Sportul intern, care oricum suferea cronic în regimul pseudo „democraţiei” de până luna trecută, poate trece pe-alocuri în stare de suferinţă acută pe fondul suspendării statului de drept, devenit bananier prin lovitura de stat de la 6 decembrie, care l-a aruncat într-o dictatură a nelegitimităţii de ruşinea şi râsul lumii, iar dacă, în particular, unele grupări ale suflării arenelor n-aveau oricum tracţiune la public şi se târau în anonimat, fără a fi prins cheag real, erau cu-atât mai susceptibile capotării în condiţiile „Timpurilor noi” ale reactivării tiraniei din partea imixtiunii pseudo politicului pe pielea firavei societăţi civile. Victimă colaterală fiind prim-divizionara de futsal CSF CFR 1933 Timişoara, retrasă.
După un 7-0 încasat pe post de cântec de lebădă marţi la Sfântu Gheorghe, unde antepenultima clasată a fost spulberată de localnica ACS Sepsi SIC.
Ultimă apariţie a alb-vişiniilor Timişoarei în Liga 1 de futsal sub egida FRF, meciul final din retur, de marţea viitoare, de pe Bega, cu codaşa din Mărăşeşti, fiind deja scos din program, şi-oricum n-avea nici o noimă, la ora de start stabilită, 15:30, şi la anonimatul în care se disputau asemenea partide în sala „Constantin Jude”.
În condiţiile în care futsalul, acest surogat mai ieftin al fotbalului, n-a prins cu-adevărat în capitala Banatului, copia de duzină a sportului rege neavând darul de a însufleţi şi entuziasma iubitorii lumii arenelor.
Fără a-şi fi lăsat o şansă în plus de pe urma punerii carului plin cu proşti înaintea bolilor, iar asta cam de prin fazele incipiente ale lansării futsalului în capitala Banatului.
Retragerea din competiţiile actualei ediţii, atât din Liga 1 Futsal, campionat al elitei interne, cât şi din viitoarea campanie a Cupei României, precum şi de la nivelul categoriei de vârstă U19, venind drept ceva cât se poate de firesc, normal şi natural, pe fondul anonimatului în care se zbătea CFR chiar şi-n calitate de vicecampioană a ţării.
Decidenţii „feroviarilor” au remis o solicitare de retragere din întreceri pe adresa FRF, invocate fiind motive financiare, însă realitatea e că dacă s-ar fi investit peste ani la Timişoara strict numai şi numai în propria „pepinieră” generatoare de tinere talente, ar fi şi existat o minimă şansă ca futsalul să prindă în timp cât de cât pe Bega, tocmai printr-un nou suflu local, încât să nu se-ajungă acum a fi „retrasă în depou” şi garnitura juvenilă sub 19 ani.
Sau cât preţ s-a pus cu-adevărat pe singura miză reală care chiar conta, şi-anume… „viitorul”, sectorul juvenil. Ajuns şi-acesta tras pe dreapta, „vinovat fără vină”. Asta-i „moştenirea” lăsată de-această pseudo societate de imaturi aşa-zis „adulţi” dar de fapt iresponsabili şi inconştienţi, îmbătrâniţi înainte de vreme făr-a înţelege „scopul şi durata”, punând noile generaţii în ingrata postură de victimă sigură într-o ţară datoare vândută şi cu viitor incert la cele peste 200 de miliarde de euro pasiv extern în creştere secundă cu secundă fără cale de stingere. În care ţară şi sportul scârţâie în consecinţă tot mai tare de pe-o zi pe-alta.
Însă aşa-i când decidenţi care nu stăpânesc tâlcul profund al sportului fug în necunoştinţă de cauză după chilipirurile trecătoarei glorii sportive axate pe triumfuri de moment fără o valoare autentică în sine, ci doar cât se poate de discutabilă în contextul unor întreceri valorice slabe şi foarte slabe, iar atunci şi discontinuitatea poate surveni mai devreme sau mai târziu, în locul unei consolidări din aproape în aproape, de natură organică.
Iar când, suprapus, apar în peisajul public şi suprimări din scurt ale aşa-zisei „democraţii” şi a statului de drept, inducând în plus printre altele şi tot soiul de ordonanţe ale dictaturii mascate din partea unor mafioţi trădători de neam şi ţară, atunci primii periclitaţi sunt cei aflaţi pe valurile întreţinute la nesfârşit de imixtiunea pseudo politicului în sport, care a generat o întreagă dependenţă a lumii arenelor de sfera curat-murdară a mafioţilor „circului inelelor”, aplicând la nevoie şi lovituri de stat.
În moalele capului pentru victime colaterale.
Futsalul a fost o utopie în Timişoara iar fie şi retragerea în plin campionat, oricât de dezonorantă ar fi, e mai eliberatoare decât orice continuare în stare de interţie şi cu tribuna goală. Anomalia absurdităţii aberaţiei era evidentă, în condiţiile în care sportul are noimă şi sens doar în ideea etalării unui spectacol sportiv în comuniunea protagonişti – spectatori.
Ierarhia la zi a elitei din Liga 1 Futsal şi programul viitor, pe coloana rezultatelor secţiunii de profil.
Trist. Foarte trist ce se întâmplă cu sportul timișorean! Dați-vă cu revelează. Ați ajuns rău de tot.