Daniela Ionescu, lansatoarea lui Şimicu şi deja cu alţi mici medaliaţi: „N-ar fi normal să jucăm în deshidere la seniori?”

Daniela Ionescu cu juniorii III la LPS... sus: Petre Măriuţa, Paul Custura, Cristian Teşan, Victor Niţă, Cristian Berbec, Vlad Inicşoni, Tiberiu Roman, Daniel Micle, Wilhelm, Wokan. Jos: Gabriel ionică, Adrian Jigovan, Alexandru Dascaliuc, Eduard Szucz, Alex Recski, Ionuţ Ursache, Bogdan Vişan.

Medaliaţi cu bronz la juniori IV, în 2008, la Baia Mare. Actualmente lideri cu succese pe linie în Seria I a Campionatului Naţional de juniori III. Între două turnee pregătitoare, de vorbă cu fosta extremă şi centru la Universitatea Timişoara, Daniela Ionescu-Tomanyicska, care tinde în acest an cu elevii ei născuţi în 1996 măcar la egalarea reuşitei din Maramureş. Dar, mai presus de rezultate, profesoara la LPS Banatul nădăjduieşte ca vîrfurile acestei generaţii să repete saltul reuşit de pe mîinile sale de Şimicu, Câmpan, Macovei şi Tcaciuc, ajunşi cu România la Campionatul European de Tineret.

Da, trei mondialişti în Suedia, şi anume Şimicu, Fenici şi Sadoveac, au plecat de pe terenurile LPS Banatul, iar cei patru selecţionaţi la turneul final de tineret din 2009, printre care acelaşi Alexandru Şimicu, au constituit vîrfurile precedentei generaţii duse peste ani, din clasele mici pînă la maturare, de fosta campioană naţională ca junioară III, în 1977, la Cluj Napoca, sub bagheta lui Angela Willemsz şi Dieter Christian. „Dacă dintr-o categorie de vîrstă scoţi doi jucători de ligă, pretabili senioratului, e bine. Marea problemă este însă acest salt de la juniori la echipa mare. Avantajul lui Şimicu a fost că a optat totuşi pentru Politehnica, în ciuda mai multor oferte pe care le-a avut, ascultîndu-mă în privinţa mediului propice în care va prinde echipa, să joace, să capete experienţă. Altfel, pierdem în general foarte mult prin faptul că tinerii sunt prea puţin jucaţi la seniori, unde se marşează pe rezultatele imediate, exemplul lui Macovei la Reşiţa, unde a fost cooptat în umbra unor jucători mai experimentaţi, fiind elocvent în privinţa lipsei jocurilor în mînă”, s-a referit profesoara la o potenţială problemă pentru viitorii ei absolvenţi, odată intraţi în malaxorul performanţei la seniori.

Şi apropo de Şimicu, a cărui rămînere pînă la finele ciclului pregătitor la LPS Banatul, în clasa a XII-a, a fost consimţită şi de părinţii jucătorului, fosta handbalistă, retrasă de pe semicerc pe cînd profesa deja, la vîrsta de 32 ani, de la Poli-AEM, antrenată pe-atunci de regretatul Constantin Jude, pledează pentru încurajarea juniorilor să rămînă în oraş, la Liceul cu Pregătire Sportivă: „Ar fi deja doi-trei dintre actualii juniori III la care se ia deja în discuţie trecerea la Centrul de Excelenţă. Cîţiva băieţi ar avea sprijinul financiar în acest sens al părinţilor, care contează enorm pentru aşa ceva, dar fără doar şi poate ar fi mult prea repede şi, mai ales, oricît ar încerca îndrumătorii de la Centru să suplinească absenţa cadrului familial, nu este cu adevărat posibil. Desigur, ne-am dori condiţii mai bune la club, n-ar strica deloc, dar părerea mea este că tot aici le-ar prinde mai bine, luînd contraexemplul copiilor din naţionalele de juniori şi tineret. Câmpan a fost cooptat deja dintr-a zecea… Chiar merită să te duci acolo? Prin plecarea vîrfurilor, scade nivelul Campionatului Naţional şi nici nu le este garantată prezenţa în selecţionate. La Europenele de tineret n-au fost titulari de la Centru, ci unul de la club, ca Alexandru Şimicu”.

Ca juniori IV, elevii Danielei Ionescu au luat locul 3 pe ţară.

Suntem în sala – „balon” a LPS Banatul, cu Daniela Ionescu-Tomanyicska aşteptîndu-şi elevii la antrenament şi privind la pregătirile juniorilor I, ai colegei Cornelia Maria Disici, şi discuţia trece la actuala sa generaţie de 1996…

„Baza actualei echipe e formată din băieţi care s-au familiarizat cu prinderea mingii încă din clasele întîi, a doua, ceea ce e mare lucru. S-a întîmplat la fel cu grupa de 1988, a lui Şimicu, luată foarte de timpuriu, ceea ce s-a văzut în tehnica superioară. Am preluat cu adevărat actuala generaţie din clasa a patra, iar acum suntem într-al cincilea an împreună” vorbeşte fosta handbalistă despre juniorii în vîrstă de 14 ani, „talentaţi foc, au talent cu carul”, din lotul de circa 20 jucători fiind selecţionaţi de regulă 14-15 pentru alinierea la turnee, dintre care se disting interii de 1,91 metri Wilhelm Wokan, un dreptaci, şi Vlad Inişconi, un stîngaci, extrema dreaptă Alexandru Dascaliuc, un alt stîngaci, centrul Daniel Micle, un băiat de nota 10 pe băncile şcolii, Adrian Jigovan, un pivot „muncitor, parcă aş vedea în el ceva din Bertrand Gille al Franţei, drăcos, rău în sensul bun al cuvîntului”, Ionuţ Ursache, extrema stîngă, „un micuţ fîşneţ, îndemînatec”, şi portarul Cristian Berbec.

În weekend, ca prime jocuri de verificare după „ o perioadă mai lungă de pauză competiţională”, aşa cum precizează Ionescu-Tomanyicska, incluzînd şi cantonamentul în munţii Retezat, la Rîuşor, unul reuşit pe cheltuiala părinţilor jucătorilor, LPS Banatul juniori III i-a spulberat conform obişnuinţei din acest sezon pe hunedoreni, cu 42-16, şi pe concitadinii de la Şcoala Generală 7, 29-14, care au fost şi ultimii adversari ai liderei în etapa de final de an, pe 18 decembrie: 11-29.

Echipa profesoarei cu 21 de ani la activ în antrenoratul pentru performanţă domină Seria I, cu opt succese din tot atîtea etape, golaveraj 284-111, şi cinci puncte avans în faţa „Generalei 7”, antrenată de Cristian Uţă, „de fapt un fel de pepinieră pentru noi, din care, ca absolvenţi ai gimnaziului, în clasa a opta, fără drept de joc şi în continuare pentru respectiva instituţie de învăţămînt, trei-patru băieţi intră automat în vederile noastre”. În rest, echipa din Aleşd, Unirea Sânnicolau Mare şi LPS Arad sunt simpli parteneri de antrenament pe puncte pentru Wokan şi compania, însă „seria fiind alcătuită doar pe criterii geografice, zonale, pentru a evita deplasările lungi, nu ne conferă acele jocuri tari, stimulative. Mai avem de disputat trei turnee ale seriei, în 25-26 februarie la Sânnicolau Mare, în martie la Arad şi în 8-9 aprilie la Şcoala Generală 7, dar suntem deja 100% calificaţi în turneul semifinal din 20-22 mai. Aceea este prima piatră de încercare…”, după cum explică antrenoarea.

Cantonamentele sunt un lux, bifat şi mulţumită părinţilor handbaliştilor. Acum s-au întors din Retezat...

Pentru testarea potenţialului real, LPS Banatul juniori III îşi va măsura forţele în acest weekend în turneul de la Cluj-Napoca, în ale cărui prime două jocuri, vineri cu cei din Odorheiu Secuiesc şi sîmbătă cu gazdele, va da piept cu posibile adversare în lupta pentru medalii, „alte centre tari la această categorie de vîrstă fiind Baia Mare şi Piatra Neamţ”. La turneul semifinal, din primăvară, în care Wokan & Co. sunt repartizaţi în Grupa IV, de 5 echipe, cu primele două bune de turneul final naţional, una dintre rivale le-ar putea fi o altă pretendentă de drept la medalii.

„Ideal ar fi să ne măsurăm forţele şi în turnee internaţionale, în Ungaria, în Serbia, dar adevărul este că totul depinde în acest caz de disponibilitatea părinţilor. Ne-am simţit cineva cînd la debutul unei competiţii, la Szeged, în faţa unei săli arhipline, viceprimarul oraşului maghiar a inaugurat întrecerea. Părinţii copiilor pregăteau sandwichuri pentru echipele oaspete, era o efervescenţă generală. Nu-i de mirare că din acele generaţii au crescut jucători adevăraţi. S-ar putea aşa ceva la noi? În primul rînd n-avem potenţialul să organizăm turnee, ceea ce constituie un prim handicap. Dar măcar să vină cineva cu iniţiativa, cu ideea de a ne oferi ocazia să jucăm în deschiderea unui meci de seniori. Din păcate, elevii mei au văzut Sala <Constantin Jude> doar la meciuri. Cît ar conta pentru ei, să li se insufle încredere, o recunoaştere pentru o primă reuşită… Se trece prea uşor peste ceea ce reprezintă totuşi o performanţă”, se destăinuie antrenoarea activînd de 15 ani la LPS Banatul, respectiv din 1989 la Clubul Sportiv Şcolar.

Pomenind de condiţiile altora, ajungem şi la subiectul Mondialului, cîştigat în seara precedentă, după prelungiri, de Franţa drăcosului Gille, cel cu 4 reuşite, care „n-a fost vizionat de mulţi oameni din ţară. I-am întrebat pe juniori <Care aţi văzut jocul?>, am vorbit despre meciuri, dar adevărul este că mediatizarea turneului a lăsat de dorit. Şi aceasta conta pentru stimularea copiilor, pentru cooptarea şi atragerea lor către handbal. O şansă irosită…”, a spus fosta jucătoare în echipa Universităţii antrenate de profesorul Constantin Lache, „unul dintre cei mai mari tehnicieni pe care i-a avut România, şi care avea o regulă, imediat după jocuri, în vestiar: <Nu vorbim acum nimic de meci şi nici voi între voi n-o faceţi. Vă gîndiţi la evoluţiile voastre, cu bune şi rele, şi vorbim mîine despre ele>. Astfel crea atmosfera propice performanţei. Eram unite!”

O altă problemă pentru juniori sunt condiţiile de antrenament: „Repet, talent este din abundenţă. Depinde însă de felul cum putem să-i capacităm, să-i îndrumăm să-şi atingă potenţialul optim. Sincer, îmi doresc condiţii de antrenament mult mai bune, de care depinde progresul lor. Ajungem să împărţim terenul din balon, aici, colega Neli Disici şi cu mine, pentru a ne pregăti juniorii. Ar fi varianta sălilor din comunele limitrofe, dar care elev ar avea timp de deplasarea de exemplu pînă la Giroc!? Ei au şi problema orarului, cu cei de la gimnaziu încheind şcoala la ora 13 iar antrenamentul începînd la 14,30. Ce fac în acest răstimp? Nici la Cantină nu pot mînca, le-ar crea probleme cu burta plină în timpul pregătirii. Şi-aşa sfîrşesc prin a rămîne flămînzi, doar cu două sandwichuri, de dimineaţa pînă spre seară”. Amănunte care, picătură cu picătură, umplu paharul.

În total, Ionescu-Tomanyicska pregăteşte 38 de juniori, avînd sub aripă şi generaţia 1997, neajunsul fiind acelaşi. Lipsurile financiare, incluzînd o sală propice pregătirii, la LPS Banatul. „Turneele, echipamentul, cantonamentele, toate sfîrşesc pe banii părinţilor…” Desigur, şi în weekend, la Cluj, tot părinţii vor fi „sponsori”, dar, după cum oftează profesoara, unii dintre aceştia chiar ajung să se întrebe dacă merită investiţia. „Cum să nu merite!?! Oricum ar lua-o” Antrenamentele zilnice, după-amiaza, de luni pînă sîmbătă, sigur îi fac mai puternici, mai pregătiţi de viaţă. Cît priveşte performanţa, vorba colegei Cornelia Maria Disici, antrenoare a juniorilor I şi a generaţiei de 1995, „dacă nu reuşeşti să-l faci competitiv şi în plan psihologic, îi este alterat potenţialul cu pînă la 50%. Şi cît s-a văzut asta pe jucătorii noştri, la Mondial…” „Într-adevăr, te uitai la francezi, la stăpînirea lor de sine, parcă vroiau să zică <Iată, noi suntem cei mai buni>, se completează colegele profesoare.

Vor fi juniorii III măcar la fel de buni ca la precedenta lor categorie de vîrstă, pe podium? Răspunsul, între 1 şi 5 iunie, la turneul final naţional al junilor născuţi în ´96, unde această garnitură a LPS Banatul are cele mai mari şanse de medalii la băieţi pentru Timişoara în acest an competiţional. De care dintre ei vom auzi peste ani, aidoma lui Şimicu?

Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


6 + noua =

 


Ultimele articole din categoria Handbal: