Fărcaş, LPS Banatul: „Te doare sufletul ca antrenor, cum ne vindem copiii”

Aceasta a fost concluzia explicaţiilor lui Vasile Fărcaş pe marginea stării de fapt din handbalul feminin timişorean. „Păi n-au jucat aici cu noi!? Şi ne-a dat vreo zece…” a exemplificat prezenţa Roxanei Cîrjan, fostă junioară III pînă în vara lui 2009 la LPS Banatul Timişoara, în lotul Naţionalului Râmnicu Vâlcea, cu care a revenit pe Bega parcă pentru a reaminti cum fosta capitală a handbalului românesc continuă să-şi cedeze talentele dintr-o incapacitate cronică de a alcătui un club competitiv de senioare.

Vasile Fărcaş şi Cornel Jude, colegi de suferinţă la cîrma junioarelor I şi II la LPS Banatul

Şi totuşi, speranţa moare ultima. „Săptămîna trecută, la turneul timişorean al Campionatului Naţional de junioare III, am văzut pentru prima oară în cîţiva ani 4 echipe timişene la această categorie de vîrstă, ceea ce înseamnă că ridicarea acelor săli de sport în oraşele mici a avut drept efect benefic apariţia formaţiilor din Jimbolia şi Diniaş, jucînd de fapt la Peciu Nou, şi la Făget existînd o pepinieră drăguţă, chiar şi la Deta. Ceea ce îmi dă de înţeles că în 3-4 sezoane vor fi 4-5 echipe de junioare I. Şi sperăm ca pînă atunci să apară un club închegat de senioare…”, a remarcat Vasile Fărcaş.

Implicat din 1970 în activitatea ca profesor la pe-atunci Şcoala Sportivă, fiinţînd la „Vaporul”, deci cu 40 de ani de experienţă în a plămădi tinere generaţii de handbaliste, antrenorul Fărcaş continuă să creadă în ideea unei grupări universitare, „întărită cu eleve de la noi, de la LPS Banatul, şi care să practice un handbal tineresc, mai mult din plăcere decît din interes, mai mult într-un spirit educativ decît pentru bani”. Dar mai este viabilă o asemenea variantă? „Orice proiect ai contura, plecînd de la baza acestei discipline şi cătînd spre vîrf, acolo sus văd tot o echipă a Universităţii”, e convingerea profesorului.

Iar închegarea unei echipe n-ar fi imposibilă. „Şi dacă pleacă vîrfurile unei generaţii, alte două-trei tot rămîn să joace în oraş. Iar şi dacă s-ar repeta această tendinţă, după 4 ani tot ai aduna 10 potenţiale senioare… Am patru foste junioare între senioarele de anii I şi II la facultate ale divizionarei secunde HCM Universitatea. Adriana Ghilea, Alexandra Cobzariu, Lăcrămioara Negrea, Andreea Manea. Sunt tinere şi la anul li s-ar putea alătura în lot alte fete la finele junioratului. Desigur, vor mai pleca şi altele, dar în momentul apariţiei acestei baze de masă, în oraşele din judeţ, va creşte aria de selecţie şi nădăjduiesc că vor fi şi ele mai bănăţene. Esenţial atunci va fi ca Universitatea să aibă interesul să capaciteze tinerele talente întru a evolua pentru o mai închegată formaţie locală de senioare”, e planul lui Vasile Fărcaş. Şi pomenind de Ghilea, generaţia sa, 1991-´92, a ajuns recent pe locul 6 la turneul final naţional al liceelor sportive.

Despre junioarele I, învingătoare în finala „Memorialului Doina Cojocaru”, Fărcaş a menţionat că unele dintre ele au fost aduse la LPS Banatul „destul de tîrziu, fără a fi urmat gimnaziul la Liceul nostru şi ţinînd cont de reglementarea federală stipulînd prezenţa a 5 fete de minim 1,75 metri în generaţia 1992-´93”.

„Pierdem practic şi Zona Soarelui la capitolul selecţie”

„Avem mari handicapuri la capitolul selecţie. Fiind situat în preajma unei zone virane, băltită, iar părinţii şcolarilor întrebîndu-se din start <cît de aproape e de casă?>, LPS nu e cea mai tentantă ofertă. Iar de cînd fosta handbalistă Rodica Scutelnicu a devenit profesoară titulară la Şcoala Generală 30, din Zona Soarelui, una axată pînă acum pe volei, şi care conta în procesul nostru de selecţie, practic am pierdut şi cartierul acela. Spun asta pentru că de cînd şcolile sunt finanţate în funcţie de numărul elevilor înrolaţi, e foarte greu să-i mai determini să dea drumul vreunuia, fie şi la un Liceu vocaţional de sport”, explică Vasile Fărcaş, în vîrstă de 62 ani, care subliniază faptul că tot ce a deţinut şi are Timişoara ca potenţial viitor handbalistic la feminin se rezumă la aceste grupe de junioare III, II şi I de la LPS Banatul.

Ar fi două stîngace de talie, Andreea Obreja şi Daiana Lupăştean, conducătorul de joc Sanela Ceuţă, extrema stîngă Violeta Flurche şi Gabriela Pricop, „un pivot de mare perspectivă”, toate junioare I, plus portăriţa Florentina Grigore, 1,82 metri, de loc din Peciu Nou.

„Fete lansate de LPS sunt printre cele mai bune la Vâlcea…”

„Problema noastră este că nu avem o echipă model de senioare, care să absoarbă talentul lansat. Şi-atunci le pierdem. La fete cel puţin, vin la pregătiri cu sufletul deschis cam pînă într-a X-a, cînd încep şi ele să distingă cum stau lucrurile. De aceea sper că profesorul universitar doctor Mircea Chiş, preşedintele clubului, va demara un proiect de performanţă, cel puţin ca la băieţi, la Politehnica, unde s-au pus metodic, au schiţat logic şi au consolidat echipe de juniori plus o garnitură secundă, evoluînd în liga a doua, unde să fie rulaţi pentru a prinde echipa mare, dintre care unul-doi să salte, deşi nu toţi – evident – sunt Şimicu”, se referă Fărcaş la Universitatea, sperînd să prindă aşa ceva „pînă la ieşirea la pensie”, peste trei ani.

„Însă deja la junioare II se face împărţeala şi Tadici abia aşteaptă la Zalău să pună mîna pe fete de sub nasul nostru. Şi Baia Mare ne vine constant de hac la acest capitol, doar pentru că uneori nu investim 3 milioane lei în junioare din partea noastră de ţară, şi care sigur altfel ar alege Timişoara, profitul ulterior putînd deveni bani grei în trei-patru ani. Ţin minte cum pe vremuri noi mergeam la turneele finale să racolăm tinere talente din ţară şi cu cazare şi masă la internat convingeam handbalişti să ni se alăture… Horaţiu Gal a jucat finala Cupei României ca elev de liceu…”, mai spune Fărcaş, fost ani de zile antrenor la Constructorul, ca a doua echipă a Timişoarei, cu care cucerea Cupa Federaţiei. „Cu Pălici, Cojocăriţa… Mai ştie cineva!?”

„Acum Vâlcea, Baia Mare ori Zalău au oameni la turneele finale de junioare, Centrul de Excelenţă de la Râmnicu Vâlcea fiind un magnet. E de fapt un lot olimpic unde recrutează deja de la junioare III…”, mai spune Fărcaş, care deplînge şi rolul lor de angajaţi ca profesori de sport la LPS Banatul, deşi, prin specificul şi specializarea pe handbal feminin, dascălii din catedră nu sunt altceva decît antrenori în toată regula. Handicapurile par prea dezarmante, lupta e cu morile de vînt.

Cornel Jude: „Îmi pare foarte rău… Am o mare durere!”

Completările le face colegul său Cornel Jude, antrenorul junioarelor II la LPS Banatul, ultimele care au reprezentat Timişoara la un turneu final naţional, în iulie 2009, cu generaţia 1995, cea a pe-atunci junioarelor III. Deloc de mirare, imediat după turneu, cele mai bune trei jucătoare le-a pierdut pentru Naţional Râmnicu Vâlcea. Carla Puta, conducătoare de joc, fiică a antrenorului senioarelor de la Universitatea, profesorul Tiberiu Puta, Daira Ghiocel, o stîngace de 1,80 metri, şi Roxana Cârjan, o cărăşeancă din zona Poiana Ruscăi…

Acum, profesorul Jude le enumeră pe Ancuţa Agapie, inter stânga, care avea să fie desemnată cea mai bună pe acest post la „Memorialul Doina Cojocaru”, Claudia Andrei, centru-extremă, Iris Cioroianu, centru, Timeea Covaci, extremă şi Claudia Sângiorzan, o junioară III ajunsă deja în clasă de liceu, cu care lucrează de 5-6 ani, din clasa a IV-a.

În alb şi negru, Cornel Jude împărtăşeşte la rândul său însufleţirea lui Fărcaş vizavi de fetele preluate acum 4-5 ani în centre ca Jimbolia şi Sânnicolau Mare, devenite între timp junioare II, dînd şi exemplul Diniaşului, în premieră cu o echipă de junioare III în Campionatul Naţional: „E bine pentru handbalul nostru juvenil în Timiş. Sunt optimist că vom promova o generaţie în 2-3 ani, din acest cumul de la LPS şi cluburile din Timiş. Totul e ca Universitatea să le preia într-o grupare mai puternică de senioare, însă cîtă vreme Ministerul Învăţământului o subvenţionează la nivelul ligii secunde şi nimic mai mult, e greu de anticipat să se consolideze măcar pe un loc 6-7 în elită”.

„Marea mea durere este că într-un oraş cu 11 titluri naţionale în handbalul feminin Universitatea se zbate în anonimatul ligii a doua şi că nu se găsesc în Timişoara oameni care să se implice logistic şi financiar întru a revigora această echipă. E păcat! S-a întîmplat deja ca o serie de jucătoare ce s-au dovedit ulterior a fi de o bună valoare, absolvente ale LPS Banatul, să plece din Timişoara după un an, doi petrecuţi în liga a doua, la Universitatea. Oana Horge, Alexandra Râmbu, Oana Ionescu…”, spune Cornel Jude.

Vor pleca şi alte lidere de generaţie dintre actualele junioare II şi I ori hemoragia va fi stopată? Doar o minune, pare-se…

Acest articol a fost publicat în Handbal, Juniori și etichetat cu , , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

2 răspunsuri la Fărcaş, LPS Banatul: „Te doare sufletul ca antrenor, cum ne vindem copiii”

  1. Anonim spune:

    Nu îi ascultaţi pe aceşti oameni… Jude şi Fărcaş… au distrus generaţii întregi de fete… din cauza lor au plecat majoritatea. Aceşti oameni mint cu nesimţire. Toţi profesorii din LPS vor doar bani, nu să muncească cu copii… Şi eu am fost la Lps şi ştiu cum e

    • Domnul Vasile Farcas a educat fetele bine daca nu mai fac hanbal sunt bune organizatoare lucreza dupa terminarea altor facultati, mastere in diferite domenii ca bune organizatoare si cu spirit de echipa .Cu salarii bune . Sanatate multa tuturor profesorilor de la L P S Timisoara .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *


2 + = opt

 


Ultimele articole din categoria Handbal: