Anticipabil şi previzibil, umbra actuală a cândva cvadruplei campioane a lumii România a fost pulverizată în returul barajului de „Mondiale” cu mingea mică, dar apropo de lozinca federală „Handbalul, sport naţional”, mai copleşitor e că trecerea „tricolorilor” săptămâna aceasta pe la barajul de accedere la turneul final al Campionatului Mondial masculin a fost pomenită strict într-o doară şi în… trecere în mass-comedia carpatină. Şi vă puteţi imagina ce isterie de nedescris ar fi fost întreţinută în spaţiul public dacă ar fi fost vorba despre barajul „Mondialului” de fotbal şi prezenţa naţionalei FRF în cadru? Pe cât de mare e bâlciul mediatizării petrecerii noii campioane FCSB în „sportul rege” intern, acaparând atenţia „Gazetei Sporturilor” centenare şi a întregii orchestraţii preocupate mult şi de evitarea retrogradării din SuperLiga în 11, dat fiind implicarea lui… Dinamo, cât despre trecerea reprezentativei în 7 pe la un baraj de „Mondial”, doar printre rânduri. Deşi e cazul unui sport românesc cândva cvadruplu campion al lumii.
Umbrit însă actualmente de-a binelea în Carpaţi, miezul fierbinte al discuţiei fiind cu totul altul, legat de mingea pe gazon.
În vreme ce selecţionata de seniori a handbalului românesc dezastruos păstorit de FRH a fost eliminată la scor cu 29-20 de cehii care nicidecum n-au rupt cumva gura târgului la turneul final european din ianuarie, dimpotrivă.
Despre Cehia, Sporttim a consemnat mai amănunţit pe marginea manşei I tur de miercuri de la Baia Mare, adjudecată de „tricolorii” României cu 31-30 la debutul selecţionerului Buricea la cârmă, detalii care sunt accesibile la această legătură.
Era vorba atunci despre cel mai strâns succes obţinut de gazdele majoritar victorioase la mijlocul săptămânii în partidele tur ale barajului preliminariilor europene pentru turneul final mondial din 2025, alte reuşite fiind în schimb chiar detaşate.
Iar România s-a aliniat în consecinţă duminică după-amiază la Brno cu şansa a doua în deplasare, la adăpostul unui singur gol avantaj, asigurat miercuri seară acasă în turul manşă I de la 15-11 la pauză în „Lascăr Pană”.
Islanda obţinea la mijlocul săptămânii cel mai detaşat succes al manşei I tur, 50-25 acasă cu Estonia, depăşită şi-n returul din zona baltică, rezultat 24-37.
Iar în ordinea descrescătoare a diferenţelor de scor favorabile gazdelor în turul barajului, Portugalia – Bosnia şi Herţegovina 29-19, Insulele Feroe – Macedonia 34-27, Italia – Muntenegru 32-26, Spania – Serbia 32-28 şi Grecia – Olanda 31-27.
Au fost însă şi naţionale vizitatoare care au învins în manşa I, Lituania – Ungaria 26-33, Georgia – Austria 25-27, Polonia – Slovacia 28-29 şi Slovenia – Elveţia 26-27.
Într-o duminică hotărâtoare pentru adjudecarea biletelor la turneul final mondial sub egida IHF de anul viitor din Croaţia şi ţări baltice, „tricolorii” preluaţi în vederea acestei duble manşe de fosta extremă a naţionalei, George Buricea, au fost categoric depăşiţi de cehi, care, cu excepţia Ungariei, au furnizat scorul serii.
Austria bunăoară a trecut şi-n retur de gruzini, acasă, cu 37-31, iar Slovenia a răsturnat în deplasare soarta calificării, cu 38-34 în Elveţia, la fel şi Olanda dar pe teren propriu, 31-25 cu Grecia.
Serbia a dispus acasă de Spania cu 25-22 dar a ratat calificarea la un singur gol diferenţă în ansamblul celor două manşe, pe când Portugalia n-a pierdut nici returul, 26-26 în Bosnia şi Herţegovina, Ungaria galopând şi-n manşa secundă cu Lituania, 36-23. Polonia s-a regăsit în retur, revanşându-se cu 33-25 în Slovacia, pe când Italia a semnat „dubla” împotriva muntenegrenilor, şi pe terenul compatrioţilor antrenorului Politehnicii, Pero Milosevic, cu 34-32 (17-13).
Alţi ex-iugoslavi însă mai fericiţi, macedonienii, care au răsturnat la mustaţă soarta calificării, acasă, 34-26 cu feroezii.
Pic de bucurie însă pentru Federaţia Română de Handbal, „sportul naţional” fiind lăsat binişor în urmă spre mijlocul reprizei a II-a a returului de la Brno, 21-12 în minutul 44 pentru gazda Cehia, avantaj maxim atins până atunci de slavi, după 15-9 la pauză.
Dar roş-alb-albaştrii n-au fost nici măcar egalaţi o dată la Brno, dimpotrivă, detaşându-se la un scor de calificare încă după marcarea celui de-al doilea gol al partidei, 2-0, de la care se desprindeau la 6-1 şi chiar 14-8 tot în repriza I.
Gazdele mărindu-şi avansul în primele minute ale părţii a doua, chiar şi la 9 goluri, în ciuda celor 7 intervenţii de până atunci ale lui Vasile în poarta României, „tricolori” însă risipitori la poarta cehilor, cu numai 12 goluri marcate din 31 de aruncări.
Calificarea era deja pierdută, Matej Klima taxându-i de 9 ori pe români, iar principalul marcator de la Baia Mare al cehilor, Tomas Piroch, cu 4 goluri pentru atingerea avantajului de 9 diferenţă.
La care se ajungea treptat, de la 16-9 la 18-10, iar apoi 20-11 în minutul 43. Românii, în rândurile cărora au fost convocaţi de la un joc la altul Ungureanu şi Dumitrana, au făurit un mic reviriment, cu Andrei Drăgan multiplu marcator, în cele din urmă a 5 goluri, scorul devenind 22-15 în minutul 47, însă Cehia avea a reface avantajul de 9 goluri, 29-20 rezultat final.
Semnat de 10 marcatori ai învingătorilor, 9 ai învinşilor. Care învinşi pe teren n-ar trebui însă deloc arătaţi cu degetul, acesta fiind nivelul valoric real al celor mai bune „produse” recente ale şcolii handbalistice româneşti, oglindire după chipul şi asemănarea „sistemului” în care au avut de fapt neşansa să fie (ne)cultivaţi.
Cum îi creşti, aşa îi ai, iar România cea preocupată în general postdecembrist de înavuţire şi arivistă parvenire nu s-a mai demis a cultiva ca atare şi în aceeaşi măsură ca-n trecut esenţialul sector juvenil, arogându-şi luxul de a-şi închipui că viitori performeri vor creşte de la sine şi de capul lor „de 14 karate”.
Handbalul românesc doar culege ceea ce-a semănat, relele seminţe postdecembriste generând multă neghină, de unde şi consecinţele în baza resortului cauză – efect. Ar fi fost şi puţin probabil un alt deznodământ, la mentalitatea dintr-o societate torpilată de tragedia conştiinţelor, impregnată şi la nivelul sportului competiţional.
Cu urmările de rigoare, Cehia nefăcând altceva de fapt decât să aşeze frumos o oglinjoară în faţa F.R. Handbal, prin intermediul reprezentanţilor acesteia la semicercul masculin.
