Antrenorul anului 2012 în Timiş, Ioan Boici, demisionează de la CSM Lugoj: interviu cu un antrenor emerit care a dat 2 gimnaşti de Jocurile Olimpice

Cu performanţe remarcabile în decursul cîtorva decenii şi pînă la zi, anul trecut avînd un al doilea sportiv prezent cu lotul naţional de gimnastică artistică al României la Jocurile Olimpice de vară, profesorul Ioan Boici, antrenor emerit cu o semnificativă activitate în dezvoltarea gimnasticii masculine în judeţul nostru, ne-a vorbit în exclusivitate în calitate de antrenor al anului 2012 în discipline olimpice în sportul timişean, conform ierarhiei oficiale întocmită de DJST Timiş, meritorie distincţie care a fost însă umbrită de o nouă nedreptate dintr-un şir de neplăceri suferite de acest truditor al arenelor, lasîndu-i în consecinţă o singură opţiune. Sau mai exact, chiar două…

… După ce Dan Potra, lansat de profesorul Boici şi devenit campion naţional absolut, medaliat al Campionatului European de juniori, campion european la individual compus şi dublu campion european cu echipa de seniori, reprezenta România şi sportul timişean la Jocurile Olimpice de vară Atena 2004, unde prin ocuparea locului III cu echipa “tricoloră” era adjudecat cel mai bun rezultat al gimnasticii nostre masculine din toate timpurile, Vlad-Bogdan Cotuna a devenit anul trecut, la J.O. de vară Londra 2012, cel de-al doilea gimnast crescut, instruit şi lansat de către Boici care să concureze sub egida celor 5 cercuri olimpice.

Şi nu doar Ioan Boici a fost desemnat antrenorul anului 2012 în Timiş, ci şi elevul său legitimat la CSM Lugoj, Vlad-Bogdan Cotuna…

Vlad Cotuna, cel mai bun gimnast al Timişului, pregătit de profesorul Ioan Boici, antrenorul anului trecut în judeţul nostru, a fost desemnat sportivul numărul 1 al Timişului pe anul 2012

Însă nu doar ascensiunea acestor performeri de top l-au recomandat pe Ioan Boici şi la finele lui 2012 pentru distincţia de cel mai bun antrenor din sportul timişean, profesorul născut în 10 septembrie 1950 în satul Buzad din comuna Bogda avînd un impresionant C.V., cu o acoladă de activităţi şi reuşite în dezvoltarea sportului şcolar şi de masă pe plan judeţean dar şi în pregătirea unui însemnat număr de tineri pentru marea performanţă în gimnastica artistică masculină, experienţa acumulată peste zeci de ani recomandîndu-l atât în posturile avute la cîrma lotului naţional olimpic de juniori dar şi în Australia, cît şi pentru derularea a numeroase proiecte şi întocmirea a 4 lucrări ştiinţifice, dintre care ultima susţinută în cadrul unei sesiuni de comunicări internaţionale.

 

„[…] lotul naţional olimpic de juniori al României, constituit la Timişoara, care a fost aleasă deoarece a oferit condiţii deosebite plus că am avut 4 sportivi la lot”

 

Mai jos, într-o relativ foarte rară apariţie în presă, despre ascensiunea lui Vlad-Bogdan Cotuna dar şi despre probleme de ordin general din gimnastica masculină, despre neplăcerea care l-a determinat vineri să-şi înainteze demisia de la CSM Lugoj, club în cadrul căruia constituia în urmă cu un deceniu secţia de gimnastică artistică masculin, însă şi despre alte nerecunoaşteri a meritelor care dovedesc o dată în plus modul cum incompetenţi şi ignoranţi factori de decizie fără a avea prea mari tangenţe cu arena sportivă dar care-i deţin pîrghiile găsesc de cuviinţă să trateze oamenii de valoare din acest domeniu de activitate, nedreptăţi care tocmai l-au împins în cele din urmă spre a lua în considerare, pentru a doua oară în cursul carierei, una dintre numeroasele oferte primite cu braţele şi porţile larg deschise de peste hotare.
Iar Boici nu va face astfel decît să se alăture unui impresionant număr de foşti elevi ai săi care trudesc în gimnastică peste mări şi ţări. Dar să-l ascultăm, urîndu-i totodată “La Mulţi Ani!” de ziua onomastică…

www.sporttim.ro: Mulţi nu cunosc poate începuturile traiectoriei Dumneavoastră în arena sportivă, aşa încît v-am ruga să punctaţi cîteva amănunte de la primii paşi…

Ioan Boici: Am început să fac sport încă din clasa a V-a, mai exact atletism şi fotbal. Din clasa a VII-a am continuat cu pasiunea pentru sport la Şcoala Generală numărul 1 Pipoş, din cartierul Fabric, zonă unde am crescut, iar apoi am urmat cursurile Liceului cu Program Sportiv numărul 4, unde am făcut atletism, şi gimnastică iar colateral fotbal. Am continuat la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Timişoara, fiind absolvent al generaţiei 1976, cu 3 specializări, după care primul post didactic l-am avut la Şcoala Generală Vicovu de Sus, din Suceava, vreme de un an de zile. Apoi am venit acasă şi am activat un an de zile la Igriş, în comuna Saravale, şi următorul la Cărpiniş, iar ulterior la CSS Politehnica Timişoara, în 1979-1982, în catedra de atletism. Cornel Avram a devenit atunci, dintre elevii mei, vicecampion naţional la 3.000 metri, iar Ramona Steici, actualmente în Germania, soţul fiind săritor în lungime, campioană europeană la 4×100 metri cu ştafeta României.

– Aşadar înainte de a lansa gimnaşti de loturi olimpice, aţi lansat medaliaţi ai pistei atletice…

I.B.: Da, iar din 1982 şi pînă în prezent am activat în cadrul gimnasticii artistice băieţi, la CSS 1 Timişoara, fost CSS Bega, după cum îi spunea pe vremuri. Pe-atunci domnul Horvath Pavel era coordonatorul secţiei de gimnastică, un mare tehnician şi un bun antrenor cu rezultate deosebite în respectiva perioadă, oferind componenţi la loturile naţionale, şi care a plecat în Germania înainte de Revoluţie. Pînă în 1989 am pregătit grupe de începători şi avansaţi iar în perioada 1991-1996 am activat ca antrenor la lotul naţional olimpic de juniori al României, constituit la Timişoara, care a fost aleasă deoarece a oferit condiţii deosebite plus că am avut 4 sportivi la lot, printre care Sebastian Nemeş sau Dan Potra. Pregătirile cu secţia locală le-am început la Şcoala Generală nr. 18 iar lotul naţional se pregătea în Circumvalaţiunii, pînă cînd a fost mutat la Reşiţa.

– Iar Dumneavoastră unde aţi continuat?

I.B.: Pentru un an, în 1996-1997, am plecat în Australia, la Sydney, unde am antrenat tot într-un club de gimnastică artistică masculin, după care am revenit la CSS 1, cu toate că am mai avut oferte în Australia, pentru că eram deja foarte legat de bazele puse aici. Îl lansasem pe Dan Potra, timişorean de-al nostru cooptat în lotul olimpic de seniori, iar mai mult, din 1990, aveam responsabilitatea coordonării activităţii, ca şef de catedră la secţia de gimnastică băieţi, în care am activat 20 de ani, pînă în 2010, la ora actuală fiind unul dintre antrenorii secţiei la CSS 1. Tot în cursul deceniului trecut am predat ca lector universitar la Universitatea Tibsicus, în cadrul Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport.

Lecturez în Curriculum Vitae un paragraf cu peste 10 distincţii obţinute în ultimii 10 ani, cu diplome de onoare şi de excelenţă, toate în calitate de antrenor emerit, titlu pe care l-aţi dobîndit în 30 ianuarie 2003…

I.B.: Da, şi nu cred că greşesc spunînd că sunt singurul antrenor care am fost primit de 2 preşedinţi ai României. În 2004 de către Ion Iliescu, fiind distins cu ordinul Meritul Sportiv clasa a III-a cu o baretă, pentru rezultatul lui Dan Potra, locul 3 cu echipa României la J.O. de vară Atena 2004, iar în 2006, cu ocazia centenarului Federaţiei Române de Gimnastică,  cînd am fost invitat de Traian Băsescu, împreună cu Ştefan Hărgălaş, de la lotul de juniori, şi Dan Grecu, plus cu echipa noastră de aur, Dan Potra, Cosmin Mican, care antrenează acum în Norvegia, unde a devenit campion naţional la individual şi cu echipa, Nemeş Bufu Călin Codruţ, care actualmente este antrenor în S.U.A., de 7 ani, şi Ciprian Vereş, care activează într-o companie de circ, în S.U.A.

 

„[…] în 2 ani de zile am reuşit să obţin rezultate foarte frumoase la Sanandrei, culminînd în 2012 cu titlul naţional la juniori IV, cu Gavril Luca, cooptat acum la CSS 1 Timişoara”

– Remarcabil este însă faptul că nu v-aţi oprit acolo şi aţi mai descoperit şi format un tînăr de excepţie, pentru marea performanţă…

I.B.: Vlad-Bogdan Cotuna este un tînăr extraordinar, un sportiv de excepţie, care a fost foarte hotărît în a-şi urma visul şi care a evoluat printr-o muncă intensă, asiduă, graţie unei pregătiri fizice excelente. Astfel a ajuns să ocupe locul 3 la Campionatul European de seniori din 2012, cu echipa României, pe lîngă cele 5 medalii la Campionatul Naţional, şi să fie component al lotului olimpic de seniori, prezent la Jocurile Olimpice.

– Iar pe lîngă îndrumarea sportivilor de vîrf, aţi făcut eforturi în toţi aceşti ani pentru a sprijini şi gimnastica juvenilă locală, în mai multe localităţi timişene…

I.B.: Da, am întocmit proiectul de înfiinţare al secţiei de gimnastică artistică, pentru băieţi şi fete, la Unirea Sânnicolau Mare, iar în 2010 am lansat şi secţia de gimnastică artistică băieţi în comuna Sânandrei, şi în 2 ani de zile am reuşit să obţin rezultate foarte frumoase, culminînd în 2012 cu titlul naţional la juniori IV, cu Gavril Luca, cooptat acum la CSS 1 Timişoara. De fapt, am temerea şi mîhnirea că tot ceea ce am iniţiat şi construit la Sânandrei n-ar mai putea avea continuitate, datorită dezinteresului manifestat recent pe plan local, şi este foarte, foarte păcat. Secţia de gimnastică şi cea de lupte aveau foarte bune rezultate, iar campionul naţional Popa a fost lansat din Sînandrei, însă acest primar mai bine face deplasări şi excursii decît să dea bani pentru impulsionarea sportului, ba chiar vrea să desfiinţeze aceste secţii cu bune rezultate – de ce oare? Ultimii 5 juniori III au fost transferaţi la CSS 1, pentru a-şi continua activitatea. E păcat, pentru că 100 de copii făceau gimnastică la Sânandrei.

Iar pe lîngă iniţiativele de la Sânnicolau Mare şi Sânandrei, sunteţi foarte legat de activitatea la CSM Lugoj. Elevul Dumneavoastră, Vlad Cotuna, a fost desemnat sportivul numărul 1 al judeţului Timiş ca gimnast legitimat la CSM…

 

„Am fost nevoit din păcate să umblu pe la diferite uşi pentru a-mi obţine premiul pe care-l meritam cu prisosinţă şi care îmi fusese atribuit”

 

I.B.: Pot să spun cu mare satisfacţie că din 2003 am înfiinţat la Lugoj, împreună cu domnul Jitaru şi Aurel Muntean, ex-director al CSS Lugoj, secţia de seniori la CSM Lugoj. Iar în toţi aceşti ani s-au obţinut rezultate deosebite şi la ora actuală numele Lugojului este legat de prezenţa lui Vlad-Bogdan Cotuna la Jocurile Olimpice de vară. Însă tocmai mi-am înaintat demisia la CSM Lugoj, cu toate că aveam numai 4 ore, din motive obiective şi personale. Anul acesta, fiind primul antrenor al judeţului, am fost nevoit din păcate să umblu pe la diferite uşi pentru a-mi obţine premiul pe care-l meritam cu prisosinţă şi care îmi fusese atribuit. Din această cauză am decis să renunţ. Dacă noul director de 6 luni al clubului CSM Lugoj a considerat că nu am făcut nimic pentru CSM, atunci consider şi eu că nu este cazul continuării activităţii mele la club.

– Dacă puteţi explica cum de aţi fost purtat pe drumuri pentru ceva care vi se cuvenea.

I.B.: Premierea a avut loc la Consiliul Judeţean Timiş, în cadrul evenimentului Gala Sportului Timişean, în 18 decembrie, la care n-am participat, fiind plecat în concediu. Banii de premiere au fost ridicaţi de către directorul CSM, banii pentru mai mulţi premiaţi au fost ridicaţi pe semnătură. Între timp mi s-a transmis însă că nu merit acest premiu, argumentîndu-se că n-am făcut nimic într-un an pentru CSM Lugoj.

– Ştim că premiile nu sunt mari dar despre ce sumă era totuşi vorba?

I.B.: 3.609 ron.

– V-au fost aşadar în cele din urmă înmînaţi?

I.B.: Da. Am revenit în 23 decembrie şi abia vineri (n.n.: 4 ianuarie 2013) mi s-a înmînat premiul pe care-l meritam. L-am crescut vreme de 12 ani pe Vlad Cotuna, l-am descoperit pe cînd activam la CSS 1 Timişoara pe cînd avea 9 ani, şi a fost omul de bază în ceea ce priveşte rezultatele clubului în anul precedent, ca sportiv participant la Jocurile Olimpice. Îmi pare foarte rău că am ajuns să nu mă mai pot bucura de rezultatele muncii mele, şi asta pentru că, uitaţi şi în acest caz, lumea este foarte rea, invidioasă, şi în plus nu se vrea implicarea în performanţă. 4 ani l-am pregătit pe Cosmin Mican, iar exemplul antrenorului Boici este Cosmin Mican, un tînăr cu o educaţie deosebită, care a înobilat gimnastica din Timişoara cu 12 medalii, iar acum, în Norvegia, ca antrenor, a obţinut titlul naţional cu echipa. L-am avut elev şi pe Lazăr Bratan, devenit lector în Karlsruhe, unde activează ca antrenor, fiind căsătorit cu o ex-gimnastă a Germaniei, antrenînd o echipă în liga a doua. Am 27 de foşti sportivi în SUA şi mă pot mîndri cu foştii mei elevi, care sunt antrenori în Europa, în SUA, iar ultimii în Dubai – mă mîndresc că încă sunt căutat de aceşti copii, din partea cărora am un respect deosebit!

 

„[…] în toţi aceşti 37 de ani m-am dedicat sportului de performanţă mai mult decît familiei. Nu regret tot ceea ce am făcut şi voi continua tot în gimnastica de performanţă, dar poate în străinătate”

– Un sfîrşit e un început…

I.B.: Îmi continui oricum activitatea în cadrul secţiei de la CSS 1, în care mai am 2 ½ ani pînă la pensionare. Rezultatele pe care le-am înregistrat s-au obţinut nu fără foarte multă trudă, cu antrenamente sîmbăta şi duminica, toate week-end-urile petrecute în sala din Circumvalaţiunii, şi poate tocmai de aceea s-au consemnat atîtea rezultate deosebite pe plan naţional şi internaţional: 2 sportivi la Jocurile Olimpice, mai mulţi elevi de-ai mei la Campionatul Mondial, la Campionatul Mondial Universitar. Numai prin foarte multă muncă şi o colaborare deosebită între antrenori, părinţi şi sportivi s-a putut ajunge la asemenea rezultate şi, de fapt, în toţi aceşti 37 de ani m-am dedicat sportului de performanţă mai mult decît familiei. Nu regret tot ceea ce am făcut şi voi continua tot în gimnastica de performanţă, dar poate în străinătate. Am fost contactat de mai multe cluburi spaniole, întrebat dacă vreau să lucrez în gimnastica artistică fete, dar am înfiinţat şi o grupă de băieţi. Am acceptat ca în concediul meu să colaborez cu clubul spaniol San Agustin del Guadalix, într-un schimb de experienţă. Este un orăşel de circa 10.000 locuitori, de lîngă Madrid, clubul avînd 24 de secţii sportive iar la gimnastică fete 150 de sportive, din care 46 de performanţă.

– Adică aţi fi bun în Spania însă acasă la Dumneavoastră, de unde aţi dat un al doilea sportiv de Jocuri Olimpice, vi s-a spus că n-aţi făcut nimic.  

I.B.: Da, şi asta cu toate că printre cei mai buni gimnaşti de la CSM Lugoj au fost aduşi de mine. Sunt supărat, fiindcă am contribuit foarte mult la rezultatele obţinute şi este ca şi cum am fost dat afară pe uşa din spate. Continuarea activităţii mele acolo era incompatibilă cu cele întîmplate şi felul cum s-a pus problema. Am fost invitat vineri la ora 11 la CSM, pentru a mi se analiza activitatea, şi mi s-a înmînat premiul de către vicepreşedintele Călin Dobra, ex-preşedinte al clubului, precum şi antrenorului Aurel Munteanu, conducător al secţiei de gimnastică băieţi. Bineînţeles, cu reproşuri… Nu se mai poate lucra cu oameni care de fapt vroiau să mă umilească.

– Nimic de mirare, ceva la ordinea zilei în România de ieri şi azi… Revenind la Spania…

I.B.: În general, toate bazele sportive sunt libere în ceea ce priveşte accesul pentru toţi copiii, în sportul de masă şi de performanţă, iar acolo un antrenor străin este bine văzut, mai ales cei români sunt foarte bine văzuţi şi apreciaţi în străinătate. Poate în viitor voi continua la acest club…

– Dacă ne-aţi spus despre începuturile Dumneavoastră, amintiţi-vă şi despre primii paşi ai lui Cotuna…

I.B.: Remarcabil este faptul că prima sa participare într-un concurs a avut loc nu la nivel naţional, ci internaţional, în Germania. A greşit un element şi a făcut singur îndreptarea, instinctiv, pe moment, şi mi-am spus asta e, pentru că gimnastica este un sport al inteligenţei, în care trebuie să-ţi meargă mintea. A trecut de selecţiile la juniori IV şi a ajuns astfel direct la cel mai mare concurs de juniori din lume, disputat la Cottbus. Avea 9 ani şi jumătate. Atunci mi-am dat seama că poate ajunge mare, am spus-o şi la televiziune, şi s-a adeverit…

– Cum poate fi caracterizat locul ocupat de lotul olimpic masculin în North Greenwich, în contextul general în care se regăseşte această echipă?

I.B.: Locul X nu este un loc bun, se poate şi mai bine. Ţinînd cont că rezultatele s-au îmbunătăţit, a intra între primii 8 este greu la Rio de Janeiro. A avut loc şi un schimb de generaţii şi au început să vină multe ţări din urmă, din America Latină şi din alte zone, cu gimnaşti care sunt antrenaţi de români şi care încep să aibă performanţe. Canada, Puerto Rico, Brazilia, Australia, pentru a nu mai vorbi de marile forţe. Cu această ocazie, în Brazilia, cred că Vlad Cotuna va concura la 6 aparate, căci pentru a-şi putea demonstra valoarea şi la individual compus este foarte important pentru un gimnast să concureze la toate aparatele.

– La care trebuie să-şi îmbunătăţească evoluţiile?

I.B.: Mai are de lucru la sărituri şi cal, trebuie să-şi îmbunătăţească săritura şi calul, şi bineînţeles cred că la inel va creşte în valoare în timp, pentru că toate elementele sunt de forţă. Bară bună are, paralele, sol… Este un copil foarte bine dotat fizic. L-a adus tatăl său la sală, spunîndu-ne <domnule, nu mai ştim ce să facem cu el>, la care am răspuns că <va fi experienţa mea de viaţă>. A învăţat foarte bine şi la şcoală şi s-a perfecţionat pe fondul unei forţe înăscute, sîmbăta cu două antrenamente, duminica unul… La care profesorul Ivan Todorov, prieten al intervievatului nostru, a intervenit cu remarca „atît de atent era mereu la indicaţiile antrenorului, era atent, asculta şi lua aminte. Şi totul pleacă de la pregătirea fizică, de la cantonamente. A ştiut ce vrea în viaţă!”

– Dacă Vlad e un caz fericit, ce ne facem cu gimnastica şi sportul în general în ţara noastră?

I.B.: Nu ştiu dar sunt într-adevăr dezamăgit căci de 2 ani de zile în România în general şi în Timişoara în particular nu mai vin copii la sportul de performanţă, nu doar în gimnastică, ci şi la alte sporturi. După părerea mea părinţii trebuie să-şi ducă copiii să facă sport de performanţă, pentru a nu deveni un obiect al calculatorului, pentru a-şi forma un corp sănătos, pentru că avem destui copii care nu fac sport şi e grav pentru sănătate. S-a schimbat şi mentalitatea în sens negativ, în sensul că tinerii din ziua de astăzi se gîndesc mai întîi la contracte şi avantaje. Necesită un mare sacrificiu să faci performanţă,  plus că nu sunt motivaţi, mai ales dacă facem o comparaţie între cei care merg de exemplu la fotbal şi ceilalţi, în discipline individuale. Şi sigur că da, tinerii observă aceste diferenţe, vorbesc despre ele, şi toţi încearcă atunci cu argumente clare să arate că nu cîştigă şi nu pot să trăiască din puţinul care le este oferit în aceste sporturi. Şi din păcate mai este şi problema că fotbalul este un fenomen social care s-a denaturat, pe cînd celelalte sporturi sunt foarte puţin finanţate şi marginalizate faţă de fotbal.

– Am văzut totuşi că între primii 10 sportivi timişeni în discipline olimpice s-a mai regăsit un sportiv, deci n-ar fi chiar aşa de sumbru totul…

 

„Cred că în viitor CSS s-ar descurca mult mai bine dacă ar figura în patrimoniul Primăriei locale”

 

I.B.: Într-adevăr! Cosmin Popa a fost distins şi el însă tînărul gimnast, un licean, se confruntă cu o scolioză, o afecţiune a coloanei vertebrale. Este component al lotului naţional de juniori de la Bistriţa dar se pare că sol şi sărituri nu mai poate face. Secţia de gimnastică băieţi de la CSS 1 are un gol mare la ora actuală, însă are în schimb copii foarte mulţi dar la grupele de începători şi avansaţi, iar peste un an, doi, pot trece la performanţă. Sunt 4 antrenori tineri care lucrează cu copiii, Adrian Durlă, Sebastian Vratan – antrenor al lui Popa şi şef de secţie, Dante Iordănescu şi Paul Bobirci. Suntem aşadar 5 antrenori, fiecare cu cîte două grupe, dintre care una de începători. Din păcate însă, fenomenul de satisfacţie pentru rezultatele obţinute se diluează pentru că degeaba au rezultate dacă nu sunt apreciaţi pentru acestea. În general însă copiii nu mai vin să practice sport iar cei care vin nu au valoarea necesară, majoritatea vin supraponderali. Pe hîrtie avem 120 de băieţi la CSS 1, împărţiţi în 10 grupe de avansaţi şi 12 de începători, plus grupa de performanţă, de 8 sportivi, iar selecţia se face tot timpul anului… Încă ne bucurăm că-i aduc totuşi părinţii la mişcare…

– Din ce-am înţeles situaţia nu este însă cea mai roză la CSS 1…

I.B.: Da, şi la momentul actual încă nu se ştie în ce direcţie o vor lua CSS-urile, finanţate de la Inspectoratul Şcolar Judeţean. În străinătate, toate cluburile sunt susţinute de Primărie iar per copil primesc bani de la consiliile locale, ceea ce consider că ar fi o soluţie. Cred că în viitor CSS s-ar descurca mult mai bine dacă ar figura în patrimoniul Primăriei locale.

– Sunt aşadar neajunsuri datorită cadrului structural în care-şi desfăşoară sportul juvenil activitatea…

 

„Plus susţinătoare de efort nu există deloc, plus nu poţi să-i susţii cu nimic ca recompense, premii”

 

I.B.: În ultimul timp, banii pentru sportul de performanţă sunt tot mai puţini şi pentru a putea ajunge sus, e tot mai greu. Echipamentul este foarte scump, în schimb sala Complexului Bega este actualmente bine dotată. Dar părinţii cumpără echipament, cantonamentele sunt tot mai puţine, deşi sunt foarte necesare atît iarna cît şi vara. Plus susţinătoare de efort nu există deloc, plus nu poţi să-i susţii cu nimic ca recompense, premii. De aici pleacă tot neajunsul iar părinţii nu-şi mai pot aduce copiii la sport pentru că nu au bani să plătească.

– Păcat, pentru că şi gimnastica masculină a ieşit în ultima vreme cît de cît din umbra celei feminine…

 

„Cred că în domeniul sportului ar trebui să fim conduşi de competenţă, nu de politic, şi totul pleacă şi de aici”

 

I.B.: În ultimii ani gimnastica masculină a obţinut rezultate, începînd din 2002 încoace, cu Potra campion european. Au fost rezultate deosebite la mai multe competiţii internaţionale iar Dan Potra este unicul campion european la individual şi medaliat cu echipa naţională, plus medaliat la Jocurile Olimpice de vară 2004, lansat de gimnastica Timişului. În continuare se speră într-o reacomodare, cu cei tineri avansînd de la juniori, şi sperăm ca pînă în 2016 să alcătuim un lot puternic.

– Dar există toate premizele pentru ca talentul nativ să fie valorificat în mari rezultate?

I.B.: Cred că în domeniul sportului ar trebui să fim conduşi de competenţă, nu de politic, şi totul pleacă şi de aici. Un om care a practicat sportul de performanţă înţelege fenomenul şi ajută în consecinţă pe cînd din păcate la noi predomină nonvalorile. Ar fi o măsură importantă pentru ca sportul de performanţă să crească, faptul de a da întîietate oamenilor autentici de sport.

– Ar mai fi un subiect pe care l-aţi dori punctat?

I.B.: Da, şi anume despre dosarul de gradaţie de merit pentru rezultatele de la CSS 1 Timişoara, înaintat Inspectoratului Şcolar Judeţean într-un concurs de dosare pe baza reuşitelor mele. Au fost rezultate deosebite, nu numai cu Dan Potra, şi am primit din nou respins, deşi rezultatele erau dintre cele mai bune. A fost o nebuloasă şi în mod sigur o nedreptate! Şeful comisiei, Halasz Francisc, mi-a spus <nu meriţi!>, pe cînd, de fapt, nu cunoşteau rezultatele mele, cu toate că rezultatele mele erau evidente. Pe lîngă mine, alţi 4 buni antrenori de la CSS 1 n-au primit gradaţia de merit, ceea ce înseamnă că am fost privaţi de un cuantum de 25% din salariul de bază pe 5 ani de zile.

– Ce aţi dori să mai transmiteţi cititorilor noştri?

I.B.: Transmit tuturor timişorenilor şi timişenilor, antrenorilor şi sportivilor, sănătate şi La Mulţi Ani. Sunt numeroşi antrenori pasionaţi, pricepuţi şi dedicaţi, care muncesc mult pentru ca sportul local să aibă rezultate deosebite pe plan naţional şi internaţional.


Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Gimnastică, Timişene și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


trei + = 9

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: