Document. Răspunsul Universității Timișoara, ”nu poate accepta”, la suspendarea finalistei C.C.E. de către F.R.Handbal de la jocuri peste hotare

Semnat de președintele CS Universitatea, Conf. Petre Stanciu, și președintele biroului secției de handbal a clubului timișorean, Lect. I. Panduru, răspunsul pe-atunci proaspetei finaliste a Cupei Campionilor Europeni 1973 pe semicercul fetelor la sancțiunea dictată de F.R. Handbal imediat după pierderea ultimului act, de interzicere a disputării de jocuri internaționale în străinătate pînă la finele acelui an, se încheia astfel: ”Nu poate accepta măsurile cuprinse în această adresă și nu le-a adus în mod oficial la cunoștința sportivelor, și nici nu putem să o facem”. Mai jos, prima parte a răspunsului…

Așa cum anticipam, finele serialului nostru despre calificarea Universității Timișoara în finala C.C.E. 1973, performanță reeditată de-atunci doar de două ori, de Știința Bacău în anii ´80 și de Oltchim în acest mileniu, nu însă și joia trecută, punctează neplăcuta întorsătură ”servită” de federația de profil, care le suspenda pe studente de la a mai juca peste hotare în ultimele 9 luni din ´73, după finala pierdută în fața celei mai aureolate grupări feminine din toate timpurile, Spartak Kiew, de 14 ori campioană continentală.

U Timișoara - SC Leipzig 7-7, martie 1973, în sala Olimpia: decisiv pentru calificarea în finala europeană!

Totul se întîmpla în aprilie 1973, în urmă cu exact 40 de ani. De prisos de spus că ignoranți cu funcții în actualul aparat administrativ local responsabilizat cu alocarea contribuțiilor financiare pentru sport habar n-au că U Timișoara a cucerit de 11 ori titlul național la handbal fete și că a jucat o finală cu trofeul continental suprem pe masă. Ei știu altele și bune, așa încît să cedăm locul cuvintelor pline de decență ale unor buni diriguitori ai sportului local din alte vremuri…

Astăzi, partea I a răspunsului, din partea CS Universitatea Timișoara, către F.R. Handbal, la București… ”La adresa Dumneavoastră din 12.IV.73, (n.n.: finala a avut loc în 1 aprilie, la Bratislava, scor 8-17), primită pe 18.IV.73, împotriva secției noastre de handbal și împotriva unor sportive ca urmare a comportării nesatisfăcătoare în jocul din finala C.C.E. de la Bratislava.

Pe baza analizei pe care am întreprins-o, față de cele cuprinse în această adresă și față de comportarea în ansamblu în decursul ultimilor ani a echipei noastre și a sportivelor care o compun, declarăm următoarele:

1. În adevăr, în meciul de la Bratislava, prin jocul prestat și prin rezultatul realizat, echipa noastră s-a comportat nesatisfăcător. Considerăm că acesta a fost unul dintre cele mai slabe jocuri din activitatea acestei echipe. Rezultatul acestei întîlniri și comportarea nesatisfăcătoare ne umplu inimile de amărăciune, deoarece am dezamăgit pe zecile de mii de spectatori și iubitori ai handbalului, pe miile de susținători și simpatizanți ai echipei noastre. Analiza programului de pregătire, precum și a jocului de pe teren în lumina ideii tactice stabilite ne-a condus la alte concluzii cu privire la cauzele comportării nesatisfăcătoare în acest joc, decît cele la care a ajuns Biroul Federal.

Astfel, considerăm că nu corespunde cu realitatea afirmația făcută în adresă, după care nu am fi făcut o apreciere reală a valorii și posibilităților propriei echipe. Dimpotrivă, noi considerăm că am fost conștienți de valoarea și posibilitățile noastre. Aceasta apare evident din obiectivele pe care ni le-am propus în planurile noastre de activitate: cucerirea titlului de campioană RSR și calificarea în finala CCE. Nu corespunde realității afirmația care se face în adresă, cum că ne-am fi propus cîștigarea trofeului. Din nici un document al clubului nostru nu rezultă așa ceva. Indeplinirea integrală a obiectivelor propuse dovedește tocmai modul realist de apreciere a propriei valori și a forțelor de care dispunem. Este altceva faptul că după calificarea în finala CCE, în planul special de pregătire, ne-am propus să încercăm să cîștigăm acest joc. Era normal că nu puteam porni la muncă cu obiectivul de a pierde.

În legătură cu preocuparea de cunoaștere a adversarului, trebuie să arătăm că aici am avut lacune. Considerăm că este o lipsă a clubului nostru că nu a acordat înlesnirile necesare pentru ca tov. Constantin Lache să se deplaseze la Iași pentru a urmări jocurile echipei URSS în cadrul turneului dotat cu Trofeul Carpați. Considerăm însă că în cadrul ajutorului pe care Biroul Federal nu uită să anunțe că ni l-a acordat, ni s-ar fi putut aduce la cunoștință că FRH dispune de o înregistrare pe peliculă a unui meci URSS – România și ne-ar fi putut pune la dispoziție această peliculă pentru pregătire. Ba mai mult, aflăm abia acum că forul nostru conducător dispune de alte aparataje moderne . Ne pare rău că ele nu sunt puse și la dispoziția acelora care nu au condițiile să și le procure singuri. Cu toate acestea, noi am cunoscut valoarea adversarului și ideea de joc preconizată, ce ținea seamă de nevoia de specula eventualele lipsuri ale sale. De altfel cu aceeași idee de joc echipa noastră națională a învins reprezentativa URSS și s-a calificat la turneul final al Campionatului Mondial.

Considerăm că este departe de adevăr și afirmația că jucătoarele noastre nu ar fi fost hotărîte să lupte, că nu ar fi dorit să se comporte cît de bine. Cea mai bună dovadă o reprezintă atmosfera din perioada de pregătire și dianintea meciului final, cum ele au făcut adevărate sacrificii pentru a răspunde cît mai bine sarcinilor de pregătire cerute de antrenor. În același sens este edificator și începutul meciului, cînd noi am avut primele două ocazii de a marca goluri, ocazii realizate printr-un deosebit efort și prin respectarea ideii tactice de joc. Din cauza ratărilor s-a produs o stare de nervozitate, care a scăzut potențialul de luptă și care a făcut avantajul cu care echipa sovietică pornea de la început (gabarit, forță) să fie sporit prin greșeli ale noastre din cauza unor pripeli.

[…]”

Continuarea scrisorii-răspuns va urma în episodul viitor al serialului-campanie ”Salvați Universitatea! U Timișoara, 40 de ani de la jucarea finalei Cupei Campionilor Europeni”, lansat de www.sporttim.ro cu ocazia aniversării a 4 decenii de la cea mai înaltă treaptă atinsă de sporturile pe echipă din Timișoara în istoria acestui oraș.

 

 

 

Distribuie
Acest articol a fost publicat în Exclusiv, Handbal și etichetat cu , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


8 × doi =

 


Ultimele articole din categoria Exclusiv: