Cu campionii Serbiei în ”Constantin Jude”, Timișoara – cu atât mai de râsul lumii cu sala sa. Cică prin… noiembrie s-ar putea rezolva cu climatizarea

Priveai cum Josep Holpert, un handbalist al campioanei Serbiei, RK Vojvodina Novi Sad, ștergea prin frecare cu talpa o pată de transpirație de pe parchetul din ”Constantin Jude”, în absența unui mop și mânuitor, și observai cum mai toți nădușeau de căldură, în absența unor instalații adecvate în bătrâna sală numărul 1 a Timișoarei. Jenante neajunsuri în mileniul III, și în cazul unei urbe cu aere și pretenții, cu atît mai evidente gândindu-te la turneele finale peste turnee finale, europene sau mondiale, găzduite de vecinii din Banatul Sârbesc. Nu ne desparte doar o graniță…

Mare întrunire, mare, cu toți ”factorii responsabili”, în vederea omologării sălii ”Constantin Jude” pentru noul sezon competițional, ocazie cu care s-a pus pe tapet introducerea unui sistem de monitorizare video a spectatorilor din tribună, așadar un CCTV – în circuit închis, obligativitate îndesată pe gâtul contribuabililor din lungul și latul societăților așa-zis civilizate, în noua orânduire Big Brother.

Toate rele și urâte că din contribuțiile cetățenilor se alocă sume pentru ca tocmai respectivii, în orele lor libere, de divertisment ca spectatori la meciuri, să fie supravegheați de vreun vigilent ochi zelos, și câți nu sunt spălații pe creier lingându-se pe buze la rolul de a urmări semeni de-ai săi dintr-un cotlon invizibil, în schimbul unui salariu, dar și mai ridicol este faptul că sala ”Constantin Jude” ar putea avea un CCTV înainte să beneficieze de un sistem de climatizare.

Chelului, tichie de mărgăritar! Să ne mai întrebăm cine ar putea câștiga licitația în privința contractului de dispunere a sistemului de supraveghere în sistem închis sau răspunsul e de la sine înțeles, ducându-ne cu gândul la aceiași ”competenți oameni de afaceri” buni la bătut palma cu statul!?

Astăzi, la amicalul CH Politehnica – RK Vojvodina, s-a nădușit în sală pe capete, iar la iarnă unii se vor cuibări în pardesiu, efecte ale unor neajunsuri neînlăturate de ani și ani.

Cât ar fi fost oare investiția în oceanul risipirii carpatine și de ce ajungem în fiecare vară să auzim că deficiența se va rezolva la iarnă? Așadar ce vom avea mai întâi: camere de luat vederi pentru monitorizarea unor inocenți amatori de sport sau instalații de climatizare pentru a le oferi acelorași chibiți condiții decente în care să asiste la spectacolul sportiv?

După cum merg lucrurile, tindem să credem că monitorizarea publicului va avea întâietate, asta dacă nu cumva oarece ”pretini” fideli contractelor cu statul sunt deja pe vârful degetelor să climatizeze cât ai clipi o problemă trenând cu deceniile.

Oricum ai lua-o, faptul că în august 2013 vorbim despre instalații de climatizare, sau mai bine zis de lipsa lor, când vecinii din Novi Sad nu se opresc din găzduirea anuală, în optime condiții, a varii competiții de nivel continental sau mondial, spune totul despre rămânerea de căruță a Timișoarei.

Iar ca fierbânțeala să crească și mai mult, oribilul și hidosul sediu CCIAT de peste drum de ”Constantin Jude” doar îți aduce aminte, odată ieșit din sală, că pe acele locuri era cândva veselie și bucurie mare, cu vorbe și râsete, la Patinoarul Timișoarei, pe-atunci o cool întindere de gheață, pentru a importa termeni din păcate la modă și pe tăpșanele carpatine. Acum totul e uncool și coclit, dar cu aere de oarece capitală europeană. Fâs.