Baia Mare ține Final4 în EHF European League și Minaur ia locul 3, mingea mică-i dezumflată în Timiș și AJHT e o nălucă

Cu toate problemele și efectele pe care le-a indus, situația apărută și în România din martie 2020 a camuflat minusurile din handbalul timișean, sub radar în raport cu gravele bătăi de cap din societate, ”pLandemia” conturându-se drept scuză ideală pentru inerta rostogolire lentă și sigură la vale a mingii mici într-un cândva bastion al semicercului carpatin. AJH Timiș era oricum cam neajutorată, dar așa a devenit fantomatică, și totuși cu ceva trecere și mai ales imagine ”la centru”, ceea ce contează într-o nație a formelor fără fond obsedată de exercițiile de imagine, altfel inconsistentă. Iar recenta găzduire de către Baia Mare a turneului Final4 în EHF European League, întrecere numărul 2 a cupelor continentale intercluburi, cu CS Minaur medaliată cu bronz după ce în 2018 promova în Liga Florilor în dauna lui SCM Timișoara, ulterior evaporată, sugerează în termeni comparativi rătăcirea jocului în 7 în Timiș.     

Într-adevăr, la finele unui parcurs cu 8 jocuri dintre care 6 câștigate și tot atâtea organizate la Baia Mare, CS Minaur a cucerit duminică ”bronzul” continental în EHF European League, 33-31 cu Herning-Ikast Handbold în meciul pentru locul 3 al turneului Final4 din Maramureș, în paralel cu cursa la locul 2 în Liga Florilor, purtată cu SCM Râmnicu Vâlcea în umbra liderului CSM București, de care a fost învinsă aseară, 37-26 (18-11), prim-plan al handbalului din județul nordic reprezentat și de băieți între primele 6 trupe din Liga Zimbrilor și o eliminare la golurile în minus în deplasare din sferturile EHF European Cup. Evidențieri dintr-un alt județ handbalistic cu tradiție pe harta României care dovedesc că se poate și departe de ”centru” dacă bazele activității sunt bine structurate iar organizarea acesteia adecvată, aspecte cu minusuri în Timiș, suferind implicit la nivel divizionar, CSU UVT antepenultima în seria vestică a ligii secunde a fetelor și CSU Politehnica antepenultima în seria vestică a ligii secunde a băieților, ”Poli” pe 9 în elita masculină. Cât despre raportarea la zăpezile de altădată ale handbalului din cel mai vestic județ, reculul este într-atât de semnificativ încât termenii de comparație nu-și au rostul.   

Acest ”se poate” merită exemplificat dat fiind că, deși populația Maramureșului nu este nici pe jumătate cât a Timișului, nordicii au grupări de cupele europene între cele peste 50 de echipe de handbal, cu reprezentare națională anuală la vârf în sectorul juvenil și cu cupluri de arbitri în Liga Națională de seniori, pentru a nu mai pomeni despre delicatese, întrecerile de handbal pe plajă sau zăpadă. Buni organizatori, li s-au recunoscut meritele prin alocarea de către Federația Europeană de Handbal a desfășurării Final4 în EHF European League, care va să zică se poate chiar și așa ceva la Baia Mare fie și în plină ”stare de alertă” a mascaradei ”pLandemiei”, în schimb pretext cu paravan pentru omologii de la AJH Timiș în cazul cheii mult mai simple a Campionatului Județean feminin, desființat spre finele deceniului trecut și cu atât mai greu de resuscitat în ”urgențe” și ”alerte”. Unii cu Final4 european la semicercul sexului frumos, alții nici măcar cu o întrecere județeană.  

Iar cum totul pleacă de la baze, acoperișul e de paie în lipsa unei fundații solide… Podiumul european adjudecat de CS Minaur după organizarea Final4 la Baia Mare sugerează ce se poate reuși în 3 sezoane cu o bună strategie, viziune, organizare, pricepere și har printre alte ingrediente necesare, dar nicidecum în absența unei structuri la baze, cultivând sectorul juvenil ca parte a unui mai larg fenomen al handbalului amator județean. Dispărut în Timiș la semicercul feminin, în pofida unor tentative de rezistență pe baricade, pe ici-colea. Cum au fost oare susținute și stimulate în perioade fără mascarade ”virusate” și cât de tare au fost oare ulterior date complet uitării de când cu manipularea în masă pe bază de proiect?

N-ai Campionat Județean feminin, nu prea ai echipe în Campionatul Național juvenil, LPS Banatul pierzând pe linie la junioare 1 fără a se califica în ”Seria Valoare” iar AHCS Cîtu ținând de una singură steagul sus la ”Valoare” la junioare 2, măcar în tandem cu vecinele de la Școala Gimnazială 7 Timișoara la junioare 3, palierul cel mai consistent numeric din piramida juvenilă cu întreceri organizate de FRH, de exemplu cu nu mai puțin de 49 de formații la startul ediției 2020-2021, număr prin prisma căruia prezența a doar trei echipe în seria vestică dintr-un județ precum Timiș, dintre care două pătrunse la ”Valoare”, indică baza tot mai restrânsă la care se limitează sportul cu mingea mică din cel mai vestic județ al țării.  

AJH Timiș a tras pe butuci handbalul feminin din județ și n-aveai cum să n-ajungi a-i da dreptate profesoarei Adriana Bota în ideea retragerii echipei de junioare 1 a ”Liceului” din Campionatul Național, pentru că, neavând continuitate, aspirantele la handbal și-au spus în cele din urmă că mai degrabă cu burta pe carte decât să-și facă iluzii pentru a se alege cu deziluzii.

Fără ”Județ” și cu un contingent tot mai restrâns de reprezentante la junioare, sectorul divizionar suferă cronic în Timiș pe linia subzistenței, CSU UVT trăgându-și zilele cu anii în general în jumătatea inferioară a ierarhiei seriei vestice din liga a II-a, cu jucătoare nesalariate pe indemnizații de efort, cât să aibă și Timișul o prezență constantă la start în Divizia A, de umplutură în afara calculelor promovării în Liga Florilor. Calcule greșite în mod grosolan când cu proiectul ”Municipal” de a accede în elită deja la finele sezonului lansării, un afront pe adresa ideii de sport competițional, constatat de susnumita CS Minaur, care a pus lucrurile la punct prin a câștiga cursa cu artificiala trupă a Timișoarei și iată unde a ajuns, calculele fiind în schimb foarte bune pe banul public pentru buzunarele handbalistelor magnetizate peste vara lui 2017 în noua schemă, printre care soții, prietene ori amante ale unor handbaliști sau alți sportivi de pe Bega. N-au dansat decât un sezon, 2017-2018, o risipă total anapoda sub umbrela largă a Municipalității, doar pentru că astfel și-au flexat mușchii niște profani în ale sportului, experiment cu imixtiune politică fără palmares și fără viitor, sortit pieirii. Se pierdea aiurea un tempo și resurse iar concitadina CSU UVT rămânea în aceleași chinuri din groapa de potențial, pe când Baia Mare demonstra pas cu pas cu Minaur cum se procedează.

Dar pentru asta trebuie să ai și veritabili oameni de handbal, ori profesorul Constantin Lache trebuie că se răsucește în mormânt. S-a prăfuit sub colbul uitării gloria marii ”U”, reconstrucția fiind însă posibilă doar organic, de la baze, și nu pompieristic sub însemnele SCM, ori bazele sunt ca și amputate, nu tu Campionat Județean feminin, nu tu vreo cât de mică mișcare de când cu mascarada ”pLandemiei” la nivelul junioarelor 4, de mini- și babyhandbal, și asta pentru că așa ar vrea stăpânirea, leitmotiv sub apăsarea ”normativelor” invocat de cei de la AJH Timiș.

Au organizat cât de cât ceva la juniori și junioare 4 și categoriile mai mici de vârstă de când cu ”pLandemia”? Aceste paliere fiind în grija forurilor județene, cel puțin până la un punct… Nu.

Dar au întreprins măcar altceva, să vină cât de cât în întâmpinare, întru susținerea și stimularea acestor baze organice ale jocului? Căci nu-i om de sport care să nu conștientizeze că o perioadă mai mare de un an de zile fără jocuri la aceste vârste echivalează cu ratarea atingerii potențialului pe care aceste generații l-ar fi putut contura. Nu, n-au întreprins ceva.

Dar dacă au constatat ad-hoc că ”normativele” sunt de noaptea minții, nici măcar traduse întocmai la filtrarea lor ”de sus”, ci doar căluș în gură pentru tragerea activității pe tușă, au reacționat atunci fie și prin a adresa niște întrebări de bun simț și cât se poate de necesare forului imediat superior, FRH, poate și altora? Nu. Nici măcar un înscris…

Ce-ați făcut atunci în ”pLandemie”!? Căci în prealabil se știe… Vorba aceea, dacă tolerezi așa ceva, atunci copiii tăi vor urma la rând. Și era vorba tocmai despre juniorii 4, din minihandbal și babyhandbal, adică plămânul viu al generațiilor viitoare la semicerc. Goluri care se vor resimți cândva cu atât mai acut în efectivele trupelor divizionare: dar nu ne mai vine nimic din urmă? Poate că da.

AJH Timiș se va scuza prin a scoate în evidență reprezentarea la nivel juvenil a formațiilor de băieți, într-adevăr, cu un număr dublu de exponente promovate la nivelul ”Seriei Valoare” în sezonul în curs față de echipele fetelor din Timiș, juniorii strânși de prin țară și instruiți de ex-polistul Attila Ioan Horvath la Centrul Național Olimpic de Pregătire a Juniorilor Timișoara defilând sub alb-violetul lui SCM Politehnica în fruntea grupei nord-vestice ”Valoare” a juniorilor 1, în calitate de campioni ai țării la juniori 2, iar SCM Politehnica o are aproape și pe LPS Banatul la ”Valoare” la juniori 2, juniorii 3 având 3 reprezentante la ”Valoare”, CS Giroc Chișoda, Școala Gimnazială 7 Timișoara și CSC Moșnița Nouă.

S-a creat o emulație prin lansarea Academiei de Handbal și aducerea Centrului Național Olimpic de Pregătire a Juniorilor la Timișoara, generația strunită pe Bega de la juniori 3 la juniori 1 fiind pe un promițător făgaș bun iar ”sateliții” limitrofi strângând peste o sută de copii pe terenuri, dintre care s-ar putea încropi o selecție pentru viitoare valuri ale ”Centrului”, dar îmbătarea cu apă rece este și aceasta periculoasă. Căci mai e mult până departe, dar și foarte greu cu atitudini care nu implică măcar întocmirea unei hârtii cu întrebări, constatări și realități nespuse. Căci doar 4 echipe la juniori 3 în seria vestică e totuși puțin la un județ precum Timiș pentru a avea de unde alege. Căci mai bine de un an fără jocuri la categoriile mai mici din grija AJH Timiș este piatră de moară, irecuperabil în viitor. Căci Academia de Handbal a fost lansată pentru a avea și de unde să fie desființată, ia-o de unde nu mai e. Căci nu mai avem cu adevărat crez, spirit, suflu, har și inimă, n-avem reziliență în regim de continuitate. Ori a ne închipui că ar veni și primăvara în handbalul timișean prin înflorirea lotului CNOPJ – actualmente la juniori 1 și urcat pe 4 în Divizia A ”nord-vest” după al doilea sezon între seniori, echivalează cu o amăgire. Un ”val” nu poate rezolva hibe reziduale și sistemice, care necesită drenaj, ca și imposibil de efectuat într-o suflare handbalistică divizată pe falii și cu tentații de castă, unele influențe fiind mânate de interese și generând ”bisericuțe”, dar în orice caz fără capacitatea și atitudinea adecvată pentru coagularea și catalizarea resurselor existente. Capitol la care AJH Timiș n-are darul de a uni, ci mai degrabă de a… da dispărut.

Căci dacă întrecerea județeană a fetelor a dispărut, cea a băieților intrase numeric la apă încă înaintea mascaradei, dată la fund pe timp de ”alertă”. Au dispărut centre de tradiție care creșteau copii, precum Deta sau Făget – și tot înaintea ”pLandemiei” care nu poate fi invocată ca scuză și pretext, deloc de mirare prin prisma absenței stimulării și sprijinirii acestor suflete, deloc de mirare prin prisma ținerii reprezentanților lor pe la porți aidoma unor indezirabili la ora alegerilor din Asociație. Încurcau socoteli? Incomodau? Se vrea un handbal sănătos organic cu cât mai multe puncte de reper în județ sau un vehicul de utilitate pentru un cerc restrâns, ”marginalilor” aplicându-li-se forța centrifugală?

Ce păzește AJH Timiș? Și ce ascunde? Dar și câtă inițiativă are cu adevărat? Căci tocmai în vremurile mai delicate cei tari se pun în mișcare, ori nici premergător ”urgenței” nu s-a efectuat la AJHT predarea de gestiune către noua conducere. Despre care numai de bine, căci Ovidiu Durnea este președinte mai degrabă pe hârtie, înlocuitor al lui Florin Toacă, ”retrogradat” ca secretar general, pe când alte mâini orchestrează și înrâuresc lucrurile din decoruri.

Iar dacă este să te iei după președintele AJHT premergător lui Toacă, Ioan Râpa, textier pe o ”celebră” rețea de socializare și care a lăsat o grea moștenire… “Să le spunem lucrurilor pe față, cine l-a descoperit pe Marius Sadoveac: mătușa lui Ovidiu Durnea – care a devenit președintele A. J. Handbal la propunerea lui Dan DUMITRU. Nu la alegerile AJH au fost stabilite și celelalte funcții înainte de a se alege președintele, iar invitați au fost și făceau ce a zis D.D.; au pus stewards cei care vin la jocurile de acasă ale SCM POLI, să nu-i lase să participe la Adunarea Generală decât pe cei care au invitații distribuite de fostul președinte Florin Toacă – a fost numit înainte de alegeri secretar general. Au venit reprezentanți de la alte echipe care nu au fost lăsați, căci nu aveau acele invitații, și nu mi se pare corect a interzice membrilor afiliați. În urma alegerilor, dintre cei 18 invitați au fost 3 care au votat cu mine, dar au fost participanți care în activitatea mea nu au fost niciodată pe terenul de handbal.”

Alegeri caragialești care va să zică, de unde și imposibilitatea ca AJH Timiș să fie și să întreprindă ceea ce ar trebui să fie și să întreprindă, în slujba cultivării, dezvoltării, promovării și susținerii fenomenului handbalistic județean în întregul său. Într-o profundă suferință, exacerbată de ”pLandemie” ca o scuză perfectă, suflare căreia nu i s-a sărit în ajutor și nu i s-a trâmbițat unirea forțelor în momentele delicate din ultimele două sezoane, puncte cândva de rezistență fiind în pericol de supraviețuire.

La Deta și Făget lupta cu morile de vânt, la Biled și Lovrin fel și fel de dificultăți, la CSȘ Lugoj barda draconică a sperietoarei ”virusate”, lângă Lugoj cufundarea fără ajutor, la Sânnicolau Mare pas în sezonul ostracizat cu obediență de FRH… Oarece semnale dinspre Jimbolia? LPS, acea himeră instituțională cu multe fațete. Cine inspiră și unește la greu toate aceste forțe, cine-i încurajează pe cei care-și depășesc condiția, gen Cîtu sau ”Gen 7”? Sau revizuiește oare cineva componența într-un format restrâns la nivel ”central” după devize precum ”totul pentru partid, totul pentru victorie” sau ”scapă cine poate”!?   

N-are AJHT un statut, un scop și un obiect de activitate clar definit? Și-atunci se poate ascunde în spatele lansării unei sute de copii în împrejurimile Timișoarei și a importului pe linie politică a ”Olimpicilor”, ca far într-o beznă tot mai mare? Îi crește ”Otello” aici cu suflet dar nu Timișul i-a depistat și nici nu le-a pus mingea-n mână, pentru a nu-și însuși și aroga AJHT oarece aere.

Și-apoi avem vârful de lance al handbalului timișean dar și al influențelor în cadrul AJH Timiș, SCM Politehnica, grupare a Municipalității care de fiecare dată preia frumos activele dar nu și pasivul, și uite-așa se bate mingea mică la semicerc pe banul public. Și apropo… De ce oare în Timiș conducătorii manageri ai cluburilor importante nu sunt angajați, ci sunt pe prestări servicii ale Societăților cu Răspundere Limitată? Să ai niște bugete nici măcar în vis pentru ”marginali” de la Deta ori Făget dar răspunderea managerială să fie limitată la capitalul social subscris tot de onor managementul la 200 ROL? Iar vârful de lance ”Poli” nici măcar nu funcționează la parametri fiabili, o întreagă dezbatere publică fiind necesară în jurul acestui stat în stat ajuns la mila banului public și fără capacitatea motrice de a inspira și cataliza potențialul handbalistic latent din oraș și județ, însă nu gruparea adoptată de SCM e subiect al plângerii de mai sus. Sau poate că până pe-aici i-a fost cu adevărat la scară mai largă handbalului județean. Ridică cineva mânușa? Sau ”nemții” handbalului timișean sunt plecați deja demult?

Cert este că duse sunt vremurile când handbalul românesc dădea adesea nas în nas cu reprezentanți ai celui bănățean. Intrat la apă pe toate fronturile, căci nu mai avem nici arbitri, care nu se școlesc singuri, ci tot de bucătăria AJH Timiș ține, după ce altădată cel puțin două cupluri oficiau jocuri din Liga Națională, nici măcar unul la ora actuală în mod regulat la meciuri din eșalonul secund. Sunt ”importați” la o adică reșițeni, în condițiile în care unii din lotul timișean n-au aruncat vreodată mingea mică de la semicerc, maniera și prestațiile ”la centru” putând plonja și spre calificativul ”mai mult decât jenant”, cu ambele echipe și spectatori nemulțumiți meci de meci, cât mai erau lăsați să asiste și spectatorii, înaintea mascaradei în curs. Iar lista minusurilor s-ar putea prelungi, arbitrii sau delegatul federal nefiind plătiți pentru turneele de juniori, ședințele de arbitri fiind sublime dar lipsind cu desăvârșire iar delegările fiind neconforme regulamentelor FRH, orbecăite în creierul nopții și în universul celui mai mare flagel planetar, rețeaua ”de socializare”. Nu mai avem aproape deloc nici ”observare”, dar nici măcar vreun membru în Consiliul de Administrație al FRH…

Iar prin prisma decăderii handbalului românesc, decăderea celui timișean la semicercul carpatin conferă măsura mai exactă a nivelului real la care se operează pe Bega și în împrejurimi. Și nu etichetează Sporttim măsura noului nivel dar constată că, oricâtă trecere, influență și bună imagine încă mai are Asociația Județeană de Handbal Timiș ”la centru”, la FRH, acestea nu pot ține de cald jocului în 7 din propria bătătură, căci o veritabilă revitalizare nu se înfăptuiește cu exerciții de imagine și relații publice, ori cu evitarea subiectelor tabu, ci printr-o bună (re)organizare pe baze sănătoase, cu atitudinea adecvată, nu în căutarea unei zone de confort. 

Ultimele rezultate din Liga Zimbrilor și seriile vestice în Divizia A, pe coloana clasamentelor secțiunii Handbal.

 

 

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


cinci − 1 =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: