Un cuplaj juvenil timișorean interesant demarat la amiază, printr-un 2-2 cu spectatori la categoria U19, s-a întunecat brusc, mai ca înalturile amenințând cu ploaia, odată ce iubitorii fotbalului au fost vânturați din tribuna din Ciarda Roșie la ora jocului juniorilor mici, sub 17 ani, vânturați însă nu de vremea închisă, ci de mai mult decât sinistrele vremuri pe care inconștient și fără vreo cunoaștere aprofundată le înghițim, a se citi ”măsuri” restrictive din tolba impunerilor normative. Și încă n-ați văzut mai nimic, e doar jocul de glezne al tiraniei în devenire, sub cât se poate de false pretexte cu sperietori ”virusate” și ”vindecări” cu ac la înaintare. Iubitorii jocului au fost trimiși la plimbare, unii exilându-se pe dâmb, iar rodul fotbalului, golul, n-a mai fost de găsit: Ripensia Timişoara – ASU Politehnica Timişoara 0-0 la U17.
Minunăție în prima întâlnire a cuplajului, cea a juniorilor mari, punctată ca atare în consemnarea anterioară, <de aplaudat, mulţi spectatori în tribună, peste 100 de suflete, nivel juvenil la care plămânul fotbalului încă mai poate respira neîncorsetat de ”măsuri”>, articol accesibil aici, dar minunea n-a ținut mult, plămânului aplicându-i-se prompt un ”salvator” tub de oxigen, extirpare a sufletului tribunei, pustiită sub prigoana încorsetărilor ”pLandemiei”, la ora 14 a meciului celor mai mici, de la U17, dintre Ripensia Timişoara și ASU Politehnica Timişoara.
La duelul local al juniorilor mari spectatorii asistaseră și la patru goluri frumoase, făcându-și deja calcule în privința golurilor la care vor asista în jocul juniorilor ”B”. Însă calculele le-au fost stricate, uitând că sunt participanți cu sufletul la un fotbal românesc pe cele mai înalte culmi de civilizație și progres, etalate peste săptămână la Erevan, în Armenia, unde gazdele s-au impus pe gazon iar simpatizanții lor din tribună s-au îmbrățișat și sărutat cu foc la golurile victoriei, oameni sfidând cât se poate de firesc și natural, ca o notă de sănătate și normalitate, aberațiile fără pic de justificare științifico-medicală ale ”distanțării sociale”. Armenii și cu punctele, și cu zâmbetul pe buze al bucuriei împărtășite omenește în tribune, românii și cu greaua înfrângere, și cu corsetul ”pLandemiei” cu sârg implementată în Carpați.
Unde nu te joci, încrâncenată seriozitate îmbățoșată, inflexibilă și rigidă, despre așa-zisul ”respect” și alte fățarnice fixații de nimic. Așa încât stupoare și nu prea, la teren descinzând trimișii sistemului, aceștia ”eliberând” tribuna de spectatori și legitimându-i. Totuşi, circa 20 dintre chibiți s-au exilat în slujba fotbalului, rezistând pe metereze pe dâmbul din spatele porţii, și a se vedea fotografiile.
Mai de-acum celebra secretară de stat lipsea din peisajul duminical în Ciarda Roșie, duduia Moldovan cea cu breton și botniță care-i va face în timp franjuri plămânii, să repete ceea ce aberase public dinspre Ministerul Sănătății, cum că și fotbaliștii ar trebui să joace cu botnițe pe chipurile tinerești, iar tacâmul ar fi fost complet în sud-estul Timișoarei, mai ca în bancurile de la Radio Erevan…
Când de fapt știința și studiile sunt explicite…
Sporttim a făcut solitar educație vreme de-un an, până recent, pentru cine-a avut ochi să citească și asimileze, descifrare a ”pLandemiei” doldora de manipulare, propagandă, îndoctrinare și dezumanizare a majorității neavizate și naive, o oază de informare într-o Timișoara conformistă condiționării la ignoranța nețărmurită, ”crede și nu cerceta” ceea ce-ți servește sistemul în febrila sa ”grijă” pentru om. Om vulnerabil complicității la propria-i decădere în chingile tiraniei cu portavoce, purjând ”narațiunea oficială”.
Conform căreia n-ar trebui să fie de exemplu ca la Erevan, oameni frumoși bucurându-se de sport, ci precum în ordonanțe fără pic de justificare, oameni mânați și dispersați, oameni hăituiți și ”protejați” sub falsele măști ale unor și mai false virtuți. Absurdități generând derapaje precum în Ciarda Roșie, iubitori ai jocului goniți din tribună. Epidemia n-a fost încă declarată oficial în România de peste un an de zile, și nici nu este deloc cazul, dar paranoia ”pLandemiei” e în schimb în floare, și Doamne Ferește să citească asemenea rânduri concitadini mutilând realitatea și adevărul pe la varii oficioase ”trâmbițe” ale sistemului, pline de rate de incidență și alte jonglerii fără balon, căci prompt ne-ar înfiera cu zeloasă mânie proletară, de sub bască și cu mască.
Iar spectatorii puși vremelnic pe drumuri au ce regreta, căci meciul s-a ridicat peste nivelul altor jocuri de la această categorie, chit că s-a încheiat cu un scor alb între gazdele de pe antepenultima poziție în Seria de Vest a Ligii Elitelor U17, locul 10, și ”violeții” de pe 6.
Care, cu două minute înainte de final, au beneficiat de o lovitură de la 11 metri acordată corect de arbitrul Claudiu Gaitin. A executat juniorul intrat din minutul 46, Rareş Butar, şutând puternic pe jos în dreapta portarului Lăpădat, care a respins mingea în bară…
Au jucat următoarele formaţii:
Ripensia U17: Lăpădat – Baeram, Andreica, Candreanu, Huciu – Poescu, Szimionaş, Dincă (cpt.), Iseini – Vermeşan, Agapie.
Antrenor: Nicuşor Butnăraşu.
Rezerve: Gravilă – Nica, Andreşoiu, Kis, Siuiu, Liksandru, Rusu, Micşa, Lungu.
ASU Politehnica U17: Urdeş – Picek, Moţiu, Huminic, Puşkaş (min. 65, Pervescu), Poran, Bakoş, Gologan, Ehling (cpt.), Zeţu (min. 46, Butar), Spulber.
Antrenor: Iulian Prodana.
Rezerve: Oros şi Popovici.
Au arbitrat: Claudiu Gaitin – Călin Cimponeriu şi Mădălin Bulgăraşu (toţi trei din Timişoara).
