Cotinghiu: „Am progresat foarte mult în cei 4 ani la Politehnica”

Între tonifianta victorie în derby-ul Banatului, la care a pus sîmbătă umărul de pe extrema dreaptă, şi o a doua deplasare stagională, în week-end, la Turda, polistul Gabriel Cotinghiu, care joi 27 septembrie va aniversa împlinirea a 24 de ani, ni s-a destăinuit despre cei 4 ani la Centrul Olimpic de Excelenţă, urmaţi de deja alţi patru în alb-violetul bănăţean, şi în general despre marea sa pasiune pentru sportul pe semicerc…

O extremă dreapta de 1,85 metri înălţime, la cîntar plusînd pentru a ţine pasul cu rigorile handbalului mileniului III, de la 78 de kilograme, cîte îi sunt trecute în cont în fişa de pe portalul oficial al clubului, la 80, „trag cît pot la sală pentru a cîştiga kilograme!”, făgărăşeanul Gabriel Cotinghiu este… decan de vîrstă al celui mai fraged post din şaptele lui CS Universitatea Politehnica, Andrei Lela şi Marius Cozma fiind momentan la 22 de primăveri.

Şi apropo de www.aspolitehnica.ro, tocmai Cotinghiu, cu numărul 23, este handbalistul în săritură ce domină de pe frontispiciu prima pagină a portalului oficial al clubului de Liga Naţională, aşa încît l-am întrebat cum va sta cu golurile în noua campanie: „Sper să contribui cît mai mult la rezultate tot mai bune ale Politehnicii!” Ceea ce înseamnă alte cîteva zeci de reuşite de pe extremă, după ce în turul precedentei ediţii de campionat, din toamna lui 2011, înscria 16, iar în retur „cred că puţin mai multe…”

Extrema dreapta Gabi Cotinghiu, cu tricoul rupt la finele unui joc din precedentul sezon. Handbalul, sport aprig...

Cotinghiu a păşit în handbal pe cînd era în clasa a VII-a, „acum 10 ani”, iar primul club unde a activat a fost cel local, CSŞ Făgăraş. „Domnul profesor a venit la şcoala generală, la ora de sport, şi ne-a întrebat care dorim să învăţăm handbal. Însemna să o iei de la zero şi sincer, îmi plăcea foarte mult fotbalul la vremea aceea, dar din curiozitate am spus da. Şi pe vremea aceea Făgăraşul activa tot în liga a doua, nici foarte sus, nici slabă, căci niciodată n-a tras la promovare, pentru că n-avea buget de prima ligă, fiind de fapt cel mai bine caracterizat drept un club care lansează, formează jucători…”

Nu doar că Gabriel a ajuns la handbal iar acum, iată, de 4 ani, la „Poli”, dar şi fratele său mai mic, în vîrstă de 20 de ani, „a început tot handbalul. Acum joacă la CSM Bacău, ca extremă stîngă, deşi statura sa ar fi şi de inter. Este puţin mai clădit decît mine, la vîrsta sa. Mihai a început la CSŞ Făgăraş ca inter dar la băcăuani, în liga a doua, joacă extremă”.

Amintindu-şi de primii paşi pe semicerc, „aveam sală de antrenament şi în general a fost bine, deşi aveam şi momente mai grele. Nu erau destui bani pentru deplasări, dar atunci cînd îţi doreşti ceva cu adevărat, treci peste greutăţi…”, Cotinghiu a menţionat nivelul juniorilor III ca punct incipient în ceea ce priveşte competiţiile, sub bagheta profesorului Dumitru Opriş: „Exact în primul an de juniori III ne-am calificat la turneu final naţional, unde am obţinut locul 4, după ce am pierdut finala mică, în faţa Braşovului. Atunci LPS Banatul a jucat finala pe ţară!”

Extrema dreaptă polistă îşi mai aminteşte că era jucat şi „la cei mai mari”, iar în cel de-al doilea an de juniori II, la începutul clasei a X-a, a venit pasul către Centrul Olimpic, unde a activat inclusiv pînă în primul an de învăţămînt superior. „Am fost selecţionat după două etape de trial, una la Bucureşti, de unde au fost selectaţi mulţi tineri, o alta la Bucşoaia, într-o tabără de două săptămîni. Ca junior mai mic am jucat şi ca inter drept dar la Centru am ales un post sigur, pe care am rămas… extremă dreaptă”.

Gabriel Cotinghiu: CS U Politehnica Timişoara, extremă dreapta (24 ani pe 27.09.2012)

Veştile bune i-au venit prin fax, recepţionat de CSŞ Făgăraş: „Ne-au venit convocări pentru trial, de la F.R.H., am primit cereri eu cu Marocico… Centrul reprezenta într-un fel lotul naţional de juniori, cadeţi şi tineret, cei mai buni din ţară la grupele respective de vîrstă, la care dacă mai chemau şi alipeau 2-3 jucători de la echipe din ţară. Jucam şi în Divizia secundă, iar cît timp am fost la juniori, şi în campionatele de juniori, însă doar în întrecerile din grupe, dar nu şi la turnee semifinale şi finale. Ţin minte că în ultimii doi ani de Divizie am vrut să promovăm, aşa, pentru sufletul nostru, dar am terminat pe 2, atunci a intrat Oradea, iar cu un an înainte Odorheiul…”

Iar de la Sighişoara, spre… vest: „A fost un bun mod de a avea meciuri în picioare, căci oricum echipa Centrului urma să se răspîndească, la licitaţie. Şi astfel am ajuns la Arad, acum 4 ani, care era satelitul lui Poli, avînd acelaşi sponsor, Izometal. Am fost în pregătiri cu echipa din Arad în luna august iar în septembrie am susţinut probe la Timişoara. De luni pînă joi, iar în week-end urma turneul internaţional, cu Partizan, un club din Ungaria şi un fost adversar al Politehnicii în Cupele Europene, şi am jucat bine. Celor din conducere le-a plăcut de mine şi mi-au propus să rămîn. Era în 2008…” Într-adevăr, Cotinghiu sosea într-un 2008 început de polişti cu optimi şi sferturi europene în Challenge Cup, cu Fram ori Benfica, dueluri în care se regăseau şi Cristescu, Fenici ori Grasu, ultimii doi, plecaţi şi reveniţi între timp la echipă, şi se poate spune că extrema dreaptă este printre componenţii polişti cu continuitate în alb-violet. De unde şi dorinţa lui Cotinghiu de a prinde la rîndul său nişte prime meciuri în eurocupe…

Cotinghiu îl pomeneşte pe Nagy ca patrulînd pe extrema dreaptă la acea vreme şi mărturiseşte că trecerea în alb-violet a constituit un moment de mare satisfacţie: „Am fost foarte, foarte bucuros şi sunt mîndru că sunt component al Politehnicii Timişoara, şi sper să-mi fac treaba cît mai bine! Fiind tînăr, abia sosit, pot să spun că am început prin a învăţa şi treptat, încet-încet, am ajuns să şi joc. Era un lucru nou pentru mine, să fiu în prima ligă, erau nişte paşi pe care trebuie să-i înveţi. Consider însă că am ajuns acum la o maturitate şi sper să aduc cît mai multe succese clubului Politehnica. Am progresat foarte mult în cei 4 ani aici!”

Numărul 23 polist a admis că „nu pot să zic că există un titular anume pe postul nostru, depinde în ce formă este fiecare la un anumit moment, iar noi, fiind tineri, putem să avem un joc mai bun, altul mai slăbuţ. Cred însă că amîndoi suntem la un nivel destul de bun, iar credit ni se dă amîndurora, nu este unul bătut în cuie, să spun aşa. Cum a fost în acest debut de campionat: Lela a jucat mai mult la Bucureşti, eu cu Reşiţa…”

Şi apropo de Reşiţa, o trupă de locul 4 în 2011 şi 2012, plus de eurocupe, Cotinghiu nădăjduieşte mai sus, iar ultimul 21-18 cu care s-a spart gheaţa în dauna cărăşenilor conferă speranţe în acest sens: „Noi vrem cupe europene, vrem o clasare de eurocupe. Asta ne dorim cu toţii şi, da, ne-am întărit în această vară, echipa este mai puternică prin venirea lui Grasu, Vasile şi Antonaru. Au revenit şi Spahic şi Stan iar acum avem un lot cu mai multe variante de schimbări la linia de 9 metri, putem spera la mai bine, căci avem un lot puternic ca grup”.

Aşadar anii la Centrul Olimpic de Excelenţă i-au prins bine, acum năzuind la o clasare între cele mai bune prim-divizionare de seniori: „Ţinînd cont că am dus o viaţă de sportiv adevărat, cu toate ingredientele sale, de la pregătire şi pînă la meniu, că am fost instruiţi de bunii antrenori pe care i-am avut, domnii Gugleş şi Otto Heel, fiecare cîte 2 ani, cu secunzii Mironescu, de la Baia Mare, şi Coman, de la Ploieşti, a fost o perioadă benefică în dezvoltarea mea ca handbalist. Totul este însă ca jucătorii să şi conştientizeze şi să muncească pentru ţelul dorit. Condiţiile erau foarte bune acolo, un mediu ideal pentru un junior, şi aş spune că la echipa de club nu prea ai asemenea condiţii”. Cotinghiu a fost aşadar în loturile de cadeţi şi tineret, luînd pulsul turneelor amicale internaţionale iar la Campionatul European de profil, găzduit de ţara noastră, „am fost în lot. Pe postul meu era Cîmpan, acum la Turda, şi Vasiloiu, care a fost şi el la Turda”.

Gabriel Cotinghiu, cu sânge rece pe dreapta

Ajungînd la loturi şi întîlniri inter-ţări, dialogul alunecă spre arena internaţională şi tendinţele actuale, de exemplu cu suedezii făcîndu-şi loc cu… buldozerul spre finala Jocurilor Olimpice: „A devenit într-adevăr foarte dur, cu mai multă forţă dar şi tehnică, cu handbalişti mai robuşti şi tari. Ce-i drept, noi, extremele, suntem mai menajate şi ferite dar în mare totul se bazează acum pe a fi înalt, robust, în toate campionatele. Uitaţi-vă în Germania, cît sunt toţi, foarte mari şi robuşti. Trebuie să ştii la ora actuală să speculezi greşelile adversarilor, totul mergînd pe apărări tari şi contraatac, faza a doua, iar pe poziţional se dau luptele, dar handbalul a rămas şi aşa foarte spectaculos, a rămas şi sunt convins că o să şi rămînă. Mie îmi place foarte mult handbalul dar încă îmi place mult şi fotbalul. De mic ţin în fotbal cu Steaua iar în handbal mi-a plăcut foarte mult Barcelona, ca mentalitate de cîştigători…”

Întrebîndu-l cum ar caracteriza handbalul, Cotinghiu l-a creionat ca pe „un sport plăcut, spectaculos, cu multe goluri, frumuseţea jocului colectiv fiind cu totul specială. Pui umărul, umăr la umăr să aduci un rezultat bun şi se clădesc astfel prietenii, se clădesc multe. Este un sport plăcut, care te dezvoltă din toate punctele de vedere!”

Absolvent în 2010 al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii „Aurel Vlaicu” Arad, unde se transfera de la instituţia timişoreană, Gabriel Cotinghiu şi-a obţinut licenţa anul trecut, în 2011, iar în ceea ce priveşte semnăturile cu poliştii, „un an am venit ca împrumut de la Arad şi după jumătate de an am obţinut primul contract cu clubul Politehnica”. Extrema de 24 de ani a menţionat aportul părinţilor săi în paşii fără ezitare pe care i-a urmat în handbal, „m-au susţinut foarte mult, chiar şi cînd am avut probleme cu tezele, pentru că tot timpul eram în deplasări, era complicat. Dar m-au înţeles şi au mers şi la şcoală, să vorbească pentru a mi se mai muta din lucrări. Veneau şi mă vedeau jucînd, şi la lot, la Sighişoara”.

Părinţii îi erau aproape în tribune, iar acum Gabriel Cotinghiu merge la partidele de juniori din sala Banu Sport, să-i încurajeze pe jucătorii de mîine: „Merg la meciuri, căci am prieteni care sunt juniori, îi cunosc bine, şi mă regăsesc într-un fel în meciurile de juniori de pe vremea cînd eram copil şi jucam. Era altă treabă, făceai sport mai mult de plăcere, pe cînd acum sunt obiective, pe puncte, pe bani, aspecte de care nu ne dădeam seama foarte mult. Eram inocenţi. Dar a fost şi este frumos, şi aşa, şi-aşa…”

Şi ce le-ar transmite un prim-divizionar actualilor juniori? „Să muncească şi să fie luptători pe teren, chiar dacă este foarte greu şi indiferent de rezultat. Să nu dea înapoi, căci mulţi sunt cei care se lasă. Iar şi dacă nu prinzi o echipă mare, să-ţi cauţi una în care să poţi să joci. Dar cît eşti junior, să munceşti cît mai mult!”

La începuturile sale la Poli strunit de un ex- mare polist, Petre Ianto, pe atunci secund al violeţilor, iar acum de cuplul de antrenori Vuckovic – Dumitru, Cotinghiu îşi reaminteşte cu plăcere de drawul de la finele stagiunii trecute, în fieful campioanei HCM Constanţa, sperînd la cît mai multe asemenea fericite prilejuri, cu o cît mai rapidă reînodare a rezultate sonore: „Egalul de la Constanţa a fost pilduitor. L-am scos cu mare luptă, cu o mare dorinţă de a reuşi ceva, jucînd cu o echipă mereu candidată la onoruri. Noi ne-am dus hotărîţi să ne luptăm, să terminăm cu capul sus, şi i-am surprins, poate ne-au luat puţin de sus…”

Aşadar potenţial există. Totul este să se şi materializeze, iar Gabriel Cotinghiu, numărul 23 ajuns la borna 24, speră să puncteze cît mai des de pe flancul său, mai întîi în week-end, la Turda. Apoi cu Pandurii, la Ploieşti şi acasă cu băcăuanii. Frumosul handbal îşi reintră în drepturi.

 

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


× 1 = opt

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: