La peste 8 luni după ce începeau actualul campionat prin a se întâlni într-un joc direct, CFR şi Autobergamo Deva s-au revăzut astăzi la Timişoara cu ocazia finalei mici de consolare a Ligii 1 Futsal, încheiată 3-2 (0-1) pentru bănăţeni, din umbra finalei la titlu demarate aseară la Galaţi cu prima reprezentaţie, United – FK Odorheiu Secuiesc 6-2. S-au respectat practic ierarhiile după parcursul regulat tur-retur-tur, cu moldavii campioni şi harghitenii calificaţi direct în play-off şi victorioşi în semifinale, ocupantele din vest ale locurilor 3-4 rămânându-le disputa pentru „bronz”.
Într-adevăr, în 11 septembrie 2022 luau startul Autobergamo şi CFR în actualul campionat prin a se întâlni la Deva, timişorenii învingând atunci cu 1-2, şi-au trecut mai bine de 8 luni până a se ajunge la actualul stadiu al întâlnirii pentru medalii, ceva de pomină cât de întins de către FRF, precum o „peltea”, este acest parcurs în Liga 1 de futsal, de parcă nu ştiu câte runde ar fi de bifat, când de fapt cele doar 7 cluburi au avut parte de numai câte 18 meciuri fiecare în sezonul regulat tur-retur-tur, apoi alte două în recalificări, niciunul însă pe acel palier pentru primele două clasate, şi încă 2-3 în semifinale, aşadar doar al 23-lea astăzi de la ora 17 pentru bănăţeni, care au răsturnat scorul pe final în faţa hunedorenilor aliniaţi şi cu juniori mari ai clubului, în pregătirea turneului final naţional U19 în ale cărui semifinale îi vor întâlni pe cei din Târgu Secuiesc, juniori din Piatra Neamţ şi Odorheiu Secuiesc întâlnindu-se în cealaltă.
La asemenea întrecere necompetitivă şi modestă valoric, reunind doar 7 cluburi tot învârtindu-se în cerc în a se reîntâlni repetitiv parcă la nesfârşit într-un cadru restrâns, şi un program pe măsură, dezlânat şi lipsit de continuitate, întins de pomina lumii peste aproape 9 luni, în condiţiile în care de exemplu campioana en titre United Galaţi a disputat aseară doar al 21-lea meci în actuala ediţie 2022/3 a Ligii 1.
FRF nu poate însă înlătura deficienţa pentru că sub tutela sa „copilul” Liga 1 Futsal n-a crescut cum şi când trebuia, din contră, aproape înjumătăţindu-şi componenţa participantelor în bolta de la un deceniu la altul, iar şi între cele doar 7 cluburi găsindu-se măcar unul de umplutură, neplăcere pe fondul căreia forul federal nici nu prea are variante alternative şi soluţii de redresare, tocmai pentru că futsalul n-a fost stimulat în sensul unei creşteri organice, încât să aibă dezvoltarea scontată, ci a regresat. O capodoperă în administrarea forului din estul Bucureştiului, ajuns cam la fundul sacului cu opţiunile de revigorare.
Nu-i disciplină din jocuri de echipă care să-şi dispute campionatul primei divizii pe durata într-atât de multor luni dar cu într-atât de puţine partide în program, de exemplu în baschet ori volei ajungându-se către 50 de meciuri disputate de o formaţie într-un sezon în mod cert mai comprimat, pe când nici jumătate în futsal, lipsit implicit de intensitate, diluat competitiv, fără atractivitate şi dinamism, ba dimpotrivă, previzibil prin prisma diferenţelor certe între cele mai bune două-trei trupe şi restul plutonului, redus şi fragmentat.
Astfel îşi târâie zilele futsalul sub egida FRF, o competiţie tare, tare trasă de păr, de parcă n-ar fi fost oricum de-ajuns că în fapt este un apendice refugiu al fotbalului, o copie miniaturală nereuşită a jocului pe gazon, rezervată unora prea comozi să-şi bată capul cu cele 90 de minute în iarbă. Cei din fenomen or fi încântaţi a-i fi părtaşi, absorbiţi de evenimente, dar scrutinizându-l la sânge de pe margine, e deşertăciune şi pierdere de vreme.
Acesta-i nivelul la care a decăzut Liga 1 Futsal în nici 8 ani, de exemplu de la debutul în 2015 al Informaticii Timişoara direct pe prima scenă, campionat atunci cu 13 cluburi, la ora actuală cu numai 7 printre care şi „Cenuşăreasa” CFF Clujana, dar pe de altă parte cu o întrecere întinsă în ediţia în curs din 4 septembrie 2022 până eventual în 24 mai în cazul finalei „mari” la titlu, aproape 9 luni trase de par.
Sau poate că, la cât de redus a ajuns să fie interesul din jurul întrecerilor în sală păstorite de FRF, tocmai de aceea şi lungeşte în halul acesta campionatul, pentru a nu fi şi uitat de tot peste pauza competiţională de vară.
Iar echipele, puţine la număr, din 6 localităţi din ţară, fac şi ele ce pot în acest cadru necompetitiv, CSF CFR 1933 Timişoara jucând bunăoară astăzi pentru a zecea oară în campania în curs cu o formaţie din Deva, de astă dată vicecampioana din 2022 Autobergamo, între timp câştigătoare a Cupei României, pe al cărei parcurs spre trofeu trecea pe Bega de „vişinii” cu 2-1 în februarie.
Se tot reîntâlnesc de li s-o fi şi acrit, dar această repetitivitate n-aduce nimic bun, din contră, plafonând şi mai mult fondul restrâns de jucători, nevoiţi a bifa o întrecere anostă şi ternă. Cu vreo 5-6 formaţii mai de Doamne ajută într-o ţară cu circa 19 milioane de locuitori, şi acestea având însă nevoie de oarece sportivi străini pentru a-şi creşte nivelul valoric, cooptaţi uneori pe parcurs, în perspectiva fazelor finale.
Iar într-un asemenea campionat nici n-au cum să crească noile generaţii, ceea ce s-a văzut şi sub forma rezultatelor din septembrie la premiera prezenţei „tricolorilor” sub 19 ani la turneul final european, depăşiţi clar.
Şi cine să-i fie oare de vină federaţiei că Liga 1 a ajuns în halul actual, tot ţinând-o aşa cu cel mult 7 cluburi din 2019 încoace, chiar 6 în 2020/1, de parcă i s-ar fi dat înadins în cap!?
Nimeni.
Cât despre jocul în sine, abordat de deveni cu Voin – antrenorul-jucător Florin Matei, moldoveanul Cojocaru, Boldor şi căpitanul Gavrilă, ACS Autobergamo a deschis scorul deja la finele celui de-al doilea minut, prin nouarul Denis Boldor, de altfel unic gol al primei reprize.
Timişorenii lui Robert Lupu începeau pe de altă parte cu Lungu-Badea – căpitanul Ilaş, Nastai, Toader şi Angulo, avându-i pe margine la start pe Iancu – Grosu, Nemiţanu, Cristian şi Andrei Buhăceanu, Bermudez, Dan şi nu în ultimul rând antrenorul-jucător, în vreme ce hunedorenii doar 6 rezerve printre care „recruţi” de la juniorii mari în pregătiri pentru Final4, Budai, Bîrsan, Sandu, Strugariu, Hordea şi Matieş.
Iar Autobergamo s-a adăpostit sub pavăza minimului avantaj luat în minutul 2, acelaşi Boldor trimiţând în bară după mijlocul reprizei a II-a, în minutul 32, nici două minute mai apoi antrenorul-jucător al devenilor, Florin Matie, trecut cândva şi pe la Informatica, fiind sancţionat cu al doilea cartonaş galben, încasat la zece minute după primirea primului, cartonaş roşu urmat peste doar 44 de secunde de golul egalizator al nouarului Felipe Angulo.
Mai rămâneau exact 6 minute în care ceferiştii să răstoarne scorul, însă tot hunedorenii au preluat din nou conducerea după doar 46 de secunde şi prin cinciarul Iulian Cojocaru, 1-2 la intrarea în ultimele 5 minute ale disputei la „bronz”.
Replica venea puţin peste un minut din partea căpitanului ceferist Valentin Ilaş, 2-2 în minutul 36, iar chit că bănăţenii fuseseră până atunci cel mult la egalitate vreme de numai 5 minute, au izbutit totuşi să dea lovitura când mai erau 90 de secunde de jucat, răsturnare de scor prin „dubla” lui Angulo: 3-2.
Şi un pas înainte pentru CFR de la un sezon la altul, învinsă cu 5-8 la scorul general în dubla manşă din 2022 a finalei mici de FK Odorheiu Secuiesc, învingătoare acum acasă în jocul pentru locul 3, urcare pe podium. Medaliile fiindu-le puse la gât „vişiniilor” de antrenorul timişorean Aurel Şunda, care dădea şi lovitura de începere a partidei.
Dar lăsând la o parte „bezelele”, futsalul intern are nevoie de altceva, mai consistent, iar FRF nu se arată în măsură a fi capabilă să asigure cadrul competiţional adecvat, ci „peltea” inconsistentă.
