Delegat FRH lipsă în timpul jocului dar expediind o doamnă antrenor în ultimul rând al tribunei. Arbitri care nu pot încasa legal baremul. Și o decizie a Comisiei și pe baza unei postări pe facebook! Plus alte mai grave aspecte generale în handbalul juvenil

O serie de nereguli și atitudini cel puțin îndoielnice, manifestate în cursul unui recent turneu din Campionatul Național FRH la nivel juvenil, scot la iveală conturul unor mai mari deficiențe pe semicercul intern, incluzând vicii de procedură și neajunsuri perpetuate în timp. Despre delegați federali care se abat de la litera regulamentului, despre arbitri în imposibilitatea legală de a încasa baremul, despre rapoarte generând decizii ale Comisiei Centrale de Disciplină care sugerează un întreg lanț al slăbiciunilor, toate aceste rătăciri constituind însă din păcate doar vârful icebergului. Da, se poate ca în sportul românesc al anului 2018 o doamnă profesor fără vreo sancțiune disciplinară ori un cartonaș roșu în 22 de ani de activitate, dar care lansează constant juniori spre Centrul Național de Excelență și are în grijă la zi 3 grupe de vârstă angrenate competițional, să fie suspendată și ”amendată” și pentru o biată postare fără adresă ori nominalizări individuale pe propria-i pagină de socializare. Absolut absurd.

Maria Cornelia Disici și juniorii 3 de la LPS Banatul Timișoara

Țara arde, adică a se citi problemele reale și cu adevărat semnificative din handbalul românesc, dar babele se piaptănă, a se citi cu ce-și pierd vremea delegați la jocuri ai Federației Române de Handbal precum și membri ai Comisiei Centrale de Disciplină la ora luării unor decizii pe baza unor rapoarte din teritoriu care nici pe departe nu spun totul, ba din contră, camuflează reflexe ce dau de gândit.

Deznodământ în urma căruia răsare o întrebare cât se poate de legitimă, și anume oare cine îi verifică și i-ar trage la o adică de mânecă pe delegați ai FRH care își depășesc atribuțiile? Și altele… Care ar fi oare criteriile și modalitățile de judecare a unor fapte? Ce păzește FRH în a nu pune anumite lucruri la punct, ca de exemplu de a oferi unor arbitri delegați posibilitatea de a încasa baremul stipulat în conformitate cu legislația în vigoare? Și are oare habar FRH vizavi de ceea ce se întâmplă cu adevărat în teritoriu sau se axează strict și numai pe ”rapoarte”, oricât de subiective ar putea fi acestea? Trebuie cumva să se ajungă la revolta vreunui pătimit al discutabilului și fără doar și poate controversatului sistem pentru a deduce onor FRH că problemele sunt de fapt în propria-i curte!?

Iar una cât se poate de mare ține de exemplu de sistemul competițional croit total inadecvat întrecerii în care s-a derulat tristul caz relatat mai jos, la nivelul juniorilor 3. Căci cum poate fi oare posibil ca onor Comisia Centrală de Competiții a FRH să programeze startul returului din sezonul regular taman printr-o etapă intermediară înfiptă la fix doar 3 zile după ditamai turneul cu meciuri timp de 4 zile la rând, de joi până duminică, în condițiile în care implicați sunt adolescenți de 14 ani, din generațiile 2003-2004, și cu atât mai mult cu cât tot acest forcing de 5 runde în 7 zile vine după o pauză de iarnă din 26 noiembrie încoace, adică de peste două luni!?! Și asta ar reprezenta doar o observație pe marginea cadrului strâmb în care sunt angrenați seniorii de mâine. Reacomodare la ritmul competițional!? Un program de întreceri adecvat unor adolescenți în creștere și formare!?! Au luat-o unii razna de-a binelea!?!

Sportul românesc, handbalul său în acest caz, se îmbată cu apă rece raportându-se aproape în totalitate la aura Cristinei Neagu pe semicercul mondial, la ascensiunea lui CSM București în Champions League sau la calificările unor garnituri naționale la turnee finale pe plan global, dar ceea ce-i surâde să perceapă de pe scena jocului cu mingea mică nu poate nicidecum estompa gravele deficiențe care colcăie în ansamblul palierelor de la baza structurii acestei ramuri în țara noastră. Căci handbalul juvenil este presărat cu minusuri de tot felul, induse în cea mai mare parte de angrenajul sistemic federal, lanț al slăbiciunilor uns de interese și subordonări, rezultatul final echivalând repetitiv cu știrbirea potențialului real al aspiranților. Și anume, cum îi creștem, așa îi și avem.

A fost România mare și tare în handbalul masculin? Da. Mai suntem la fel de mari și tari? Nu. Iar în loc ca redresarea spre zăpezile de altădată să constituie zilnica prioritate fără pierdere de vreme a decidenților din handbalul ”tricolor”, unii delegați FRH și membri prin Comisii ajung să trimită din vorbe și cu arătătorul spre rândul cel mai de sus al sălii respectiv să pună la colț cu sancțiuni fără discernământ tocmai antrenori-profesori de la baza piramidei, cu zeci de ani de experiență, pasionați și sufletiști dedicați la foc continuu modelării viitoarelor generații, truditori pe remunerări de nimic dar de a căror abnegație depinde apariția performerilor de mâine.

Așadar FRH își taie singură craca de sub picioare.

Mai jos, despre un caz mărunt dar semnificativ, sugerând implicit mai marile deficiențe dintr-o ramură care zâmbește fals, în nota fățărniciei actuale, cum că ar fi sănătoasă tun, când de fapt trosnește pe la încheieturi și în anticiparea marilor alegeri din 14 februarie. Și nu, nu, această consemnare nu are conotații electorale cu dedicație sau anumite ținte mascate, ci lasă pur și simplu să se facă auzit unul dintre of-urile sincere ale truditorilor invizibili dar esențiali de la baza structurii handbalistice, dezvăluind o părticică din metehnele care împiedică atingerea veritabilului potențial al jocului cu mingea mică din Carpați. A cărui deșertăciune este indusă de răul invizibil și ascuns al unui sistem uns cu toate alifiile și care doar se perpetuează, tacit și inert. Restul sunt povești de adormit copiii și prostit naivii.

Ultima dintre cele 7 hotărâri ale ședinței Comisiei Centrale de Disciplină a FRH, întrunite marți 6 februarie, enunță sec sancționarea unei profesoare cu ani și ani de activitate fără pată dar cu rod în sistemul juvenil, însă în spatele deciziei care nu relevă de fapt mai nimic din cele întâmplate cu adevărat se desfășoară o acoladă a minusurilor sistemului și întreținătorilor săi, ecranând nefaste realități.

Trecând strict la subiect, la comunicările Comisiei Centrale de Disciplină de săptămâna aceasta apare incoerent înscris negru pe alb, fără verbul ”hotărăște” în primul alineat doar în cazul acestui punct 7 pe ordinea de zi, că ”In legatura cu jocul dintre echipele LPS Banatul Timisoara si HC Beldiman Arad, disputat in 02.02.2018 la Arad, J 3 M seria G, comisia:

Avand in vedere raportul delegatului FRH, al arbitrilor jocului precum si postarea d-nei antrenoare DISICI MARIA pe o retea de socializare comisia hotaraste: sanctionarea antrenoarea mai sus mentionate cu PENALITATE 200 lei termen de achitare 15.02.2018 si SUSPENDARE 2 (doua) etape conf. art. 43.2 lit. a si b, incepand cu data de 07.02.2018 pentru comportare nesportiva grava in relatia cu oficialii jocului, 1 (una) etapa a fost efectuata la turneu”.

Maria Cornelia Disici, profesoară la LPS Banatul Timișoara care în acest sezon pregătește în paralel grupele de juniori 4, 3 și 2 ale liceului de profil de pe Bega, toate de băieți, și care în timp a contribuit direct la întregirea rândurilor recruților la Centrul Național Olimpic de Excelență, s-a ales așadar în premieră într-o carieră de 22 de ani fără vreun cartonaș roșu sau o sancțiune disciplinară cu una sub formă de etape de suspendare și amendă, survenită însă în urma unor situații generate fără acoperire regulamentară de delegații în teritoriu la meciuri ai Federației Române de Handbal, cei cu pâinea și cuțitul în mână în a întocmi și rapoartele pe baza cărora s-a judecat cazul.

Și a auzit oare FRH de administrarea progresivă a unor sancțiuni în cazul celor care nu sunt recidiviști, cu atât mai mult cu cât ceea ce în ochii decidenților trece drept ”comportare nesportivă gravă” constituie doar efectul unor situații induse tocmai de delegații în sine, pe fondul unui sistem cu lacune!?!

Care ies la iveală și prin prisma celor petrecute la turneul de sală al Seriei G a juniorilor III băieți din sezonul regular al Campionatului Național FRH la nivel juvenil, derulat de joi până duminică, zilele trecute, în sala polivalentă din Arad. Mai exact, al doilea turneu cu etape în 4 zile consecutive, programat înaintea returului demarat miercuri, adică ieri, după ce primul turneu de acest gen urma în noiembrie 2017 celor 9 etape din turul sezonului regular, parte a preliminariilor pe zone dinaintea turneelor semifinale la nivel național.

Meciul de vineri 2 februarie de la ora 13:30 dintre LPS Banatul Timișoara și HC Beldiman Arad, de fapt gazda turneului de 4 zile de pe malurile Mureșului, s-a derulat pentru minute bune din prima repriză fără ca delegatul FRH, Rudolf Pankler, să fie prezent la masa oficială, obligație de la sine înțeleasă și fără nici cea mai mică discuție între responsabilitățile observatorului partidei. Căci pentru ce altceva l-ar fi delegat FRH pe trimisul său oficial la turneul arădean decât să-și exercite rolul de observator la jocurile juniorilor III printr-o esențială prezență la masă!?! Iar coincidență sau nu, maniera de arbitraj a cuplului Chinder – Apostu a fost împănată cu decizii potrivnice oaspeților tocmai în minutele în care delegatul FRH a lipsit de la masa oficială.

Manieră de arbitraj care a atras atenția antrenorului timișorenilor, Maria Cornelia Disici, fără însă ca profesoara să poată ridica întrebătoare și contrariată din mâini înspre masa oficială, dat fiind că observatorul delegat strălucea prin absență. Ia-l de unde nu-i, în plin joc al unor juniori III, într-o competiție oficială din Campionatul Național sub egida FRH. Dar asta n-avea să fie nimic în comparație cu cele care aveau să urmeze.

Căci maniera de arbitraj s-a perpetuat în aceeași notă în prima parte chiar și după apariția observatorului la masa oficială, determinând-o pe Disici să-și retragă echipa de pe teren în aceeași repriză I, în semn de protest. Demersul i-a atras din partea arbitrilor o sancțiune constând în două minute de eliminare, de fapt o descalificare, cu repercusiuni imediate asupra elevilor săi juniori. Iar consecințele au fost suportate de antrenor și formația sa, retrimisă apoi imediat în teren.

Apele s-au învolburat din nou și au luat un alt curs, și mai prăpăstios, spre finalul partidei, pe fondul echilibrului pe tabela de marcaj, când, la remarca observatorului delegat că arbitrajul este ”impecabil”, profesoara Disici a replicat din spațiul tehnic prin a-l întreba ”dar unde ați fost în primele 10 minute din repriza I, să vedeți cum a fost atunci?” La care, surprinzător, delegatul FRH a răspuns că a fost să oprească căldura în sală. Mirată că trimisul oficial al FRH pentru supervizarea unui meci sub egida forului federal s-ar putea îndeletnici cu asemenea preocupări în timpul unei partide, antrenoarea l-a întrebat și dacă nu cumva ar fi administratorul sălii.

Observatorul își neglijase așadar pentru minute bune responsabilitatea de bază de a fi prezent la masa oficială în timpul jocului, și cu atât mai mult în fazele sale incipiente, când se poate da tonul unor anumite abordări, delegatul FRH preocupându-se în schimb de aspectul adiacent al opririi căldurii în incintă, termeni într-un limbaj curent.

Având cunoștință despre imposibilitatea arbitrilor delegați FRH de a emite facturi și chitanțe pentru încasarea conform reglementărilor legislative în vigoare a baremului stipulat, profesoara Disici a adăugat pe adresa delegatului de la masa oficială că ”oricum nu vă plătesc”, la care observatorul a răspuns că și-a schimbat părerea despre antrenoare. Pe un ton respectuos, aceasta i-a replicat că ”sincer, chiar nici nu mă interesează care este părerea Dumneavoastră despre mine”, suficient pentru ca delegatul FRH să opteze pentru stoparea intempestivă a jocului prin apelarea arbitrilor din teren, solicitându-le să-i acorde lui Disici cartonașul roșu. ”Pentru ce?”, a întrebat antrenoarea timișorenilor, observatorul explicându-i că în contul discuțiilor purtate cu el dar și îndrumând-o apoi verbal și prin gesturi să părăsească marginea suprafeței de joc și să urce în tribună, dar nu altundeva decât în ultimul rând al ei. Gesticulând, cu degetul arătător indicând înaltul tribunei, observatorul FRH o expedia pe doamna antrenor în cel mai înalt rând al tribunei. La care, conform regulamentului în această privință, arbitrii i-au indicat altfel, și anume: ”Doamnă, vă așezați în rândul de tribună din care nu puteți să vă conduceți echipa”.

Cu alte cuvinte, observatorul federal nu doar că absentase de la datorie minute bune din prima repriză, dar și, după ce le solicita arbitrilor să oprească jocul și să-i acorde lui Disici cartonașul roșu, interpreta regulamentul într-o manieră personală, expediind antrenorul uneia dintre formațiile de juniori implicate în meci nicăieri altundeva decât în ultimul rând al tribunei. Există oare stipulări regulamentare care să prevadă dreptul delegatului federal de a indica trimiterea în plină partidă a unuia dintre antrenori exact în ultimul rând al tribunei!?!

Atitudinea luată de Disici față de maniera de arbitraj și absența fără motiv a delegatului FRH din sală în timpul partidei avea să o coste semnificativ în ceea ce privește înscrisurile oficiale, întocmite de trimișii federali ulterior partidei de vineri de la ora 13:30.

Mai apoi, la încheierea turneului de 4 zile de la Arad, Maria Cornelia Disici s-a înfățișat delegatului federal în vederea achitării baremului de arbitraj, solicitându-i efectuarea acestui demers în concordanță cu prevederile Codului Fiscal și cu modificările și completările ulterioare, prin a-i explica faptul că instituția pe care o reprezintă, LPS Banatul, nu îi permite plata sumei de barem de arbitraj fără a recepționa în schimb o factură fiscală și chitanța.

De semnalat ar fi și aspectul că gruparea gazdă a turneului de 4 zile acoperea drept cheltuieli contravaloarea chiriei sălii de sport în care s-au jucat meciurile și a hranei arbitrilor, diferența bănească fiind în consecință acoperită de restul participantelor, inclusiv în ceea ce privește baremul.

Deși antrenoarea Disici a fost foarte explicită în solicitarea sa, delegatul i-a înmânat un Proces verbal în care era stipulat că profesoara refuză să achite baremul de arbitraj, ceea ce era câtuși de puțin adevărat, delegata LPS Banatul subliniind doar că nu efectuează plata în orice condiții, ci în concordanță cu prevederile Codului Fiscal. Explicativă, Maria Cornelia Disici a repetat că nu refuză achitarea plății, din contră, având suma la dispoziție, în posesia sa, dar a solicitat în schimb recepționarea unei facturi și a unei chitanțe, întrebând dacă pot fi furnizate.

Nu.

Așadar nici pe departe că antrenoarea n-ar fi intenționat să achite baremul, mai mult, înfățișându-se și cu documentul necesar în acest sens delegatului federal, doar că n-avea cum să efectueze plata în orice condiții, ci, conform procedurilor în asemenea cazuri și calității sale de delegat al LPS Banatul, care solicita pe bună dreptate anumite înscrisuri fiscale. În consecință, Disici nu a semnat Procesul verbal pe care i-l înmânase delegatul federal, nefiind de acord cu ceea ce era înscris în document, și anume că delegata LPS Banatul ar refuza plata baremului.

Iar dat fiind situația, Disici a propus întocmirea unui proces verbal care să specifice starea de fapt și care să solicite pe adresa FRH soluții viabile pentru achitarea acestor baremuri. Zis și făcut, însă, odată ce antrenoarea a nominalizat în scris în noul proces verbal arbitrii delegați la meciurile juniorilor săi, conform rapoartelor de joc, observatorul delegat a declinat să semneze documentul.

Reformulat în dublu exemplar și întocmit de față cu arbitrii de masă, cel de-al doilea Proces verbal includea nominalizarea arbitrilor ale căror nume erau înscrise pe rapoartele de joc la meciurile ”Banatului”, însă Pankler n-a vrut să semneze acest document, iar întrebat fiind de Cornelia Maria Disici de ce acest refuz, a explicat că ar fi prea multe detalii.

Spinoasa problemă ținea de înscrisuri, într-un lanț al slăbiciunilor întreținut de FRH, dat fiind că unele carduri ale arbitrilor delegați ai federației sunt expirate și fără viza la zi, situație în care nici împărțitorii dreptății pe teren nu erau în posibilitatea de a remite documentele fiscale necesare pentru încasarea plății baremurilor, nefiind înregistrați în acest scop.

Pe scurt, doleanța delegatului LPS Banatul, sub forma unei solicitări pe adresa FRH printr-un proces verbal menționând necesitatea găsirii unor soluții pentru achitarea în cadru legal a baremului de arbitraj, n-a avut în cele din urmă ecou pe lângă delegatul federal, care a refuzat semnarea înscrisului.

Cazul de la turneul arădean a mai avut însă o altă fațetă, cât se poate de neașteptată, decizia Comisiei Centrale de Disciplină a FRH având în vedere și luând în considerare întru sancționarea antrenoarei Disici până și o postare a profesoarei pe propriul cont de pe rețeaua de socializare facebook, postare efectuată în seara de 2 februarie, la ora 18:12, așadar la peste 3 ore de la încheierea partidei.

Cum este oare posibil ca o comisie disciplinară a unui for federal sportiv să ia o decizie punitivă la adresa antrenorului unei grupări angrenate în competiții și pe baza unei postări pe pagina profesoarei de pe rețeaua facebook, în condițiile în care textul postării nu are o adresă anume și nici nu include nominalizări individuale, intrând în schimb cel mult în categoria comentariilor!?!

În mod cert s-a creat un precedent, ca un antrenor de handbal să fie suspendat două etape și amendat cu două sute de lei și pe seama unei postări pe facebook, accesibilă, pentru conformitate, ceva mai jos.

Veghează cineva tacit din umbră la ceea ce postează utilizatorii care se întâmplă să fie și antrenori pe propriile pagini de socializare dintr-o rețea ce n-ar trebui să constituie un reper de obținere a probelor în cazurile cântărite de o Comisie Centrală de Disciplină!? Să aibă oare cineva timp și de-așa ceva? Dacă da, atunci chiar că țara arde iar babele se piaptănă. N-ar exista la o adică alte preocupări mai constructive decât spionarea postărilor pe care utilizatorii le efectuează pe propria pagină!?

Cazul pare desprins din distopii gen Brave New World ori 1984, zugrăvite elocvent în urmă cu peste o jumătate de secol de Aldous Huxley respectiv George Orwell, dar și sugerează cât de departe poate fi deja împins insidiosul political correctness în aceste sinistre vremuri de pe urmă.

Și aceasta poate fi în 2018 moneda cu care federația își răsplătește truditorii din teritoriu, dedicați antrenori din sistemul juvenil și indispensabili la ”firul ierbii”, îndrumând primii pași ai potențialilor viitori seniori în ciuda străveziilor stimulente și a unei ignoranțe aproape generale, trecuți cu vederea și rătăciți sub radar.

Postarea pe facebook a unei antrenoare expediate de delegatul FRH din vorbă și cu arătătorul în ultimul rând al tribunei este marea problemă de luat în calcul pentru stabilirea unei decizii în ședința Comisiei Centrale de Disciplină a FRH…

Bine că în jurul alegerilor de la cârma FRH este de fapt un întreg circ.

Bine că arbitrajele și observările pot fi așa cum sunt, că nu degeaba o antrenoare s-a sesizat prompt.

Bine că unii arbitri nu pot emite documente justificative pentru a putea încasa baremurile conform legislației în vigoare și bine că FRH nu are habar sau se face că plouă.

Bine că programările celor de la ”Competiții” la juniori III pot consta în aberații cu 5 etape în 7 zile, patru la rând în turneu și una intermediară, totul chiar la reluarea campionatului după nu mai puțin de 66 de zile de pauză!

Bine că sistemul juvenil este brăzdat de fapt de tendințe de identificare a formațiilor agreate întru a continua la nivelul turneelor semifinale, într-un sistem preferențial tacit, indus de varii interese și stimulat ca atare prin mici sforării ori jocuri de culise.

Câte și mai câte.

Dar rezultatele pe plan extern nu mint deloc, pălind în comparație cu performanțele de altădată ale aceleiași ramuri. Selecționatele juvenile, cu excepțiile de rigoare, nu conferă măsura potențialului real al acestei națiuni handbalistice, iar cele de seniori fie nu se califică vreme de decenii la turneul final european, caz al băieților, fie părăsesc relativ rapid faza eliminatorie la Mondialul feminin, caz înregistrat acum nici două luni. Cât despre cluburi, cu excepția lui CSM București pe semicercul sexului frumos, dar ale cărei notabile rezultate internaționale nu reflectă nici pe departe starea de fapt și realitățile crude ale arenei interne, doar reușite răzlețe răzbat pe scena cupelor europene, Potaissa Turda constituind un fericit caz special iar desființarea ex-câștigătoarei Challenge Cup, HC Odorhei, sugerând mai realist șubrezenia din jocul cu mingea mică în Carpați.

Iar toate acestea sunt probleme reale și acute cu care se confruntă FRH, și nu postarea unei antrenoare de juniori pe facebook.

Revenind la subiectul respectivului turneu arădean, LPS Banatul debuta joi 1 februarie printr-un 31-20 victorios cu ACS Unirea Sântana, pierzând cu 29-31 jocul fără delegatul FRH la masă în primele minute ale partidei, în compania gazdei vreme de 4 zile, HC Beldiman Arad.

Fără a fi existat oferte de organizare pentru acest al doilea turneu de sală al Seriei G la juniori III, turnee de sală care în principiu ar trebui susținute pe teren neutru, găzduirea a fost atribuită grupării arădene HC Beldiman, aflată în primul sezon competițional la nivel juvenil, sub îndrumarea unui fost arbitru și delegat federal cu același nume, care a preluat pentru derularea noii sale inițiative rolul de antrenor al juniorilor. Gazdele au câștigat respectiva partidă pe fondul finish-ului de meci cu antrenoarea Disici trimisă în tribună, fără însă ca HC Beldiman să fi respectat anumite criterii stipulate prin regulament, introduse în ultimii ani de FRH sub forma unor cerințe legate de talie și vârstă, ceea ce i-ar putea induce un eșec la ”masa verde” cu 0-10.

Fiind obligată prin regulament să ia loc în tribună în jocul imediat următor dat fiind semnalarea în raportul de joc a abaterilor de la partida cu arădenii, Disici a asistat de la distanță la victoria de sâmbătă a ”Banatului”, 24-23 cu Școala Generală 7 Timișoara, revenind pe bancă la eșecul de duminică, 19-29 cu CSȘ Hunedoara I, în ultima zi a turneului de pe Mureș.

Ulterior, miercuri 7 februarie, a început returul Seriei G, însă, în baza deciziei de marți, din preziua etapei, a Comisiei Centrale de Disciplină, care a sancționat-o cu o suspendare de două runde și o penalizare financiară, Cornelia Maria Disici a fost nevoită să ispășească a doua etapă de suspendare tocmai la partida de ieri, acasă cu CSM Școlar Reșița, pierdută cu 26-28, la pauză 18-13.

Sancționată marți, antrenoarea Disici a luat atitudine vizavi de cele întâmplate și prin a remite joi un memoriu pe adresa secretarului general al Federației Române de Handbal, explicând evenimentele și prin prisma sa, în condițiile în care rapoartele delegaților au dus la ceea ce au dus, dar și sugerând destinatarului să arunce măcar o privire pe ierarhia Seriei G. Trimiterea ar fi în ideea anumitor practici tacite și încetățenite cu anii în sistemul juvenil, prin care interese camuflate și cu efect în lipsă de dovezi pot duce la înrâurirea lucrurilor către un deznodământul agreat, miza fiind calificarea în fazele semifinale.

Vorbind la modul general, s-au făcut cărți în trecut în acest sens iar sistemul doar s-a perpetuat, mergând imperturbabil înainte, că de, n-ar exista dovezi, așa încât precedente de fapt ar exista, climatul de suspiciune fiind inevitabil.

Una peste alta, handbalul juvenil intern ar trebui să fie mult mai sănătos, dar prin neplăcutul caz cu ramificații din partida de săptămâna trecută de la Arad a mai făcut un pas înapoi, dovedindu-se a fi și mai bolnăvicios decât pare la prima vedere.

Iar câtă vreme autenticii truditori din sistemul juvenil, antrenorii, nimeni alții decât îndrumători ai generațiilor de mâine, ajung să fie expediați în ultimul rând al tribunei, într-un dezolant gest umilitor, lansat tocmai de un delegat FRH, pe când asemenea auxiliari ai fenomenului, care nu au o mare contribuție la esențiala necesitate a creșterii juniorilor, precum de exemplu observatorii, arbitrii ori membrii de comisii, pot la o adică abuza de statutul lor, starea de fapt de pe semicercul intern se arată a fi pe dos, alterată, anormală și nefirească.

Iar cele petrecute la Arad pot conferi un crâmpei din România reală pe semicercul ei intern, contorsionat de probleme, pe când cea artificială și fără a reflecta starea handbalului autohton în întregul său este conturată de percepția indusă de traiectoria parcă dintr-un alt film a lui CSM București, o iluzie bine întreținută a sănătății jocului cu mingea mică în Carpați, ba chiar o mică beție cu apă rece.

Seria G a juniorilor III, din zona vestică, este alcătuită din 9 echipe, dintre care primele 3 clasate după cele 18 etape de sezon regular plus 9 runde ale turneelor de sală din noiembrie și de săptămâna trecută au drept de accedere în faza semifinală pe țară.

SCM Timișoara, antrenată de Attila Ioan Horvath și care a câștigat ieri la startul returului cu 41-20 acasă cu HC Beldiman, este lider cu 45 de puncte și doar o înfrângere în 17 apariții, urmată pe podium cu 8 etape înaintea finelui returului de CSȘ Hunedoara I, cu 40 de puncte, și CSM Școlar Reșița, cu 39, LPS Banatul fiind a patra, cu 33 de puncte, iar CSȘ Lugoj, învingătoare miercuri acasă cu 33-24 cu Școala Generală 7 Timișoara, a cincea cu 26 de puncte, ”Gen 7” rămânând la 23.

Iată pentru conformitate și textul postat de Maria Cornelia Disici pe propriul cont de socializare, luat în considerare de CCD a FRH întru stabilirea deciziei de sancționare a antrenoarei: ”Am numărat până la 10 astăzi …..Observatorul FRH…..închidea robinetul de căldură de la sala polivalentă din Arad…..și pana l-a găsit a trecut jumate de repriză dintre LPS BANATUL și echipa din ARAD…..S-a supărat pe mine când i-am explicat ca atribuțiile lui sunt altele….și foarte generos mi-a mulțumit cu un cartonaș roșu și raport de joc în momentul în care el îmi atrăgea atenția ca „mi-am schimbat părerea despre dv ” iar eu i-am răspuns foarte sincer ..ca pentru mine nu contează părerea lui ” Trăim în România ….tara tuturor posibilităților !”

Într-adevăr. Și în egală măsură este extrem de posibil ca unora să le lipsească absolut complet orice urmă de umor.

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


− doi = 7

 


Ultimele articole din categoria Handbal: