Pe lîngă serializarea paşilor multiplei campioane naţionale Universitatea Timişoara spre finala Cupei Campionilor Europeni din 1973, ajunsă la episodul VIII, www.sporttim.ro poartă campania „Salvaţi Universitatea! U Timişoara, 40 de ani de la jucarea finalei C.C.E.” şi înteresîndu-se, ca o ancorare în realitatea imediată, cîtă disponibilitate volitivă şi financiară există pentru o investiţie necesară de capital în favoarea resuscitării unei cîndva glorii pe semicercul feminin.
Adrian Valentin Negoiţă, consilier judeţean pe probleme de tineret şi sport la C.J. Timiş, ne-a asigurat din capul locului de cele mai bune intenţii de a întreprinde ceva în vederea revitalizării handbalului feminin local, remarcînd însă imediat că „regulamentul şi legea, bune, rele, aşa cum sunt, ne permit să putem plăti doar performanţa. Ideea este ca un club să ajungă mai întîi în Liga Naţională, să aibă performanţe, nu o clasare de exemplu pe penultimul loc, după care putem să plătim performanţa şi să sprijinim respectiva echipă. S-a întîmplat ca şi o grupare de pe locul 7 să fie sprijinită, condiţia fiind de a se regăsi totuşi în prima ligă a ţării”.
Cum actuala garnitură a Universităţii continuă mediocra linie a ultimelor poziţii în liga secundă feminină, fără orizonturi şi fără perspective de promovare în absenţa unui lot calitativ valoric şi mai ales în lipsa unor bugete adecvate atacării altor obiective, întrebarea a fost dacă la nivel administrativ local-judeţean pot fi planificate cadrul legal precum şi infuzia financiară necesare schimbării radicale în bine a situaţiei galben-albastrelor: „Varianta este de a intra în parteneriat cu Consiliul Local şi de a deveni acţionari, iată ceea ce s-ar putea face. În cazul fotbalului, suntem acţionari, şi se pune altcumva problema, aşa cum este de fapt situaţia şi la baschet masculin, şi încercăm să ne constituim la fel şi la rugby, cu Consiliul Local şi Universitatea de Vest. Dacă Universitatea de Vest, căci şi în acest caz tot despre această instituţie este vorba, ar înainta un proiect şi s-ar alcătui un triumvirat, şi s-ar decide să devină partener cu Consiliul Local, atunci Consiliul Judeţean Timiş ar ajuta la rîndul său. Însă, realist vorbind, la ora actuală nu s-a pus această problemă şi ar fi mai greu, pentru că am intra deja într-o paletă foarte largă, deoarece Consiliul Judeţean are totuşi un buget limitat, nu are banii Consiliului Local, şi nu ştiu dacă în general nu ar trebui regîndită problema, pentru că CJT are aproximativ 10-15% să spunem din banii Consiliului Local. În această situaţie, este mai greu să poţi susţine…”
Varianta n-a fost însă adusă în discuţie sau dezbătută de singurele organisme care ar putea cu adevărat la o adică să urnească lucrurile din loc.
O revitalizare a Universităţii deja pentru sezonul 2013-2014 ar echivala cu alocarea încă de pe-acum a unui alt buget mai ales în ceea ce priveşte remunerarea jucătoarelor, inclusiv a cîtorva eventuale achiziţii, chiar dintre handbaliste lansate cîndva de pe Bega, care s-ar înhăma la o adică la un proiect mai îndrăzneţ, însă posibila rectificare bugetară preconizată a fi supusă spre aprobare în proxima şedinţă de plen a C.J.T. ar avea cel mai probabil alte priorităţi.
Şi totuşi, Marilen Pirtea, rector al Universităţii de Vest Timişoara, s-a exprimat în termeni pozitivi în privinţa necesităţii recapacitării grupării de handbal feminin a clubului, iar nevoia de susţinere a semicercului local la nivelul formaţiei etalon de senioare a sexului frumos a ajuns măcar la o ureche sau două în Consiliul Local Timişoara.
Consilierul judeţean Negoiţă, care a amintit că încerca în urmă cu 2-3 ani coagularea unui club sportiv susţinut de C.J.T. şi care să conţină cîteva secţii printre care şi una de handbal, plan care în cele din urmă a rămas în suspensie, a amintit că „există o formă de sprijin, o formă legală şi frumoasă, prin care Universitatea să fie recompensată la 40 de ani de la disputarea finalei Cupei Campionilor Europeni, între premiile pe care le acordăm la sfîrşit de an”. Dar, cel mai realist cu putinţă, se pare că la atît s-ar putea limita momentan surplusul oferit handbalului feminin. Consiliul Judeţean Timiş premiază într-adevăr cîţiva sportivi între elevii şi profesorii recompensaţi la încheierea fiecărui an, în cadrul tradiţionalei şi bunei iniţiative Pro Juventute, ca o formă modică de răsplată a performerilor locali, însă în absenţa unui proiect strategic clar definit şi a unei finanţări deja planificate, se pare că momentan vom rămîne doar cu rememorarea glorioşilor paşi ai handbalistelor Timişoarei în anii ´60 şi ´70.
