Zarna, de la Yeagley şi Iordănescu la Iancu: „Nu ştie să-i aleagă”

Un profesor american de origine română a cărui contribuţie şi abilităţi sunt recunoscute la modul superlativ de către cei direct implicaţi în câteva triumfuri în Statele Unite, atât în fotbalul universitar nord-american, cucerind National Collegiate Athletic Association, cât şi la U.S. World Cup ´94, în succesele României contra gazdei turneului şi a Argentinei, îi consideră „foarte slabi” pe conducătorii polişti, pentru care a avut ocazia să lucreze pentru scurt timp, argumentând că „trebuie ca tu să fii foarte incompetent pentru a nu-ţi da seama de inabilitatea antrenorului pe care l-ai contractat”, şi explică de ce a ales să se adreseze din nou unui grup de fotbalişti polişti doar la amiaza zilei victoriei de 4-1 cu Dinamo. „Nu ştie să-şi aleagă antrenorii, nu ştie să-şi aleagă consilierii…”, mai opinează interlocutorul nostru despre conducătorul polist.

„Înaintea ultimului joc, cu Dinamo, le-am spus că sunt mult mai buni ca ei”

Paul Zarna, revenit pe terasă la Eclipse, unde i-a încurajat pe câţiva polişti înaintea jocului cu Dinamo

Paul Zarna, revenit pe terasă la Eclipse, unde i-a încurajat pe câţiva polişti înaintea jocului cu Dinamo

În aiuritorul carusel din ultimii ani al schimbărilor de antrenori şi jucători de la Poli, s-a şi uitat un anumit nume, periferic în peisajul fotbalistic şi meteoric în trecerea sa pe la club, dar a cărui competenţă în psihologia jucătorului de fotbal, testată cu succes peste Ocean, a fost reamintită colegilor săi de însuşi căpitanul Dan Alexa, cu ocazia pomenitei sâmbete a ultimei etape, înaintea triumfului cu „câinii roşii”, când le-a citit unor polişti de origine română din lotul alb-violet o „Scrisoare deschisă” din partea unor susţinători înflăcăraţi ai formaţiei, dornici de „un răspuns sincer de la patronul Marian Iancu”„Erau 10-11 polişti români pe terasa Eclipse de pe Corso, unde mergeau de regulă în zi de joc, iar Alexa le-a citit rândurile scrisorii. A fost singura dată în sezonul trecut când am crezut de cuviinţă să îi interpelez şi încurajez, înaintea ultimului meci cu Dinamo, spunându-le că sunt mult mai buni decât ei…”, readuce în prim-plan acel joc de adio profesorul Zarna, căci despre absolventul de filologie al unei universităţi nord-americane este vorba, punând atunci din nou în practică atât de rara abilitate psihopedagogică pe care o aplicase nu cu mult timp în trecut unora dintre aceiaşi fotbalişti polişti, cu ocazia succintei perioade ca profesor de limbi străine în slujba clubului: „Obişnuiam să le sugerez de fiecare dată aspecte şi din sfera fotbalului şi le-am dat recomandările în privinţa a ceea ce pot realiza jucătorii care sunt capabili să aibă încredere în ei înşişi şi în antrenor, aidoma studenţilor pe care i-am îndrumat”. În continuare, despre neîncredere, despre asperităţi sufleteşti şi o oarecare îngustime a minţii, toate ducând la lipsa şi ruperea comunicării…

„Cunoştinţele sale şi perspicacitatea sa în fotbal sunt remarcabile. Am considerat sugestiile sale extrem de folositoare şi le-am cerut şi le-am folosit de mai multe ori. Datorită sugestiilor sale pertinente am câştigat un joc crucial. Ajutorul pe care ni l-a dat a fost nepreţuit. Ca şi persoană, l-am găsit foarte altruist, simpatic, persistent, cu o cunoaştere superlativă a potenţialului uman”, îl recomanda în 10 iulie 1994 Radu Timofte, ataşat de presă al delegaţiei României la U.S. World Cup, pe profesorul american de origine română Paul Emil Zarna, absolvent în anul 1968 al Indiana University, secţia filologie, licenţiat în franceză, spaniolă şi psihopedagogie, şi care a optat la vârsta pensionării în favoarea repatrierii, la Timişoara, în 2005, după decenii bune trăite peste Ocean, de la vârsta de 17 ani.

„Cine mai e şi domnul acesta?” ar putea sări ceata suspicioşilor dar, fără exagerare, aceeaşi întrebare ar putea fi lesne şi mult mai îndreptăţit adresată unor Mitică, Gigi, nea Jean, Pinalty şi atâtora şi mai atâtora care în timp au prins cu abilitate pârghiile sportului rege în România, transformându-l cointeresaţi într-o mică Mafie în felul ei, cu iz exclusivist şi tribal.

Jerry Yeagley, ajuns a fi desemnat pentru a cincea oară antrenorul anului, drept cel mai titrat coach din istoria fotbalului universitar nord-american la ora la care, în anul 2000, admitea într-o recomandare scrisă că întâiul triumf al Indiana University în campionatul universitar National Collegiate Athletic Association îl punea şi pe seama urmării sfaturilor primite de la Zarna, crucială fiind sugestia românului de loc din Beliu de a schimba portarii, caracterizând totodată drept „excepţională” abilitatea profesorului şi „dorinţa de a ajuta şi a motiva studenţii”.

„Ca student, am jucat fotbal la Indiana University, şi încă din timpul uceniciei ca antrenor de fotbal pe lângă probabil unul dintre cei mai buni motivatori din lume,profesorul de educaţie fizică şi sport Jerry Yeagley, care avea să fie recompensat de 5 ori cu distincţia de antrenor al anului în condiţiile în care nici un alt coach nu fusese desemnat mai mult decât o dată, am devenit mentorul său, sugerându-i opţiuni de care avea să ţină cont, cu succesul de rigoare”, îşi aminteşte Paul Emil Zarna anii în fotbalul universitar din S.U.A., experienţă ce i-a prins bine la ora turneului final din 1994, când, după cum pretinde tot profesorul, „i-am dat lui Anghel Iordănescu în scris instrucţiunile, le-a folosit, şi România a câştigat”, aspect pe care selecţionerul nu l-a recunoscut peste ani. Că ulterior, deşi prezent la unul dintre antrenamentele înaintea sfertului de finală cu Suedia şi recomandându-i „Generalului” utilizarea lui Stelea în locul lui Prunea, Zarna s-a văzut a fi ignorat şi uitat până anul trecut de Anghel Iordănescu, l-a intrigat şi dezamăgit în egală măsură pe profesor, care spune că „sută la sută aş fi încercat din răsputeri măcar în timpul jocului să-l mai conving, dacă aveam ocazia, cu schimbarea portarilor”, opinând totodată că „o ţară întreagă a fost minţită prin omisiune vreme de 16 ani în privinţa rolului meu la Mondial dar doar în Statele Unite ar exista căi să înfierezi o asemenea stare de fapt”.

Iniţial, totul a mers bine… „Zi de zi m-au primit la antrenamente, am fost binevenit, şi doar mie mi s-a permis dinafara delegaţiei reprezentativei României să dorm în acelaşi hotel cu echipa”, mai spune cel care a acceptat cu plăcere demersul aceluiaşi Radu Timofte de a-l împuternici ca traducător oficial al lui Gheorghe Hagi la 3 dintre interviurile acordate: „Aveau un traducător oficial însă văzând ei că le am cu engleza şi fotbalul, m-au rugat să preiau rolul. Contau cei 35 de ani trăiţi deja acolo…”

Aşadar Yeagley l-a ascultat cu succes în privinţa portarilor iar Iordănescu nu contra Suediei, ulterior, după ce se rupsese total de lumea fotbalului în urma U.S. World Cup, Zarna căzând pradă aceleiaşi închistări, având ca efecte răcirea legăturilor deasemenea bine înfiripate iniţial, de-această dată din partea celor de la alb-violeţii Timişoarei, odată ce a reînceput să cocheteze cu lumea fotbalului, în septembrie 2008.

„Am răspuns unui anunţ publicitar dat de club în privinţa unui profesor care să predea limba engleză şi română iar Gheorghe Chivorchian m-a angajat la recomandarea unei intermediare de la Mitropolia Banatului”, rememorează Zarna startul colaborării cu clubul polist, unde era la catedră de două ori pe săptămână, câte o oră şi jumătate, la clasa de limba engleză având drept învăţăcei şi antrenori ca Valentin Velcea sau Adrian Stoicov ori pe directorul Petre Muşat, care a asistat la prima lecţie, iar la cea de română jucători străini ai alb-violeţilor.

„Ei nu detectează valoarea oamenilor cu care lucrează şi asta e cheia insuccesului la Poli”

„Când m-a angajat, i-am spus domnului Chivorchian, <Ştiţi, mă pricep mai bine la consiliere în psihopedagogia  fotbalistică decât la predarea englezei>, la care dumnealui mi-a răspuns <Aaa, păi Uhrin nu vă lasă nici la antrenamente>. Mi-am exprimat speranţa că <domnul Uhrin va veni la clasele de engleză, căci în anunţul acela era indicat că şi antrenorul este interesat de deprinderea cunoştinţelor de limbă străină, nu doar secunzii. Vă garantez că în maxim două săptămâni Dusan Uhrin jr. va fi dispus unei discuţii iar în maxim o lună mă va consulta pe teme fotbalistice>”, aminteşte profesorul Zarna, care însă nici în ziua de astăzi, în cel de-al doilea mandat al tehnicianului ceh la polişti, n-a ajuns să dialogheze cu praghezul, fie în engleză, fie în română.

De ce? Pe de-o parte, în 2008, „fiindcă din păcate am respectat într-un mod american de abordare a lucrurilor, de a fi corect, şi am urmat greşit remarca domnului Chivorchian, făcută atunci când m-a angajat, şi astfel nu am încercat să intru eu în legătură cu antrenorul Uhrin jr. Probabil ar fi fost abordabil”, iar pe de altă parte cu ocazia revenirii pe malurile Begăi a tehnicianului demis, în returul încheiat în luna mai. Ne explică tot ex-profesorul universitar care a predat limba spaniolă în marea majoritate a cursurilor susţinute peste ocean, unde în proporţie de 10% a activat şi în învăţământul liceal, şi care în anul 2005 a lăsat West Covina, în zona Pasadenei (California), pentru a-şi duce traiul ca pensionar american în Timişoara: „Am recunoscut într-o declaraţie că nu e doar vina lor, a lui Dusan Uhrin jr. şi a lui Marian Iancu, care s-au dovedit a fi incompetenţi vizavi de modul cum îi motivează pe jucători în aşa fel încât să fie şi concentraţi şi încrezători, atât cât este necesar. Ei nu ştiu ce este nivelul optim de concentrare şi încredere şi care este acesta, despre necesitatea de a avea o doză sănătoasă de încredere şi intensitate. Pe lângă aspectele respective, am recunoscut că până şi eu sunt de vină, pentru că chiar nu am vrut să lucrez cu ei în această primăvară. Am declarat în decembrie, într-o emisiune televizată, <Legile jocului>,  că n-au nici o şansă să câştige şi nu mă voi duce dacă nu sunt angajat în toată regula de Marian Iancu. Iar lipsa şansei era cauzată de inabilitatea lor de a-i motiva pentru a fi capabili să urce de pe locul 2, pe primul. Nu are personalitatea de a-i motiva să se autodepăşească”.

Întrebându-l în privinţa acestui minus pe care l-a remarcat la antrenorul ceh, profesorul Zarna mi-a confirmat şi a întărit că lui Uhrin jr. îi lipseşte momentan „abilitatea de a motiva jucătorul în aşa fel încât să mănânce pământul pentru tine, inabilitatea fiind efectul neinstruirii sale în psihologia omului în general  şi a jucătorului de fotbal în particular. N-are priceperea psihologică pentru a motiva fotbaliştii şi nici deprinderile de cunoaştere reală a potenţialului uman şi fotbalistic. Ori dacă nu ştie potenţialul exact al jucătorului, în mod cert nu percepe ceea ce poate respectivul oferi. Ei chiar nu detectează valoarea oamenilor cu care lucrează şi aceasta este cheia insuccesului la Poli”.

Fililogul Zarna este de părere că şi inabilitatea lingvistică a unui angajat activând într-o ţară străină de a comunica fluent în limba poporului respectiv sau într-una de circulaţie internaţională îi poate genera acestuia o stare de „stânjeneală” vizavi de integrarea completă în comunitatea în care trăieşte temporar, cu repercursiuni asupra randamentului său: „Mi se pare o mare eroare din partea sa să nu înţeleagă importanţa deprinderii cunoştinţelor de limbi străine, mai ales după ceva timp petrecut în locul respectiv. Este o atitudine negativă. Iar câtă vreme nu stăpâneşte bine limba ţării respective, comunicarea ar fi de fapt şi mai deficitară dacă ar încerca să o folosească”. Iar profesorul cândva în preajma lui Anghel Iordănescu, şi care a urmărit jocurile din retur mai degrabă în faţa micului ecran, după ce – rareori fiind prezent la meciuri la tribuna zero – „nu mi-a plăcut expresia feţei domnului Chivorchian la vederea mea”, a radiografiat totodată şi traiectoria cehului pe malurile Begăi: „La început nu i-a mers deloc rău, dar cu cât s-a făcut mai bine cunoscut de către jucători, în vestiar, cu atât a scăzut invers proporţional şi performanţa sa”.

Întrebându-l care este cauza întreruperii iniţiale a colaborării, în anul 2008, profesorul Paul Emil Zarna mi-a sugerat să-l interpelez în această privinţă pe Valentin Velcea, din stafful tehnic polist, pentru că „după ce am vorbit cu Velcea, trebuie că s-a întâmplat un anumit lucru, pentru că nici unul n-a mai venit la nici un curs. Nu ştiu de ce s-a întrerupt dar pot doar să bănuiesc, ţinând cont că ultimul cu care am vorbit era Velcea, care iniţial chiar dorea să primească ore în particular. Dar la acea ultimă discuţie, înaintea returului cu Partizan, de la Beograd, în eurocupe, l-am întrebat dacă <voi chiar credeţi că îi bateţi pe Partizan la Beograd?>. Răspunsul lui a fost – bineînţeles – <Da!>… Ulterior, domnul Velcea nu şi-a mai adus elevii la clasele de engleză ale profesorului Zarna… Nu i-am spus ce s-a întâmplat domnului Chivorchian, care chiar a vrut iniţial să mă convoace în cantonamentul clubului în Antalya, în iarna 2008-09”.

Zarna: „Conducătorii lui Poli sunt foarte slabi…”

Cât de fini şi abili psihologi sunt atunci angajatorii care nu sunt edificaţi în privinţa aptitudinilor şi potenţialului alesului lor în această privinţă? „În ansamblu, conducătorii lui Poli sunt foarte slabi, în ciuda performanţelor recente ale echipei, şi nici n-are rost să-i raportăm la diriguitorii cu aptitudini manageriale în arena sportivă de peste ocean, pentru că ar fi sub nivelul… mării. Pur şi simplu sunt inapţi pentru sfera de activitate în care se regăsesc! Trebuie ca tu să fii foarte incompetent pentru a nu-ţi da seama de inabilitatea antrenorului pe care l-ai contractat”, s-a referit profesorul Zarna la vârful piramidei structurii poliste, opinând că „probabil vor ajunge în cele din urmă oricum să plece, pentru că n-au satisfăcut sufragiile largului public timişorean. Dacă aş fi devenit angajatul său la club, pe domnul Iancu l-aş fi şlefuit într-o bijuterie lingvistică, încât nu mai sfârşea prin a tot debita prostii. Ar fi devenit alt om şi ar fi avut şansa să se metamorfozeze în poate cel mai respectat conducător din fotbalul românesc”. Din păcate atât pentru Zarna cât mai ales pentru Marian Iancu şi în ciuda remarcabilului portofoliu cu recomandări primite din spaţiul nord-american, profesorul originar din Beliu (judeţul Arad) este fără echivoc că „nu-mi cere nici o explicaţie dar nu mă lasă să-l ajut”, pomenind tot despre diriguitorul polist cu care a avut doar o singură dată ocazia de a dialoga.

Mai mult, referindu-se la atitudinea conducătorilor polişti, Paul Emil Zarna consideră că „prestaţia lor este josnică. Aici nu este o atmosferă propice performanţei, ci una nesănătoasă”, iar lărgind puţin aria discuţiei îl întreb pe profesorul absolvent peste Ocean dacă nu are senzaţia că la nivel social în perimetrul românesc există o vădită ignoranţă la adresa respectării bunului dialog firesc, a schimbului de idei benefic semenilor, în favoarea unui aer mereu înţepat şi atotştiutor, permanent la microfon dar rareori realmente ascultând cu atenţie şi luând aminte. A gândit preţ de-o clipă şi a oftat… „Da, aşa este”. Aşa zisele talk-showuri, de fapt cacofonii de voci suprapuse, nerăbdătoare în a-şi susţine până-n pânzele albe punctele de vedere dar ignorând argumentaţia semenilor lor, atât de specifice lumii fotbalului mioritic, sunt fără doar şi poate un rău exemplu pentru societate.

„Sportul practicat în SUA este doar în limita notei de civilizaţie, în vreme ce în România abordarea este la polul opus, sub acest nivel, fără respect faţă de semeni, într-un mod necivilizat. Nu există respect în raporturile antrenor – jucător. Forţa, strigătul, eventual chiar înjurătura, toate îl împing pe fotbalist să joace altfel când se află sub o asemenea presiune. Nu dezinvolt, ci cu frică, pe când acolo eu unul n-am purtat frica nimănui”, a mai trasat Zarna paralele inegale.

„Ioan Ovidiu Sabău mi-a dat pe mână cei mai deprimaţi cinci jucători!”

„Ioan Ovidiu Sabău mi-a dat pe mână cei mai deprimaţi cinci jucători, dintre care Cociş era considerat ca fiind cel mai neîncrezător în forţele proprii. Din grup mai făceau parte Goga, Curtean, Bourceanu, Sepsi. Le-am oferit indicii generale ce ţin de motivaţie, cum că pot mult mai mult decât oferă ca randament în evoluţiile lor în joc. Le-am dat asigurări că sunt capabili de mult mai mult şi le-am dat exemplu în privinţa consilierii fotbalistice pe care am oferit-o în trecut. Antrenorul Sabău mi-a dat un răgaz de zece minute să dialoghez cu cei cinci şi n-am putut să nu fac o remarcă specifică, adresată aceluia considerat a fi cel mai deprimat jucător, care era Răzvan Cociş, dar de fapt rezervă. I-am spus că este cel mai bun fotbalist din echipă, moment în care în sfârşit a schiţat un zâmbet şi, de faţă fiind cu ceilalţi patru, a îndrăznit să se uite la mine. Iar Cociş a jucat ca titular atât în acel joc cu Oţelul Galaţi cât şi cu Dinamo, şi a dat un gol în fiecare meci, câştigat de fiecare dată cu 2-1. În atât a constat însă implicarea mea în acel delicat moment al ultimelor runde din sezonul 2009-´10, înfiriparea colaborării rupându-se brusc. Ulterior, Poli n-a mai câştigat nici unul dintre ultimele 3 meciuri, şi Timişoara a încheiat pe cinci. Sunt convins că antrenorul Sabău nu credea nici pe departe că am avut de-a face cu câştigarea acelor două meciuri. Din păcate, am fost nevoit să constat că este la fel de gol ca oricare alt antrenor de rând”, a povestit profesorul Zarna episodul încercării sale pe când la cârma poliştilor se afla Sabău, situaţie pe marginea căreia s-a adresat conducerii poliste, conform semnăturii sale, un „suporter de club, profesor Nicolae Nicolov”, care sub titlul „Scrisoare deschisă” a scris următoarele:

Una dintre scrisorile - rugăminte pe adresa patronului Marian Iancu

Una dintre scrisorile - rugăminte pe adresa patronului Marian Iancu

„Sunt un suporter înflăcărat al echipei Politehnica şi vreau să primesc un răspuns sincer de la patronul Iancu Marian, fiind recunoscător din inimă pentru ce a făcut dumnealui pentru oraşul Timişoara. Domnul Iancu Marian a primit o scrisoare deschisă de la profesorul Paul Zarna, în care i se aduceau la cunoştinţă realizările echipei câtă vreme antrenor a fost Dusan Uhrin jr. şi anume că, după ce a intervenit psihopedagogul Paul Zarna, de pe locul 8, cu Gigel Bucur rezervă de lux, a ajuns pe locul I în decembrie 2008. Antrenorul Ioan Ovidiu Sabău, după ce a avut unele nerealizări, a luat legătura cu Gigel Bucur şi s-a lămurit în privinţa activităţii benefice a profesorului Zarna în ceea ce-l priveşte pe Gigel Bucur dar şi întreaga echipă. Antrenorul Sabău l-a chemat în vederea unei colaborări pe Paul Zarna, prin consilierea căruia a obţinut un rezultat bun asupra jucătorului Răzvan Cociş, cu care a obţinut succese în meciuri consecutive, cu Oţelul şi Dinamo. Plin de entuziasm, antrenorul Sabău a promis profesorului Zarna jumătate din prima sa dacă echipa va câştiga şi următoarele 3 meciuri. Doar că, din nu se ştie care cauză (am putea bănui), colaborarea pentru următoarele meciuri n-a mai avut loc, fiind amânată pentru toamna anului 2010. Natural că fără consilierea benefică a psihopedagogului Paul Zarna, echipa a terminat doar pe locul 5. Părerea mea, ca suporter înflăcărat al echipei Poli, este că Petrovic trebuia să-l folosească titular pe Zicu şi rezultatele ar fi fost mult mai bune. Se pare că d-l Iancu, nu ştim din ce motive, nu a vrut şi nu vrea să fim campioni”. Zarna, încuviinţând la spusele lui Nicolae Nicolov, nu s-a arătat însă de acord cu părerea acestuia în privinţa presupusei vreri a patronului Iancu ca Poli să nu cucerească titlul, punând-o în schimb pe seama inaptitudinii sale de a-i ridica pe alb-violeţi în frunte.

<Gigel is my favourite player>… Iar Bucur l-a pupat pe treptele Catedralei

Despre amintita consiliere a atacantului Gigel Bucur, pe vremea mandatului lui Dusan Uhrin jr., profesorul Zarna aminteşte că „la prima lecţie de limba engleză susţinută la club în toamna lui 2008 le-am adresat cursanţilor un mesaj scris, prin care practic l-am motivat pe Gigel, aşa cum aveam să-l motivez mai apoi şi pe Cociş. Printre cuvintele şi expresiile pe care urma să le predau am scris <Gigel is my favourite player>. Era rezervă, deloc o postură pe măsura potenţialului său. Avea ulterior să marcheze ca rezervă şi apoi a fost titularizat. Ştim cu toţii, a încheiat sezonul în calitate de golgeter al primei ligi din România. Nimeni nu credea însă că s-ar fi putut într-adevăr genera asemenea efecte benefice în urma acestor mici amănunte de psihopedagogie… ”.

Zarna reaminteşte din vremea returului petrecut de Gavril Balint în 2009 la cârma poliştilor cum a contribuit la resuscitarea dintr-un con de umbră a atacantului Gigel Bucur, care ulterior se declara recunoscător profesorului: „Nici un jucător străin n-a venit vreodată la o clasă de limba română, deşi Gavril Balint declarase la instalarea sa că este nevoie ca respectivii să cunoască limba română. Balint a mai spus în ianuarie 2009 şi că Gigel Bucur este labil psihic, însă este o mare diferenţă între a fi labil psihic şi rezervă de lux, de fapt o bijuterie sportivă. Gigel mai era criticat chiar de patronul său că este prea individualist, că nu pasează… L-am consiliat la rândul său şi rezultatele s-au ivit. Ulterior, Gigel mi-a mulţumit, m-a pupat chiar pe treptele Catedralei Mitropolitane, unde m-am întâlnit întâmplător cu cei trei, în urma meciului în care a pasat la momentul oportun iar el şi fraţii Arman şi Artiom Karamian au marcat (Poli Timişoara – Poli Iaşi 3-0, în 22 aprilie 2009)”.

Zarna lui Roti: „Ianis trebuie tratat cu grijă şi cu o anumită căldură şi prietenie de părinte”

În fine, saga neconcordanţei comunicaţionale dintre psihopedagog şi club a mai avut un alt episod înainte ca profesorul Zarna să reteze din vorbe în iarnă şansele poliste la titlu într-o emisiune televizată, şi anume în timpul mandatului de scurtă durată al sârbului Vladimir Petrovic la Timişoara: „I-am spus lui Petrovic şi l-am bătut la cap pe Iosif Rotariu cum să progreseze cu Zicu, ce trebuie făcut pentru a obţine ce-i mai bun de la el. Acest băiat este cel mai talentat din ţară şi să-l folosească titular, iar lui Roti i-am repetat că Ianis trebuie abordat şi tratat diferit, cu grijă şi cu o anumită căldură şi prietenie de părinte, pentru că, fiind harnic şi respectuos, cu politeţe şi respect poate fi obţinut maximul de potenţial în prestaţiile sale. Aveam simţământul că a fost altfel tratat la Dinamo şi de aceea n-a valorificat talentul avut. I-a mers mai bine cu Răzvan Lucescu la Rapid, tocmai datorită atmosferei din jurul său…”

Zarna, care a avut o succintă tentativă de consiliere în toamna anului 2009 a secund-divizionarei din Buzău, „ce a obţinut numai victorii în acel răstimp”, rămâne şi pe mai departe dornic să activeze „ca şi consilier al antrenorului la Poli. Să consiliez antrenori şi fotbalişti, aici este competenţa mea. Şi întrevăd şi o necesitate a clubului vizavi de abilităţile mele. Nu văd de ce n-ar fi posibil şi cu siguranţă aş avea timp să predau limba română şi limbi străine celor interesaţi, cu posibilitatea de a-i motiva totodată şi fotbalistic”. Dar, după cum deseori se dovedeşte, nimeni nu e profet în ţara lui, iar lipsa unor patalamale de natură fotbalistică îl ostracizează şi mai mult în ochii „oamenilor de fotbal” vizavi de deschiderea sa de a conlucra cu antrenori, profesorul Zarna fiind întrutotul de acord că asemenea colaborări, prin percepţia celor din interiorul fenomenului, ar fi considerate drept „total neconvenţionale”. Şi-atunci, încotro? Foarte greu de zis pentru profesorul cândva candidat la conducerea FRF, în anul 2005, şi care acum se declară circumspect în privinţa potenţialului Timişoarei de a absorbi şi alte puncte de vedere, după ce printre receptorii sfaturilor sale de natură psihopedagogică şi fotbalistică s-a numărat cândva chiar şi „Iordănescu, care le-a acceptat oricum, şi fără clase de engleză,  ajutorul meu venind după 1-4 cu Elveţia, când tricolorii erau într-atât de deprimaţi precum cei cinci ai lui Sabău în 2010, şi aproape cu valizele făcute. Erau deprimaţi complet, aşa erau componenţii generaţiei de aur din 1994. Sunt convins că de exemplu antrenorul Uhrin jr. ar fi fost satisfăcut de consilierea mea cu sfaturi veridice, reale, utile, şi eram convins că ar fi ajuns să le solicite, pentru că ar fi vrut să câştige… Dar n-a venit niciodată la clase. Am dat clubului asigurări că va dori consilierea mea dar n-a venit la clasă şi de aceea n-a obţinut ajutorul”.

Câţiva vechi suporteri s-au adresat cu o rugăminte în privinţa lui Zarna şi într-o a doua scrisoare deschisă către mai marii polişti

Câţiva vechi suporteri s-au adresat cu o rugăminte în privinţa lui Zarna şi într-o a doua scrisoare deschisă către mai marii polişti

Scrisoare… „Îl rugăm pe domnul Marian Iancu să ne răspundă de ce nu mai vrea să lucreze cu Paul Zarna”

Iar pentru a susţine cu atât mai mult demersul lui Paul Emil Zarna, profesorul Nicolae Nicolov, „în numele grupului de suporteri înflăcăraţi ai echipei Fotbal Club Timişoara”, a semnat şi o a doua „Scrisoare deschisă”, în care „dorim un răspuns sincer de la patronul Marian Iancu, în ceea ce îl priveşte pe profesorul Paul Emil Zarna, care a lucrat la echipa timişoreană. Profesorul Paul Emil Zarna este cetăţean american de origine română, profesor licenţiat în spaniolă, franceză şi psihopedagogie, cu competenţe în consilierea modalităţilor de antrenament, management în fotbal şi psihologia jucătorului de fotbal. Acest lucru este dovedit printre altele de studiile sale ca antrenor, în anii 1982-´84, la Indiana University din SUA şi de performanţele sale ca şi consilier psihopedagogic în fotbal, reuşind să câştige, doi ani la rând, campionatul universitar al Statelor Unite. De asemenea, profesorul Zarna a contribuit prin consiliere psihopedagogică la calificarea echipei României în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994. A lucrat şi cu echipa Fotbal Club Timişoara (Poli), care, în momentul intervenţiei sale, a ajuns în decembrie 2008 pe locul I, printre cei pe care a ajuns să-i readucă la performanţă fiind Gigel Bucur şi Răzvan Cociş. Fiindcă echipa are nevoie de un consilier psihopedagogic şi domnul Paul Zarna este dornic să lucreze cu echipa timişoreană, îl rugăm pe domnul Marian Iancu să ne răspundă de ce nu mai vrea să lucreze cu Paul Zarna, care deja şi-a arătat talentul său la echipa timişoreană”.

Într-adevăr, conform caracterizării oferite în ´94 de pe-atunci ataşatul de presă Radu Timofte, „ca foarte altruist, simpatic, persistent, cu o cunoaştere superlativă a potenţialului uman”, profesorul Paul Emil Zarna se înfăţişează peste ani în aceeaşi lumină, atitudinea sa contrastând cu modalitatea opacă şi lipsită de fapt de transparenţă a conducerii poliste în ceea ce priveşte de exemplu relaţia clubului cu marea familie a susţinătorilor polişti şi Timişoara în general, un alt larg subiect în sine.

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Fotbal, Poli Timişoara și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Un răspuns la Zarna, de la Yeagley şi Iordănescu la Iancu: „Nu ştie să-i aleagă”

  1. Dan Cucu spune:

    numa atat puteti?
    sunt sigur ca mai gasiti ceva pentru a ingropa clubul … mai incercati … pana pe 22 iulie mai aveti timp 😉
    felicitari

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


+ 9 = unsprezece

 


Alte articole legate de acest subiect: