Cu totul altfel şi-ar fi imaginat şi mai ales dorit liderul imbatabil al Seriei 8 să încheie apariţiile acasă în 2023, „ultima impresie contează”, decât căutând în van victoria cu „zmee” care să evite tranşeele propriului gazon tot mai greu dar şi cu o eliminare la nervi în prelungiri, însă astfel a fost trezită la realitate fruntaşa localnică FC Bihor spre finele întâlnirii nocturnale pe ploaie a clasicului „fâşiei vestice” între primele două clasate, „clasic” pe care n-a avut abilitatea de a-l „închide”, taxată în consecinţă pe bună dreptate şi în premieră fără a se bucura în acest campionat de un nou triumf pe „Iuliu Bodola” în Liga 3, ba mai mult, chiar şi trecându-i pe la ureche glonţul spulberării invincibilităţii, protejată de centralul mureşean Ştef şi scutită de vădit mai junii alb-violeţi ai Politehnicii Timişoara: 1-1 (1-0).
Sau altfel zis, mari sunt contrastele în fotbalul intern între iluziile întreţinute prin exerciţii de imagine pentru a salva aparenţele c-ar fi ceva de capul său, un fel de punere a carului… „de filmare” în faţa boilor, a fotbalului, cu toată gama orelor nocturnal autumnale de start doar de dragul televizărilor de către posturi comerciale în „Cupă” ori FRFTV – precum sâmbătă de la ora 17 la lăsarea cortinei peste etapa a 13-a în Liga 3, iar pe de altă parte realitatea din iarbă, una cu firul noroit al gazonului greu, inamic în plus al necompetitivităţii participantelor oricum opintindu-se să arate acel „ceva”, un fel de „chelului, tichie de mărgăritar”, alimentând şi mai mult premizele adeveririi zicalei „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”. Fără ca marea majoritate să se mai fi şi dus la Oradea, sac lăsat în cui la căldurică.
Iar lăsând la o parte absoluta abnegaţie şi totala dăruire a protagonistelor „clasicului fâşiei vestice” de a-şi lua una alteia faţa la revederea după echilibratul 1-1 (0-0) din tur de pe Bega, cu un plus pentru mai tânăra garnitură în deplasare pe Criş prin prisma notabilei creşteri treptate în joc spre finele returului, duelul pe axa cândva de renume Oradea – Timişoara la ceasul încheierii anului de graţie 2023 s-a limitat la o copie ştearsă şi nereuşită a întâlnirilor zăpezilor de altădată. Copie în plus şi bătută de ploaia dusă de vânt în penultima seară de sâmbătă din noiembrie, „November rain”.
Stropi ai bucuriei alb-violet, una reavănă şi exuberantă, împărtăşită la final din plin de tinerii şi juniorii lui Paul Codrea cu stoicii galeriei viola care ştiu să-şi poarte mantaua de vreme rea, identificându-se cu ea, una cu propria piele pusă la bătaie peste ani pe coclaurile Timişului şi drumurile patriei.
Unii măcar să se fi bucurat după această revedere vestică murată la os, după ani şi-ani buni un FC Bihor – „Poli” din nou pe „Iuliu Bodola” fie şi doar în liga a III-a, căci altfel, fotbalul nu mai este cel practicat altădată pe paliere mai înalte pe axa vestului, împănat în schimb cu tentative imagistice plouate şi la propriu, şi la figurat, televizări în fel de fel de zile şi la diferite ore, musai în nocturnă să fie, oricât de neconvingători lucşii în sine ai instalaţiei, dar vorba-ceea, dacă tot nu-s gazoane de Doamne ajută, la cheremul vremii şi… „vremurilor”, de ce-ar fi şi luminozitatea adecvată.
Un teren bun, bun să ai drept cadru de lucru al regenerării fotbalului intern, rătăcit prin tranziţia către nicăieri, căci de-o cameră în plus de filmare fotbalul se poate lipsi, însă de un gazon adecvat, mai greu, mai ales dacă ţii să-l scoţi din împotmolire, şi-ai putea juca şi de la ora oficială de start în noiembrie, 14, pe lumina zilei, fie şi chiar seara târziu pe nocturnă, dar gazon de gazon şi nocturnă de-a binelea să şi fie.
A fost însă doar vremea ploioasă, mereu creând… „panică” şi tot prinzând România nepregătită, căci în rest pregătită este a le-avea pe toate, „fonduri europene gârlă” şi multe, multe impresii de-ţi taie respiraţia atâtea aere şi degeaba imaculate echipamente doar la start.
Pe când gazonul era deja greu din capul locului, dar aşa-i când „fotbalul lui 272-0” inventează inoportune faze ale grupelor în competiţia eliminatorie a Cupei României şi pui atât suprafeţe de joc cât şi sportivi să ţină şi peste săptămână ceea ce nu pot de fapt duce, şi-aşa-i când mai ai în plus şi vecini arădeni purtându-şi nepotrivit alb-roşul în pribegie pe Criş din postura gazdei de circumstanţă.
Cât să fi şi ţinut „Iuliu Bodola” până la finele toamnei cu ale sale ploi?
Şi-a plouat.
În consecinţă, spectatorii de vreme bună şi de evenimente din an în Paşti, la descinderea Circului în sat, circ alde cu iz de stână duhnind „de la centru” ori cu „Câini roşii” clonaţi şi mutanţi, au lăsat-o pe altădată, iar contrastul între pe de-o parte „puhoiul” de public la descinderea la Oradea a trupei lui Becali, fie chiar şi a copiei false din „Groapă” cu cortul prin capitală, şi pe de altă parte „rămăşiţele” stoicilor nostalgici ai reeditării unui „clasic vestic” a fost cât se poate de vădit.
Sau cam care mai sunt tendinţele şi orientările în rătăcirea actuală de-a binelea, preferate fiind reprezentaţii cu emanaţii „departamentale”, celor de-o viaţă şi din generaţie în generaţie pe „fâşia vestică”. Deloc însă de mirare, ci doar un semn al timpurilor.
Dar FC Bihor a avut această viziune aparte a despărţirii acasă de proprii suporteri în 2023, din nou în nocturnă, precum împotriva bucureştenelor dar şi săptămâna trecută cu Phoenix Buziaş, iar vremea din ultimele zile şi din sâmbăta revederii cu „Poli” i-a jucat festa, mai greu pe un asemenea gazon pentru echipa gazdă în principiu preocupată de construcţia jocului, fie şi acomodată între timp penumbrelor lucşilor nu tocmai lux ai instalaţiei de iluminare, de parcă roş-albaştrilor nu le-ar fi ajuns lupta adjudecată aproape prin noroaie sâmbăta trecută la Lipova, pe un tărâm al Şoimilor până nu foarte demult „Comunal” în înscrisurile oficiale ale frf.ro, dintr-odată autosesizat for federal a-l ridica la rang „Orăşenesc”.
Dar chiar pe unde te duci în Seria 8, cea vestică şi implicit cea mai aproape de… Occident, să tot dai de-asemenea gazoane!? Că-i pe malul „Orăşenesc” al Mureşului arădean sau într-o foarte mult lăudată capitală de judeţ din Ţara Crişurilor, fief al campioanei Seriei 10 în ediţia anterioară, de departe cea mai „răsărită” destinaţie a „violeţilor” Timişoarei într-o grupă preponderent comunală şi de târg.
Încât ajungi să-l şi-nţelegi pe Paul Codrea că, după descinderi şi pe la alde Cermei ori Socodor, simte o altă desfăşurare ofensivă pe terenul propriu al „redutei Electrica”, fie şi-acest veritabil „colac de salvare” al dezastrului general al infrastructurii fotbalistice de pe Bega.
La Socodor dar şi Periam urmând a descinde acum liderul bihorean după ultima reprezentaţie a sa la Oradea în 2023, apoi pe 6 decembrie şi la Zalău, între codaşele unei grupe a Cupei României în care Oţelul, FCSB şi U Craiova 1948 au câte 4 puncte înaintea ultimei runde.
Care va să zică, pentru roş-albaştrii lui Florin Farcaş nu s-a încheiat pe Criş conform planurilor şi aşteptărilor, în ciuda unor începuturi bune de repriză şi a unui start ideal şi la perfecţiune, aşa cum şi-ar dori orice localnici într-un duel la vârf al primelor două clasate, 1-0 în primele nici 10 minute.
Poli căzând din nou în aceeaşi capcană a startului cu stângul, precum la Peciu Nou, din care nici nu mai ieşea pe tărâm bănăţean, afundându-se la 3-0, lecţie înzdrăvenind-o pentru revederea mult aşteptată cu FC Bihor, căreia i-a găsit ac de cojoc, replicându-i din plin în cele din urmă.
Astfel încât, strict prin prisma jocurilor directe, absolut nimic nu le-a despărţit, 1-1 în turul de la Timişoara, 1-1 sâmbătă seară în returul de la Oradea, echilibru absolut între pe de-o parte o campioană în primăvară a Ligii 3, rămasă însă fie-şi aşa fără promovare şi pe fondul criteriilor discutabile ale sistemelor competiţionale strâmb croite de FRF, iar pe de altă parte o dublă retrogradată din Liga 2 în 2022 şi 2023, mult remaniată în acest an prin întinerire.
Dar chiar şi de la jocul tur la cel retur, căci în vreme ce FC Bihor a avut o singură modificare în „11” faţă de cel aliniat pe „Electrica”, şi anume Calugher în locul lui Hosu, în schimb Codrea a apelat la nu mai puţin de 4, Haloş, Vlaicu, Radu Ciurel şi David Popa – lipsindu-i atunci, pe când începeau Huminic, Taub, Marincu şi Paşcalău. Lipsindu-le în schimb de-acum pe vecie suporterilor orădeni un fost foarte vechi susţinător al roş-albaştrilor plecat la îngeri peste săptămână şi comemorat înaintea fluierului de start.
Iar „violeţii” împrospătaţi în 2023 au încheiat cu zâmbetul pe buze „dubla manşă” cu liderul rămas imbatabil, timişoreni învingători morali prin prisma reacţiei oferite în calitate de grupare mai tânără în condiţii de deplasare, deşi condusă în fief-ul trupei mai bine clasate.
Care a părut brusc „îmbătrânită” pe fondul penei de idei şi a lipsei soluţiilor reactive la revirimentul vizitatorilor mai proaspeţi în a doua jumătate a reprizei a II-a, elevii lui Farcaş lăsând finalmente pretenţiile de-o parte şi recurgând la lansarea de „zmee”, „zmeu” după „zmeu” în căutarea devierii norocoase în careul lui Murariu, poate, poate pică ceva, nedemnă etalare pentru o gazdă fruntaşă ce pornea lansat cu frâiele-n mână dar se trezea la un moment dat brusc în criză de timp.
Căci parcă „Poli” chiar a început şi la Oradea „pe minus”, de la 1-0 pentru gazde, precum la Peciu Nou, ce ţi-e minutul 7, când Florin Chitaş a fost găsit prea în largul său pe stânga de către colegul de linie Moga şi şi-a adus aminte de recenta „dublă” de la Lipova prin a pătrunde cu încredere şi a-l taxa printre picioare pe Murariu, ce ţi-erau primele nici 5 minute pe „Comunalul” Peciului Nou.
Pe de altă parte, privind retrospectiv deplasările Politehnicii, în tur fie câştigate la zero, fie pierdute cu golul de onoare marcat abia odată ce localnicii se desprinseseră la 2-0 sau chiar 3-0, în retur legând ieşiri fără niciun gol încasat atât la Carani cât şi săptămâna trecută la Socodor, unde triumfătorul 0-2 a fost conturat de „violeţi” în ultimele 10 minute, tinerii lui Codrea puteau să-şi vadă totuşi liniştiţi de joc în ideea că strict şi numai după pauză au înscris în partidele pe teren advers din actualul campionat.
Demarând mai greu, şi cu tracul inerent formaţiei mai puţin experimentate, iar în mod cert mai puţin omogenă decât grupul bihorean, dar având darul de-a se ţine de planul ei de joc, unul trasat de Paul Codrea în ideea insistenţei strădalnice a construcţiei sale indiferent de starea gazonului, una cum s-ar preta vizitatoarei timişorene pe „Iuliu Bodola”.
Iar caznele le-au fost răsplătite, buza umflată rămânând de partea localnicilor cu alte aşteptări, egalând în tur pe „Electrica” în a doua parte a reprizei secunde, egalaţi acum de polişti la intrarea în ultimul sfert de oră, timişoreni şi flatându-i prin a-i imita copie la indigo la faza reuşitei golului de 1-1.
Ori până sâmbătă doar Poli, cei din Pecica şi nou-promovaţii Peciului Nou îi rezistaseră Bihorului în remize cu goluri, de fiecare dată cu orădenii în deplasare, iar Progresul i-a pus chiar mari probleme în vestul arădean, însă nicio vizitatoare nu luase în cele din urmă liderul la bani mărunţi în fief-ul acestuia.
Ba încă şi la cel de-al treilea meci consecutiv al bihorenilor sub luminile propriei instalaţii montate autumnal, după 1-1 cu „Câinii roşii” mutanţi prin… mutaţie din Şoseaua Ştefan cel Mare şi 4-2 cu buzieşenii, presupunându-se aşadar că fruntaşii mai rutinaţi ar fi fost oarecum acomodaţi acestei ambianţe, atu în plus în faţa junilor polişti fără asemenea experienţe recente.
Însă, după victoriile cu câte 4 goluri marcate săptămâna trecută, FC Bihor n-a mai reuşit pe final şi cu Poli ceea ce izbutea în ultimele zece minute ale primirii buzieşenilor, în care se redesprindea de la 2-2 de Phoenix, dimpotrivă, intrarea în vria crizei de timp ducând la obturarea şi ultimelor idei creative.
Neaşteptat din partea celui mai înzestrat lider la puncte al Ligii 3, doar CSM Deva rămânând şi acesta încă imbatabil în Seria 7, dar cu mai multe remize în cont, 5, de sâmbătă 4 şi în dreptul orădenilor, care, altfel, deţin o linie de clasament superioară fruntaşelor celorlalte grupe, şi-anume din Suceava, Focşani şi Afumaţi, CS Dinamo, Olimpic Cetate Râşnov, Cetatea Turnu Măgurele, Gloria 2018 Bistriţa-Năsăud ori SCM Zalău.
Nici cu cele 33 de goluri marcate în primele 12 etape neavând roş-albaştii de ce să nu se mândrească, nu de alta dar, dintre liderii de serie, doar CSM Focşani 2017, cu 45, şi CS Afumaţi, cu 35 în câte 13 partide, înscriau mai adesea.
„Poli” însă, cea care a apelat la o singură schimbare la start în urma deplasării victorioase de săptămâna trecută la Socodor, Rotariu intrând în locul lui Mura, i-a diminuat liderului media golurilor marcate pe meci, câte unul singur la Timişoara respectiv pe „Iuliu Bodola”, „violeţii” strângând în deplasare roadele rămânerii pe poziţie în privinţa respectării planului de joc.
Iar astfel au legat alb-violeţii în premieră în acest campionat 3 deplasări fără înfrângere, toate după corecţia cu învăţăminte de la Peciu Nou, la Oradea trecând în schimb de departe cel mai însemnat examen al toamnei, „afară” la liderul neînvins.
Politehnica, prima care i-a marcat Bihorului în acest campionat după ce scăpa în tur cu faţa curată la un penalty uşor acordat la 0-0, tot prima şi plecând neînvinsă în Liga 3 de la Oradea.
Încă un test de caracter bifat cu brio de polişti, de-astă dată într-o capitală a vestului, fie şi-aceasta cu hibele sale la nivelul ierbii dar şi luminozităţii, după ce junii şi tinerii ieşeau treptat tot mai bine din furcile caudine ale terenurilor comunale vestice, veritabile testări în sine.
Poli, care va încheia toamna acasă cu Avântul Periam iar apoi la codaşa din Ineu, n-a fost nevoită a excela pentru a egala liderul, dar şi-a depăşit totuşi condiţia şi a încheiat cu o notă bună, în special pentru capacitatea de reacţie, dovedind că s-ar putea ridica la înălţimea momentului unui duel în deplasare între primele două clasate.
La adăpostul avantajului vremelnic, atât de convenabil, FC Bihor s-a desfăşurat şi şi-a clădit atacurile, iar pe alocuri a demascat slăbiciunile defensive ale bănăţenilor, mai pregnant spre finele primei jumătăţi de oră, când şi co-autorul deschiderii de scor, Moga, a fost găsit tot prea în largul său în spatele lui Bocşan şi compania, dar oportunitatea ivită l-a pierdut pesemne cu firea.
Însă faptul că FC Bihor juca, a poftit-o şi pe „Poli” să arate mai în voie ce poate, decât în compania unor adversari mai „la cutie”, iar sintagma „ocaziile se răzbună” şi-ar fi putut găsi acoperirea puţin mai apoi, în minutul 33, când tocmai juniorul titularizat, Rotariu, a avut prezenţa de spirit de a şuta dintr-o bucată din careu, salutar, balonul fiind însă respins în corner.
Semn că şi cealaltă cea mai ermetică defensivă a seriei – tot cu cele 9 goluri încasate şi de „Poli” odată cu reuşita lui Chitaş din minutul 7, avea totuşi inevitabilele sale fisuri.
Detectate şi „citite” de Codrea şi Foale, îndeletniciri ale ultimelor sezoane pentru un ex-„tricolor” cu zecile de selecţii în naţionala României, care în urmă cu exact 16 ani, dar exact şi precis în noiembrie 2007, se desfăta cu un categoric 6-1 acasă deja cu calificarea în buzunar la turneul final Euro 2008 din Austria şi Elveţia, binişor asigurată încă înaintea ultimelor două runde de meciuri, şi nu oricum, ci prin a nu încasa deloc tur-retur din partea Olandei, ţinută la respect şi distanţa de 3 puncte în urmă pe locul secund.
Sau o altă formă a reliefării contrastului evident între fotbalul competitiv pe care România încă îl avea, şi cel pe care se căzneşte a-l relansa şi plasând carul în faţa boilor.
Fotbalul devenind scenă şi a înfăţişării trofeului mondial adjudecat de „tricolori” la minifotbal, prezentat restrânsului public în pauza jocului de pe „Iuliu Bodola”, iar explicaţia constând în faptul că implicarea participativă directă a bihorenilor pentru România la turneul final a fost semnificativă numeric şi ca aport, sport carpatin laureat la nivel global într-o ramură tot cu mingea la picior, dar practicată în echipe de 6, cea în formule de unsprezece dând mai degrabă cu virgulă pentru FRF în noul mileniu, cu rateuri în serie în preliminariile „Mondiale”.
Cu varietatea celor europene, drumurile continentale spre Germania ducând favorabil şi pe la Budapesta ori Felcsut.
Iar după ce poliştii au trecut şi-n urma pauzei prin rutina conectării mai anevoioase la joc şi împrejurimi, ezitări exploatate din nou de bihoreni prin a-şi etala periculozitatea, reluând atacurile, s-a ivit treptat şi reacţia timişorenilor.
Mai întâi, şi Gunie se trezea cu mingea la picior în careu, opunându-i-se salvator Murariu, protejat în contrapartidă peste nici 5 minute de căpitanul din faţa sa, Bocşan, „Poli” lăsând senzaţia că ar putea sfârşi precum la Peciu Nou, tot ca urmare a altor clipe grele şi puţin după pauză.
Dar, scăpată cu faţa curată şi apelând la o modificare, Codrea nevoit să întreprindă ceva, Marincu imediat în locul lui Prună, Politehnica a ieşit oarecum din corzi, scăpată cu faţa curată, şi s-a reapucat de ţesut şi cu alte forţe proaspete, Oprea în locul lui Olariu din minutul 65, tocmai după ce şi marcatorul Chitaş fusese schimbat, de Ban.
Schimbări dând roade în angrenajul polist, cu randament sporit şi complicând misiunea liderului rămas doar la adăpostul minimului avantaj, totuşi nesigur.
Şi clătinându-se de-a binelea în minutul 70, când David Popa a fost servit perfect în careul gazdelor, unde a ţinut să-l dribleze şi pe Pânzariu, care i-a agăţat golgheterului piciorul, centralul târg-mureşean Claudiu Ştef indicând însă doar colţul terenului, corner, şi contrariindu-l fără doar şi poate pe Paul Codrea, luat în vizor de ardelean.
Sau cu ce te şi poţi alege în bolta peste ani din fotbalul românesc, de la un 6-1 pe gazon bucureştean în 2007 în preliminariile europene ca „tricolor” deja calificat de câteva meciuri la turneul final continental, la un avertisment din partea ilustrului Ştef.
N-a taxat liderul golgheterul Politehnicii, a făcut-o totuşi peste nici 5 minute Robert Curescu, obişnuit şi-acesta cu golul, care a fost lansat pe stânga şi-a pătruns la fel de hotărât precum Chitaş în minutul 7, expediind mingea la colţul lung, pe lângă Pânzariu, bătut: 1-1 în minutul 74.
Contrar aşteptărilor, fruntaşa n-a avut reacţie pe propriul teren, dimpotrivă, părând a-i cădea umerii, deşi Farcaş a apelat imediat la Hosu, pana de idei fiind amplificată de intrarea în criză de timp.
Jocul căpătase o cu totul altă turnură, galeria viola nu era altfel decât în al nouălea cer, iar junii şi tinerii lui Codrea o simţeau, aulmecând marea lovitură. Dar şi David Ciurel, abia intrat pentru ultimele minute în locul marcatorului Curescu, l-a imitat pe Popa prin a mai prefera o atingere în plus, de-ajuns pentru a fi blocat.
L-a introdus şi Farcaş pe Popa al său, dar fruntaşa era axată pe aruncarea mingilor la bătaie spre careul lui Murariu, iar înaintea unei alte asemenea tentative la întâmplare s-a bătut şi ultimul cui al pierderii a două puncte de către amfitrioni, cartonaşul roşu. Căci, înainte de o lovitura liberă din prelungiri, în cel de-al patrulea minut, Gunie l-a împins pe David Ciurel, interpus în faţa mingii, şi a încasat al doilea cartonaş galben din partea lui Ştef, central nemaiavând ce să facă pentru favoriţi.
Vorba-ceea, auzită de unii vizitatori din partea altor „împărţitori ai dreptăţii” pe „Iuliu Bodola”, „ne revedem cu plăcere, dar nu la Oradea…”
Una peste alta, campionii Seriei 10 au fost flataţi prin a fi imitaţi întocmai acasă, egalaţi fiind de oaspeţi, aşa cum şi FC Bihor egala în tur pe Bega. Jucând ba miercurea, vinerea ori marţea, în aberantele grupe ale Cupei României ori în restanţe din Liga 3, orădenii s-au împotmolit când le era lumea mai dragă, spre finele ultimei reprezentaţii în 2023 în faţa propriilor susţinători, cel puţin şi măcar egalaţi şi aceştia dacă nu mai mult de fanii viola, fruntaşi împotmoliţi pe terenul tot mai greu, morala ţinând de vorbele „ai grijă la ceea ce-ţi doreşti”.
Şi prea multă nocturnă poate că strică.
Ba mai mult, nici rezultatele rundei n-au fost ideale pentru lider, rămas cu numai 4 puncte avans în urma triumfului Peciului Nou la Cermei, ori FC Bihor n-a mai deţinut doar 4 puncte avantaj de nu mai puţin de 7 etape, consolidat apoi vreme de două runde la 5 diferenţă, chiar 6 în ultimele 4 etape.
Paradoxul face însă că şi Politehnica, deşi a trecut cu bine examenul cheie al toamnei, a alunecat pe podium de pe 2 pe 3, depăşită cu două puncte de CSC Peciu Nou, dar totodată a şi fost egalată la 25 de a patra clasată, Progresul Pecica. Ultimă gazdă a „violeţilor” în returul sezonului regulat, în martie 2024, înaintea reprezentaţiei finale a lui Bocşan şi compania în retur, acasă cu Mera&Co. Poliştii cu siguranţă trăgând cu ochiul săptămâna viitoare şi la deznodământul unei anumite întâlniri pe ruta Peciu Nou – Pecica.
Dar, ce-a ţinut de ea, Politehnica a întreprins cu bine la Oradea.
*Rezultatele etapei a 13-a în C8 şi programul penultimei runde din 2023, pe coloana clasamentelor la zi a secţiunii Fotbal.
FC Bihor: Pânzariu – Călin Jurj, Bactăr, Ricardo Farcaş – cpt., Stoian – Gunie, Calugher (minutul 87, Al. Popa) – Moga, Vasile (77, Hosu), Chitaş (62, Ban) – Sergiu Jurj.
Antrenor: Florin Farcaş.
Politehnica Timişoara: Murariu – Haloş. Bocşan – cpt., Vlaicu, Radu Ciurel – Olariu (minutul 65, Oprea), Pureca, Rotariu – Prună (58, Marincu), David Popa, Curescu (85, David Ciurel).
Antrenor: Paul Codrea.
Arbitri: Ştef – Bojan şi Cozma (toţi din Târgu Mureş). Observator: Savaniu (Satu Mare). Delegat de joc: Ţîra (Alba Iulia).
Pentru conformitate, în tur erau utilizate componenţele de mai jos.
Politehnica: Murariu (minutul 75, Miklos) – Curescu (min. 76, Roşu), Bocşan – cpt., Huminic (17, Vlaicu), Taub – Marincu (65, David Ciurel), Pureca, Rotariu, Paşcalău (65, Avramescu), Prună, Olariu. Rezerve neutilizate: – / Radu Ciurel, Haloş, Oprea.
FC Bihor: Pînzariu – Călin Jurj, Bactăr, Ricardo Farcaş – cpt., Stoian – Gunie, Vasile (minutul 65, Calugher) – Chitaş (46, Ban), Sorian (46, Sergiu Jurj), Moga (65, A. Chindlea) – Hosu.
