Zarna: „Conducătorii lui Poli sunt foarte slabi”

Cât de fini şi abili psihologi sunt atunci angajatorii care nu sunt edificaţi în privinţa aptitudinilor şi potenţialului alesului lor în această privinţă? „În ansamblu, conducătorii lui Poli sunt foarte slabi, în ciuda performanţelor recente ale echipei, şi nici n-are rost să-i raportăm la diriguitorii cu aptitudini manageriale în arena sportivă de peste ocean, pentru că ar fi sub nivelul… mării. Pur şi simplu sunt inapţi pentru sfera de activitate în care se regăsesc! Trebuie ca tu să fii foarte incompetent pentru a nu-ţi da seama de inabilitatea antrenorului pe care l-ai contractat”, s-a referit profesorul Zarna la vârful piramidei structurii poliste, opinând că „probabil vor ajunge în cele din urmă oricum să plece, pentru că n-au satisfăcut sufragiile largului public timişorean. Dacă aş fi devenit angajatul său la club, pe domnul Iancu l-aş fi şlefuit într-o bijuterie lingvistică, încât nu mai sfârşea prin a tot debita prostii. Ar fi devenit alt om şi ar fi avut şansa să se metamorfozeze în poate cel mai respectat conducător din fotbalul românesc”. Din păcate atât pentru Zarna cât mai ales pentru Marian Iancu şi în ciuda remarcabilului portofoliu cu recomandări primite din spaţiul nord-american, profesorul originar din Beliu este fără echivoc că „nu-mi cere nici o explicaţie dar nu mă lasă să-l ajut”, pomenind tot despre diriguitorul polist cu care a avut doar o singură dată ocazia de a dialoga.

Mai mult, referindu-se la atitudinea conducătorilor polişti, Paul Emil Zarna consideră că „prestaţia lor este josnică. Aici nu este o atmosferă propice performanţei, ci una nesănătoasă”, iar lărgind puţin aria discuţiei îl întreb pe profesorul absolvent peste Ocean dacă nu are senzaţia că la nivel social în perimetrul românesc există o vădită ignoranţă a respectării bunului dialog firesc, a schimbului de idei benefic semenilor, în favoarea unui aer mereu înţepat şi atotştiutor, permanent la microfon dar rareori ascultând realmente cu atenţie şi luând aminte. A gândit preţ de-o clipă şi a oftat… „Da, aşa este”. Aşa zisele talk-showuri, de fapt cacofonii de voci suprapuse, nerăbdătoare în a-şi susţine până-n pânzele albe punctele de vedere dar ignorând argumentaţia semenilor lor, atât de specifice lumii fotbalului mioritic, sunt fără doar şi poate un rău exemplu pentru societate.

„Sportul practicat în SUA este doar în limita notei de civilizaţie, în vreme ce în România abordarea este la polul opus, sub acest nivel, fără respect faţă de semeni, într-un mod necivilizat. Nu există respect în raporturile antrenor – jucător. Forţa, strigătul, eventual chiar înjurătura, toate îl împing pe fotbalist să joace altfel când se află sub o asemenea presiune. Nu dezinvolt, ci cu frică, pe când acolo eu unul n-am purtat frica nimănui”, a mai trasat Zarna paralele inegale.

Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi × 9 =

 


Ultimele articole din categoria Fotbal: