariu, că planurile nu-s pentru cine se pregăteşte.
Iar la o fază fixă nu strică şi-a doua, de la colţ şi cu implicarea tinerilor formaţi de alţii, Eshun cu prelungirea, Baidoo – cel introdus din minutul 25 la schimb cu Bedea, cu dublarea avantajului în minutul 71.
Cică să te străduieşti să creşti tineri jucători români în propria-ţi „pepinieră”, ba să te mai şi străduieşti să convingi comunitatea că ar fi vorba într-adevăr de o aşa-zisă „Academie”, tot repetând forţat termenul în ideea verificată că o aberaţie mereu readusă în discuţie devine în timp truism adoptat, şi când colo să vină alţii cu o trupă cert mai „exprimentată” şi mai ales încropită peste vară, dar nu oricum, ci cu mai puţin tineri formaţi de alte şcoli fotbalistice, şi să te lase cu două în urmă.
„Libera circulaţie a forţei de muncă”.
Şi n-ai putea să te opui progresului.
Ci să constaţi că nu bătuse degeaba tulceanul ţara-n lat până-n vale, încât să pericliteze frumuseţe de 2-0 în 11 contra 10 cu aplicarea aceleiaşi măsuri.
Dubla măsură pentru echidistanţă este mai potrivită, aşa încât dacă David Ciurel a fost a doua oară „îngălbenit” din motive doar de Ioniţă ştiute iar Toma avându-i pe conştiinţă retezarea prezenţei pe teren încă din minutul 41, atunci Baidoo n-a fost a doua oară „îngălbenit” tocmai din motive doar de tulcean stăpânite, indiferent cât ar fi ţinut „suspectul de serviciu” Vlaicu să demonstreze că şi-a luat-o.
Păi cum adică zece contra zece!?!
Frumos ar fi fost din partea poliştilor să emită asemenea pretenţii în bătătura invitaţilor federali?
N-ar putea fi o echipă într-atât de invidiată pentru a sa galerie precum „Poli” şi într-atât de inflexibilă încât să solicite justa dreptate pentru tinerii „studenţi”.
Mai tinerii „studenţi” să se mulţumească pentru deţinerea a trei puncte avans în faţa invitatei federale şi să mulţumească divinităţii pentru asemenea galerie. Cu sutele de fani viola în vale şi încurajându-i la greu.
Că uşor nu le-a fost junilor să constate cum poate fi la o adică pe terenurile patriei cu dubla măsură.
Şi vroia neîndoielnic invitata a smulge preţiosul scalp deţinător a unsprezece apariţii înseriate fără eşec de la acel 1-0 la Pecica pentru Progresul, la început de noiembrie, acum peste cinci luni.
Şi vă puteţi imagina, pentru că nimic nu-i absolut exclus în „fotbalul lui 272-0” iar mingea e totuşi rotundă, cum ar trage la o adică invitata de acelaşi scalp dacă s-ar contura o revedere mai neaşteptată şi-n iunie?
Până atunci, „maurul şi-a făcut datoria”, Ioniţă e cu noi s-a auzit în gând din vale, iar acest 2-0 a cimentat locul secund al invitatei.
Nu-i identifică tastatura numele pentru că e conectată denumirilor de divizionare „C”, iar unele chiar n-au promovat pe teren din eşalonul al patrulea în cel terţ.
Nu le recunoaşte tastatura decât pentru ceea ce sunt de fapt, nişte oportuniste profitoare în tipic stil românesc.
Întinarea criteriilor sportive echivalând dezonoarei şi lipsei de respect de sine. A fotbalului lui 272-0 faţă de valorile autentice ale spiritului sportiv şi de fair-play.
Dar într-o ţară falită şi biată cârpă a altora, în care tâmple dintre cele mai strălucite şi înalte ale oamenilor adevăraţi devin ţintă a „sistemului” ticălos la vânătoare de deţinuţi politici, chiar şi absolut toată mizeria asta ordinară – cu FRF, invitate, divizionare „D”, reprezentanţi ai trupelor de Liga 3 în CEx, suta în zece serii, fel de fel de Iviniş ori Ioniţă, şi tot soiul de alte schije ale falimentului moral şi tragediei conştiinţelor unei pseudo societăţi putrede – e chiar mizilic şi apă de ploaie, din categoria „şi altele”.
Încheind într-o notă mai detaşată de cloaca pseudo fotbalului copie falsă a celui „de-afară”, plagiat după ureche de FRF, însufleţitor melanj polişti – galerie viola, bucurându-se la final unii de alţii în spiritul mai curat al unei tinereşti echipe de „pepinieră”, cum s-ar cuveni a fi toate crescute organic de la firul ierbii.
Şi nu cu tot soiul de importuri ocupând locuri şi culoare spre locuri ale românilor, doar de dragul exersării machiavelicului „scopul scuză mijloacele”. Căci ceea ce nu e destăinuit ţine de faptul că respectivele scopuri erau de o înaltă ţinută, cu titlu ideal, şi nu în sensul vânîtorii de trecătoare glorie. De exemplu sportivă.
Tulceanul cu ouăle şi jobenul i-a avut asistenţi pe Carson (Constanţa) şi Prodan (Cisnădie), iar clasamentul actualizat e laolaltă cu programul viitor pe coloana rezultatelor secţiunii Fotbal.
Urmând la „Electrica” în succesiune Progresul Pecica sâmbăta viitoare la ora 17, iar de la ora 18 în mai ghirozenii şi invitata din vale.
Gălan şi Foale au început cu Mosoarcă – Nagy, Roşu, Vlaicu, Radu Ciurel – Rotariu, Pureca – Prună, Popa, David Ciurel – Istratie.
Spre final mai intrând şi Miclăuş în locul lui Nagy, din minutul 79. Pe bancă rămânând Enăchescu – Tătaru, Huminic şi Avramescu.
Suporteri păcăliți cititori dezinformați.
Clubul Poli Timișoara s-a desființat în septembrie 2012.