După ce CSŞ2 Baia Mare devenea acum 3 săptămâni prima câştigătoare a unui turneu final naţional juvenil din seria celor organizate ca în fiecare primăvară, la încheierea sezonului, de Federaţia Română de Handbal, campioană a ţării la junioare 1 – „mari”, ultima decadă a lunii a adus alte două întreceri la medalii tot la categoria grupei I „Valoare”, ale juniorilor 3 şi junioarelor 3, la băieţi şi cu prezenţa între cele 8 cluburi finaliste a unuia timişean, CSC Moşniţa, care, cu un succes şi 3 eşecuri s-a clasat al şaselea la semicercul intern. O zi mai apoi, în ultimul act cu trofeul pe masă al întrecerii de la Craiova, finalista pierzătoare Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda contesta vehement maniera de arbitraj a timişenilor Tătaru şi Văcariu.
La ceas de primăvară e vremea turneelor finale pe ţară la semicercul juvenil sub egida FRH, pentru împărţirea medaliilor, iar handbalul timişean a avut parte de o primă prezenţă în cadru, de miercuri până sâmbătă, cu ocazia întâlnirilor celor 8 cluburi calificate la juniori 3 masculin, CSC Moşniţa câştigând meciul de debut în serii şi pierzându-le pe următoarele două în faţa viitoarelor finaliste, astfel încât nu s-a calificat în semifinalele traseului spre medalii, jucând în schimb partida de clasament a ocupantelor locurilor 3 în grupe, cedată sâmbătă prahovenilor.
CSC Moşniţa, cu Daniel Morar pe banca tehnică, fiind una dintre cele două formaţii din handbalul timişean calificate în această primăvară la turneele finale pe ţară ale grupei I „Valoare” la medalii la categoriile juvenile superioare de vârstă din marja 1-3, prezenţa juniorilor 3 ai Moşniţei la Craiova urmând a fi completată de cea a juniorilor 2 de la SCM Politehnica Timişoara, trecuţi şi aceştia, la rândul lor, tot de două faze premergătoare preliminare, cea iniţială, pe serii, şi cea semifinală, în play-off-ul „Valoare”.
Elevii lui Daniel Morar s-au calificat detaşat pentru turneul final din Bănie din una dintre cele 4 serii hexagon ale fazei semifinale play-off „Valoare”, serie central-vestică, majoritatea apariţiilor fiind victorioase, 7 din 10, o rară înfrângere fiind înregistrată pe când juniorii 3 timişeni erau deja „cu sacii-n căruţă”, pe 20 mai, deja în pregătirea prezenţei în Oltenia, la limită, 26-25 (13-16) la Sibiu pentru localnicii de la CSŞ.
De pe locul 2 în turneul semifinal, doar în urma celor de la Sporting Ghimbav, bănăţenii şi-au luat biletele pentru Craiova, unde miercuri au debutat cu dreptul, 40-33 (24-13) cu dobrogenii de la Arrubium Măcin, din judeţul Tulcea, mult mai dificile fiind în schimb întâlnirile din zilele imediat următoare, cu nimeni altele decât cele care aveau a deveni finaliste cu trofeul pe masă pentru „aurul” naţional, ultim act lăsat sâmbătă „cu scântei” şi acuze din partea învinşilor turdeni pe seama manierei de arbitraj a unor timişeni.
Astfel, moşniţenii au fost întrecuţi joi după reprize aproape identice de turdenii Liceului Teoretic Liviu Rebreanu, cu 37-27 la pauză 18-13, iar vineri după prânz şi de bucureştenii de la Handbal Club „Talentul este Cheia”, cu 40-20 (18-12), ceea ce i-a scos din lupta semifinală pentru medalii, aducându-le în cale sâmbătă de la ora 14, tot în „Polivalenta” de pe Jiu, ocupanta locului 3 în cealaltă serie patrulater, CSM Ploieşti, eliminată la golaveraj, la minima diferenţă de o singură reuşită, de către braşovenii Ghimbavului, cu care remiza, LPS Suceava calificându-se detaşat cu succese pe linie – precum cei din capitală în grupa timişenilor, în vreme ce HC Beldiman Arad n-a obţinut niciun punct.
Iar CSC Moşniţa a cedat prahovenilor în întâlnirea de clasament pentru locurile 5-6, cu 34-28, după 16-14 la pauză, timişenii alegându-se cu o meritorie şi onorantă clasare pe locul 6 la nivel naţional, cu atât mai notabilă în condiţiile în care, aşadar, doar două sunt echipele din judeţ calificate în ediţia 2022-2023 în turneele finale pe ţară play-off „Valoare” pentru medalii la categoriile superioare de vârstă, 1-3, pe lângă alb-violeţii polişti la juniori 2.
Într-adevăr, a devenit o obişnuinţă de ceva ani buni, cu foarte rarele excepţii care confirmă regula, ca handbalul timişean să nu mai fie reprezentat la turneele finale pe ţară ale celei mai mari categorii de vârstă – cea a juniorilor sau junioarelor „mari”, SCM Politehnica rupând în noul deceniu „reaua tradiţie” la băieţi, însă iată că sezon de sezon se mai strecoară totuşi reprezentante ale Timişului la finalele naţionale ale grupelor următoare de vârstă, 2-3, în 2023 poliştii juniori 2 ai lui Nae şi Suculiuc, precum şi juniorii 3 îndrumaţi de Dani Morar la moşniţeni.
Iar sânmiclăuşanul va merge şi cu juniorii 4 ai clubului la finalele pe ţară, pentru care au obţinut biletele la aceeaşi categorie de vârstă şi fetele de la Dominicii Moşniţa, alte două echipe de băieţi, de la LPS Banatul şi Şcoala Generală nr. 7 „Sfânta Maria”, fiind calificate alături de CSC Moşniţa.
În general însă, prezenţele la finalele pe ţară sunt relativ rare la grupele superioare de vârstă, chiar spre inexistente, şi limitate în ceea ce priveşte clasările în ierarhia finală, generaţia de la CNOPJ, indusă între timp spre seniorat la SCM Politehnica, fiind excepţia care realmente confirmă regula, dar acesta este nivelul la care poate rula de ani buni handbalul juvenil timişean pe fondul unui lent însă cert regres, la fel de problematic precum problematică este şi coborârea ştachetei competitivităţii şi a nivelului performanţei sportive a semicercului românesc în întregul său. Timişul a ajuns într-adevăr „mărunt” la semicercul mioritic, dar şi acesta, „luat la bani mărunţi” pe plan internaţional, a ajuns treptat la rândul său a fi aproape la fel de „mărunt”.
Iar faptul că o finală la titlu a juniorilor 3, câştigată şi aceasta tot de bucureşteni, precum în întâlnirea de miercuri cu turdenii, din grupă, atunci cu 32-26, în ultimul act cu 31-28 (15-15), a degenerat în asemenea hal încât „liceenii” din judeţul Cluj au refuzat să-şi mai apere semicercul la ultima aruncare de la 9 metri a întâlnirii, luând poziţie pe marginea suprafeţei de joc în semn de protest al grupării ardelene faţă de maniera de arbitraj, sugerează multe despre nivelul real la care a ajuns să decadă sportul cu mingea mică la semicercul cândva cvadruplei campioane a lumii.
O cu totul altă poveste de decenii bune în handbalul masculin carpatin, o umbră palidă şi cumplit atrofiată, semnele fiind tot mai numeroase că redresarea şi regenerarea nu pot fi înfăptuite, ci din contră, alunecarea în mediocritate va continua. În cazul în speţă de la Craiova, cei de la Liceul Teoretic Liviu Rebreanu Turda au arătat cu degetul către maniera de arbitraj a timişenilor Cătălin Tătaru şi Andrei Vacariu – implicat şi în activitatea AJH Timiş, speculaţiile fiind inerente în condiţiile în care câştigătoarea HC „Talentul este Cheia” Bucureşti a fost fondată de secretarul general federal Mazilu, de altfel prezent în „Polivalenta” din Craiova, însoţindu-l pe Din, preşedinte al FRH.
Se spune că aşa cum îi creşti, aşa îi şi ai, iar dacă un asemenea climat domneşte în handbalul juvenil românesc, de exemplu cu o finală la banalul nivel al juniorilor 3 degenerând în asemenea situaţii, când de fapt sectorul juvenil „pepinieră” ar trebui să se axeze strict şi numai pe dezvoltarea organică a noilor generaţii, viitorul se prefigurează în aceeaşi notă negativă în care sportul cu mingea mică din Carpaţi a luat-o la vale de ani şi ani buni.
Şi a nu se uita că „tricolorii” seniori au cedat în această primăvară până şi Insulelor Feroe, pentru a se deduce mai limpede naufragiul la care „sistemul” handbalului intern s-a făcut părtaş, lesne putând fi estimat că dacă la ora actuală s-a ajuns la un asemenea nivel scăzut al competitivităţii, cât încă în fenomen mai sunt totuşi suficiente „mâini forte” şi capabile din generaţii trecute, atunci pe viitor, ca urmare a mediocrităţii ce se instalează încet şi sigur, consecinţele sunt de-a dreptul sumbre, pe măsura „degenerării speciei”, într-o cădere în gol de la ştacheta celor cu chemare vocaţională şi har, la cea a interesaţilor să aibă un os de ros ca formă de câştigare a existenţei.
Revenind la rezultatele ca scop în sine ale rătăcitului handbal românesc, LPS Suceava a luat „bronzul” la Craiova, locul 3 la juniori 3 după finala mică adjudecată împotriva celor din Ghimbav cu 31-22, o altă formaţie braşoveană, CSM Corona, cucerind în schimb duminică în TeraPlast Arena din Bistriţa trofeul naţional al junioarelor 3, 26-22 în finala la titlu cu CSM Galaţi, urmând finalei mici ploieştene la bronz, ACS Academia Junior – CSM 34-32, în vreme ce pe poziţiile 5-8 s-au clasat în ordine CSM Bucureşti, gazda CS Gloria 2018, Grupul Şcolar Energetic Râmnicu Vâlcea şi LPS Satu Mare. La băieţii juniori 3, în Bănie, arădenii lui HC Beldiman evitând la scor ultimul loc, 34-19 pentru poziţia a 7-a contra tulcenilor din Măcin.
Încheind precum începeam, prin a reaminti că prima finală juvenilă la titlu din acest sezon a fost câştigată pe 7 mai de CSŞ2 Baia Mare, 26-24 (17-9) la junioare mari cu ACS Sepsi SIC Sfântu Gheorghe, CSM Bucureşti învingând în finala mică, 39-34 cu CSM Bacău. Pe celelalte poziţii, 5-8 ale turneului final pe ţară de junioare 1, L.T. Liviu Rebreanu Turda, CSŞ Caracal, CSM Corona Braşov şi ACS Lucian Bute Galaţi.