Cristian Bălăoi: „Diferenţa este ca de la cer la pămînt”

Scriam deunăzi despre prezenţa celor mai bune echipe timişene de junioare III în turneele semifinale ale Campionatului Naţional, derulate în week-end, cînd Unirea Sânnicolau Mare a cîştigat două jocuri, a pierdut relativ strîns un al treilea, cu CSS Caracal, şi nu s-a putut practic atinge de Grupul Şcolar Energetic Râmnicu Vâlcea şi Marta Baia Mare, care s-au şi calificat în această ordine la turneul final de 8 echipe, antrenorul Cristian Bălăoi comparînd prin expresia „diferenţa este ca de la cer la pămînt”.

Aşadar Unirea s-a aliniat în Grupa IV a fazei semifinale naţionale, găzduită pe teren neutru, la Mediaş, unde a dat piept pe rînd cu GS Energetic Râmnicu Vâlcea, cu care a pierdut cu 10-22, cedînd apoi tot vineri, cu 19-22, lui CSS Caracal. „Am condus în cursul primei părţi pînă la 10-8 şi am fost egalate pe finalul reprizei întîi, 10-10. Am început slab partea a doua şi Caracal s-a desprins la 12-17, am revenit la 17-17 dar am ratat apoi 3 contraatacuri şi am pierdut jocul”, a spus antrenorul junioarelor III din Sânnicolau Mare, care, aliniind 13 jucătoare din generaţiile 1997 şi 1998, au cîştigat apoi cîte un joc sîmbătă şi duminică, în succesiunea 23-17 cu CSS Petroşani, 4-27 cu Marta Baia Mare şi 31-14 cu CSS Sfântu Gheorghe.

Vâlcencele, care le-au spulberat pe maramureşence, cu 40-21, iar pe cele de la CSS Caracal cu 35-15, cîştigînd turneul semifinal cu 5 victorii din 5 posibile, au aliniat un lot cu junioare exclusiv din 1997, dominînd foarte clar întrecerea şi atrăgînd remarca antrenorului timişean în privinţa diferenţelor vizibile încă de la această vîrstă: „Energetic va merge cel mai probabil întins la cucerirea titlului naţional, impresionînd prin forţă şi talie dar dominînd din toate punctele de vedere. Diferenţa este ca de la cer la pămînt între posibilităţile sale şi ceea ce putem noi. Cluburile care au încheiat deasupra noastră turneul semifinal se bazează şi pe aducerea junioarelor din alte părţi, şi le asigură cazare, casă şi masă, cu vitaminizare şi toate cele necesare, aşadar aria lor de selecţie este largă iar Sânnicolau Mare este totuşi un oraş cu doar 11.000 de locuitori. La Râmnicu Vâlcea fiind şi Centrul de Excelenţă, multe junioare continuă acolo şi nu se mai întorc la cluburile de provenienţă, semnînd cu echipele din Vâlcea, unde se face performanţă. Handbalul este prioritar şi fetele ştiu pentru ce merg acolo. Comparativ, pentru noi este foarte dificil să găsim în aria judeţului nostru fete de o asemenea talie şi mergem prin sate să ne rugăm să vină la Unirea. În Sânnicolau Mare avem cîte 3 clase de a VIII-a respectiv a VII-a şi numărul celor care ar putea ajunge să joace handbal este foarte limitat. În aceste condiţii, ceea ce s-a reuşit în acest an competiţional poate fi apreciat ca un parcurs bun”, a spus Cristian Bălăoi, totodată portar al seniorilor Unirii, secund-divizionară încheind pe 8 seria vestică a Diviziei A, cu 8 victorii şi 14 eşecuri, după ce dispunea în ultima etapă a sezonului cu 27-25 de HC Arad, finalmente pe 10, cu 11 puncte.

„Şi la junioare II ne-am prezentat bine la turneul semifinal, doar cu două jucătoare de 1995, restul de ´96-´98, şi ne-am bătut pentru un loc în turneul final. Ne-am dorit mult să ajungem cu una dintre aceste echipe în faza finală dar acesta este momentan nivelul la care am putut ajunge”, a mai spus Bălăoi, care a remarcat-o după turneul de la Mediaş pe Alexandra Bojan, născută în 1998, principală marcatoare utilizată şi la turneul semifinal al junioarelor II (´95-´96), şi care va împlini 14 ani în luna iunie, fiind deja căutată de cîteva echipe din ţară, şi numele lor n-ar mai fi aşadar foarte greu de intuit. La Mediaş s-a mai remarcat „mezina” Anamaria Lăcătuş, din generaţia 1999.

Unirea va continua în viitorul sezon al handbalului feminin juvenil cu echipele de junioare II, generaţiile 1996-`97, junioare III respectiv junioare IV.

Ca un aspect relevat şi de alţi antrenori cu ocazia participării la turneele semifinale, programarea neadecvată a jocurilor, „înghesuite” în 3 zile de concurs, constituie un serios neajuns care dăunează nivelului competiţiei: „Sîmbătă trebuia să jucăm de la ora 11,30 dar cum niciodată nu se începe la fix, am terminat meciul la 12,55, iar cu tot cu prînzul la 14,45 am plecat din nou spre sală, pentru că aveam altă partidă la 3 şi jumătate. Este o aberaţie, este prea mult, pentru că sunt totuşi copii, nu roboţi. Nu este în regulă programarea a două jocuri la intervale mici de timp, însă cei de la Federaţie nu vor schimba probabil nimic pentru că o tot dau cu costurile. Cred că atunci cînd vine rîndul turneelor semifinale se poate apela la o altă programare a meciurilor, şi nu aşa, fără pauză. Iar dacă unii nu îşi permit pe motive de costuri prezenţa în această fază, nu sunt obligaţi să se înscrie în competiţie…” 

Din păcate, ca mai în toate cazurile, cei din teritoriu se lovesc de multiple probleme, dintre care unele, ca de exemplu aceasta, sunt relavate şi în presă, dar truditorii zic şi tot ei aud, deciziile fiind pe mîna altora. Cu binecunoscute consecinţe în timp şi la nivel general. Iar rezultatele pe plan extern sunt cele mai grăitoare.

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori, Timişene și etichetat cu , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


doi + = 3

 


Ultimele articole din categoria Handbal: